Camera Comunelor a votat joi seara propunerea premierului Theresa May ca Brexit să fie amânat după data de 29 martie.

Moțiunea, pe care Theresa May a fost obligată să o prezinte parlamentului după ce acordul negociat de ea cu UE a fost respins de două ori, specifică faptul că guvernul va încerca să ajungă la un consens cu UE pentru extinderea articolului 50 peste data acceptată ca fiind momentul ieșirii Regatului Unit din UE. Moțiunea a fost aprobată cu 412 voturi la 202.

Aceeași moțiune stabilește că amânarea va fi una de scurtă durată (o amânare ”tehnică”, până la 30 iunie) dacă acordul Brexit este aprobat până la data de 20 martie. În caz contrar, se afirmă în document, va fi nevoie de mai mult timp, iar Marea Britanie va participa la apropiatul proces electoral european.

Într-un vot dat înaintea acestei moțiuni, parlamentul a ratat de puțin șansa (312 la 314 voturi) să preia controlul asupra procesului Brexit prin intermediul unor propuse voturi indicative care ar fi fost organizate săptămân viitoare, fiind de asemenea respinsă și ideea organizării unui al doilea referendum pe tema Brexit.

Ce se întâmplă după votul de la Londra

Extinderea Brexit necesită aprobarea liderilor UE. Decizia UE 27 este așteptată la summitul care va fi organizat pe 21 martie, această decizie trebuie să fie unanimă.

Mai întâi însă, Marea Britanie trebuie să formuleze o cerere în acest sens pentru că liderii UE nu pot lua o decizie fără să fie notificați formal de dorința Londrei.

Probabil că UE 27 va accepta o solicitare a Regatului, diplomații fiind de acord că nu este o solicitare foarte complicată.

Oficial însă, Comisia Europeană a anunțat, chiar miercuri seara, că Marea Britanie nu va primi automat un răspuns favorabil din cauză că UE trebuie să țină cont în primul rând de propriile interese.

Liderii UE au dovedit cu multe ocazii inflexibilitate în negocierile cu Marea Britanie. În decembrie 2018 de exemplu, liderii UE au decis că nu are niciun sens să mai ofere Marii Britanii garanții suplimentare în chestiunea frontierei irlandeze – o concesie care ar fi făcut cu siguranță viața mai ușoară premierului Theresa May.

Pe de altă parte, refuzul unei solicitări de amânare a Brexit poate fi văzut, în special în Regat dar și pe continent, ca o împingere a Marii Britanii afară din Uniune, situație în care Bruxelles-ul ar deconta multe dintre neajunsurile unui hard Brexit.

O chestiune nelămurită în continuare privește ”justificările credibile” pe care UE le așteaptă din partea Londrei pentru a aproba amânarea. Nimeni nu știe exact semnificația expresiei pentru că nici măcar cei care au folosit-o (Guy Verhofstadt și Mark Rutte) nu au explicat-o.

În varianta în care Camera Comunelor aprobă în sfârșit, până pe 20 martie, acordul Brexit, sigur, la summit-ul din 21 apare ca perfect justificată amânarea decisă de UE în beneficiul Marii Britanii, care ar mai avea nevoie de ceva timp să își actualizeze legislația.

Sau, altfel spus: mai vrem să îl vedem în Parlamentul European pe Nigel Farage?