Obligațiunile guvernamentale germane (bund-uri), tradițional activul-refugiu al zonei euro, au avut parte de o revenire puternică în ultima săptămână, pe măsură ce investitorii au vândut masiv titlurile de stat americane (US Treasuries).
Randamentul obligațiunilor germane pe 10 ani, care se mișcă invers proporțional cu prețurile, a scăzut la 2,56%, aproape de cel mai scăzut nivel din ultima lună, anulând practic creșterile survenite în contextul amplului plan de investiții anunțat de noua coaliție de guvernare – plan ce va duce la creșterea substanțială a datoriei germane.
Evoluția este remarcabilă în special în comparație cu evoluția randamentului obligațiunilor americane pe 10 ani – considerat de mulți cel mai important nivel al dobânzii din lume – care a crescut puternic. Vineri, randamentul american pe 10 ani era în jur de 4,5%, urcând cu aproape o jumătate de punct procentual într-o singură săptămână, o mișcare uriașă pentru această piață, notează The New York Times.
Prin urmare, prima de randament dintre obligațiunile americane și cele germane pe 10 ani a crescut cu 30 de puncte de bază, ajungând la aproximativ 170 de puncte – cel mai mare ecart din ultima lună.
Creșterea îndatorării a afectat bund-urile, dar impactul s-a risipit deja
Bund-urile germane au avut de suferit în martie, când noua coaliția de guvernare a dezvăluit un ambițios plan de a cheltui un trilion de euro pe apărare și infrastructură. Acestea și-au revenit însă puternic de atunci, în ciuda intensificării unui război comercial cu implicații majore pentru creșterea economică din zona euro și pentru politica Băncii Centrale Europene.
În ce măsură această revenire a bund-urilor este alimentată de repatrierea capitalului transatlantic este imposibil de știut, dar se poate presupune că o parte semnificativă a banilor europeni care se întorc nu se vor îndrepta neapărat spre acțiunile europene – cel puțin nu încă.
Prin urmare, piața bund-urilor pare opțiunea logică.
Există puține îndoieli că Germania rămâne o țară ce prezintă „încredere financiară”, chiar dacă raportul său datorie/PIB este pe cale să crească. Argumente suplimentare în acest sens sunt prețurile extrem de scăzute ale primelor de risc de credit (CDS) și reacțiile favorabile ale agențiilor de rating la stimulentele fiscale plănuite de Berlin.
„Bund-urile germane oferă o valoare mai bună ca refugiu sigur, având randamente încă ridicate după schimbarea recentă a politicii fiscale,” le-a scris investitorilor Steve Major, directorul global pentru venituri fixe al HSBC.
Major susține că, dacă BCE va reduce dobânzile mai mult decât preconizează în prezent piețele, randamentele bund-urilor ar putea scădea semnificativ pe întreaga curbă și „reprezintă o alternativă bună de protecție față de titlurile americane.”
Deși dimensiunea relativ mică a pieței obligațiunilor germane poate însemna că ar avea mai multe dificultăți în a absorbi un val masiv de cerere de siguranță, comparativ cu uriașa piață a titlurilor americane, oferta de bund-uri este în creștere și există alternative cu randamente mai mari în piețele bine aprovizionate cu datorie guvernamentală ale partenerilor săi din zona euro.
În cele din urmă, perspectiva ca Germania – și Europa, în general – să devină un cămin confortabil pentru fondurile în căutare de active sigure are implicații profunde pentru rolurile euro și dolarului în rezervele valutare suverane.
Revenirea în Europa a căpătat multe forme anul acesta. Însă retragerea spre refugii din datoria europeană ar putea fi una dintre cele mai semnificative.
Nu doar Germania a avut de câștigat
Evoluția titlurilor de stat germane a avut repercursiuni și asupra altor titluri europene, bund-ul german fiind referința zonei euro.
Un semnal pozitiv pentru sănătatea economiei europene este și faptul că incertitudinea legată de tarife nu a provocat o fragmentare a piețelor de obligațiuni din bloc, așa cum s-a întâmplat în timpul crizei datoriilor suverane de acum un deceniu.
Italia, considerată în ultimii ani drept cea mai problematică din punct de vedere al creditului, a beneficiat de o îmbunătățire a ratingului din partea agenției Standard & Poor’s vinerea trecută.
A fost o victorie majoră pentru premierul Giorgia Meloni și a readus diferența de randament dintre Italia și Franța la niveluri nemaivăzute dinaintea crizei din 2010.
(Citește și: ”Germania: Programul de guvernare al coaliției lui Merz – Analiză Commerzbank. „Back on track” – ce promite coaliția și ce așteptări are mediul de afaceri”)
***
Urmărește-ne pe Google News
