Potrivit datelor prezentate de Institutul Național de Statistică, ponderea în PIB a alocărilor pentru activitatea de crecetare-dezvoltare în anul 2013 s-a situat la cel mai redus nivel din anul 2005 încoace, și anume 0,39% din PIB.
Această valoare ne plasează la coada statelor membre UE și este foarte departe de obiectivul de 2% deja atins ca medie europeană și stabilit pentru noi la orizontul anilor 2020.
Nivelul maxim al acestui indicator a fost atins în anul 2008, când s-a apropiat de 0,6% din PIB. După patru ani în care părea că s-a cantonat imediat sub pragul de 0,5% din PIB, în 2013, sumele alocate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare au coborât sub 0,4% din PIB, cu 0,27% din PIB pentru sectorul public și 0,12% din PIB pentru sectorul privat.
Cu excepția anului 2008, cheltuielile cu personalul au reprezentat peste jumătate din totalul banilor, cu un maxim în 2009 și o tendință de creștere a ponderii din 2011 încoace. Prin contrast, ponderea cheltuielilor materiale ( care se reflectă în dotare cu aparatură și materiale de laborator) s-a diminuat sistematic după anul 2008, când se situa la 26,8%, ajungând anul trecut la doar 11,7%.
După ce a scăzut până în 2007, Numărul de salariați din sectorul de cercetare-dezvoltare a încercat o revenire peste pragul de 30.000 de persoane în 2008. A urmat apoi o nouă diminuare, ca urmare a efectelor crizei economice, până la un minim de 26.171 salariați și o revenire în 2013 spre nivelul din 2005.
De reținut că această statistică a fost întocmită în echivalent cu normă întreagă, numărul celor implicați în activitatea de cercetare-dezvoltare cu sau fără normă întreagă fiind cu aproape o treime mai mare. Pe parcursul timpului, numărul celor care participă part-time la activitatea de cercetare-dezvoltare a crescut, îndeosebi în învățământul superior și în mediul privat, ceea ce constituie o evoluție pozitivă.
Trebuie consemnată și modificarea majoră care a avut loc la nivelul mediului de afaceri, unde personalul care se ocupă de cercetare-dezvoltare s-a înjumătățit din 2005 și până în 2009 după care a revenit și s-a stabilizat undeva deasupra plafonului de 10.000 de persoane cu normă întreagă. Prin contrast, sectorul guvernamental se află în creștere și a depășit sectorul privat în ultimii ani ca număr de salariați, dar eficiența acestui aflux de personal rămâne neclară.
Din păcate, faptul că interesul mediului privat pentru cercetareași dezvoltare în România este relativ redus și puternic concentrat în câteva domenii ( auto, IT, acceleratorul de particule). Ceea ce Nu ne califică pentru a avea o industrie diversă și capabilă de a devolta produse noi. Ci mai degrabă, de a valorifica local forța de muncă încă mai ieftină pentru a face produse aflate deja la maturitate sau în declin tehnologic.
Cum e în celelalte state UE cu care concurăm
Dincolo de aspectele metodologice, cert este că evoluția acestui sector strategic de activitate a fost în scădere față de anul 2008. Fapt de natură să ne compromită șansele de a avansa spre o producție cu caracter inovativ pronunțat și valoare adăugată mai mare. Și contrar tendințelor din țările din fostul bloc estic, cu care concurăm pentru atragerea investițiilor străine.
Dacă înaintea crizei, România se afla ”în pluton”, la mică distanță de Polonia, ulterior a neglijat acest domeniu-cheie al economiei și a pierdut teren. În acest timp, colegele din regiune au mizat pe zona de cercetare –dezvoltare și au sprintat spre valori mai apropiate de media UE (2,04% din PIB) , de care Cehia s-a apropiat deja.
Pentru referință, ar fi utilă și prezentarea topului european în materie, dominat de țările nordice, prin raportare la câteva țări din sudul continentului.
Alăturarea este elocventă pentru capacitatea de a traversa criza și de a genera o creștere sustenabilă a nivelului de trai. Se poate vedea cum problemele de competitivitate încep acolo unde era de așteptat, la originea proceselor de producție.
Una peste alta, trebuie conștientizată situația și luate măsuri măsuri urgente, chiar dacă va fi greu de explicat populației la ce ar putea folosi banii care nu merg în consum pe termen scurt ci în dezvoltare pe termen lung.
Altfel, alocările cronic reduse pentru cercetare vor greva asupra ritmului de creștere economică și a perspectivelor de refacere a decalajului de nivel de trai față de Occident pe termen mediu și lung.
