Un acord pentru pace în Ucraina care favorizează Rusia sau lasă Ucraina fără aranjamente de securitate credibile și funcționale ar amenința propria influență și poziție strategică a Turciei în regiune, potrivit unei analize Atlantic Council.
Orice pace care consolidează câștigurile Rusiei ar modifica echilibrul de putere în regiunea Mării Negre și ar limita amprenta geopolitică a Turciei pentru decenii.
O Ucraina slăbită, lipsită de integritatea teritorială și de capacitatea militară, ar modifica echilibrul de putere în Marea Neagră în favoarea Rusiei – un scenariu pentru care Turcia ar plăti un preț greu. De la Crimeea la Caucaz, consecințele s-ar răsfrânge asupra întregului mediu geopolitic al Ankarei.
Așa cum a declarat luna trecută președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, un plan de pace poate fi acceptabil numai dacă „răspunde așteptărilor legitime și nevoilor de securitate ale ambelor părți, fără a crea o nouă instabilitate”.
Analiștii turci avertizează că o soluție nefavorabilă pentru Kiev ar submina în mod direct interesele strategice ale Turciei, întrucât Rusia nu a renunțat la ambițiile sale imperiale de a-și reafirma controlul asupra fostului spațiu sovietic – de la Caucazul de Sud și Asia Centrală până la Țările Baltice.
În interesul propriu, Turcia ar trebui să adopte o poziție fermă – în special în interacțiunile sale diplomatice cu Statele Unite – potrivit căreia orice propunere care consolidează câștigurile teritoriale ale Rusiei și pregătește terenul pentru următoarea ofensivă a Moscovei este inacceptabilă și periculoasă pentru regiune.
Dacă concesii teritoriale ar oficializa controlul Rusiei asupra estului și sudului Ucrainei și asupra Mării Azov, Moscova ar transforma-o efectiv într-o mare interioară rusă. Combinat cu încercările Rusiei de a militariza și domina Marea Neagră în ansamblu, acest lucru ar inversa echilibrul de putere naval, care a fost favorabil Turciei de la atacurile reușite ale Ucrainei asupra flotei ruse din Marea Neagră.
Crimeea este o problemă deosebit de sensibilă. Pentru Turcia, aceasta nu este o monedă de schimb abstractă – ea definește poziția de avans în Marea Neagră și găzduiește o comunitate tătară cu legături culturale și istorice profunde cu Ankara. Orice acord care ar legitima anexarea ilegală a acesteia nu ar fi doar o înfrângere diplomatică pentru Ucraina, ci și o lovitură strategică pentru Turcia.
Orice acord care permite Rusiei să-și extindă sau să-și consolideze câștigurile teritoriale ar încuraja Moscova, i-ar permite să-și revigoreze capacitățile navale și să-și consolideze poziția în regiunea Mării Negre. Un astfel de rezultat nu numai că ar amenința Ucraina, dar ar și limita influența Turciei din Caucaz până în Orientul Mijlociu și Africa de Nord și dincolo de acestea.
Ce poate face Ankara: cooperare cu România pentru un „scut aerian al Mării Negre”
În timp ce negocierile actuale se desfășoară între negociatorii americani, ruși și ucraineni, țările europene au întreprins, de asemenea, demersuri diplomatice la Washington pentru a-și susține pozițiile cu privire la elementele unui potențial acord de pace care sunt esențiale pentru interesele lor. Turcia ar trebui să facă același lucru. Turcia dispune de pârghii reale – diplomatice, economice și militare – pentru a influența rezultatul negocierilor de pace menite să pună capăt războiului. Liderii țării nu ar trebui să ezite să le utilizeze.
Rolul Turciei ca mediator între Rusia și Ucraina, în special pe plan umanitar, rămâne important. Pentru Ucraina, returnarea copiilor ucraineni răpiți și a tuturor prizonierilor de război și deținuților politici, inclusiv a tătarilor din Crimeea și a prizonierilor religioși, este un „element obligatoriu” pentru orice proces de pace.
În timpul vizitei la Ankara a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, luna trecută, aceste probleme au fost în centrul discuțiilor sale cu Erdoğan.
Asumarea unui rol proactiv în promovarea returnării prizonierilor de război ucraineni și a copiilor răpiți – inclusiv prin ridicarea acestor probleme în cadrul discuțiilor bilaterale cu Rusia și în forurile diplomatice multilaterale – ar consolida reputația Turciei ca actor regional cheie, putere umanitară și mediator credibil.
Pe lângă presiunea pentru un acord echitabil în negocierile de pace, Turcia trebuie să preia conducerea în coaliția maritimă a celor care vor și să intensifice eforturile de restabilire a ordinii și stabilității bazate pe norme în Marea Neagră.
Fiind cea mai mare putere navală a NATO în regiune, Ankara joacă un rol central în descurajarea regională. Agresiunea Moscovei s-a extins din ce în ce mai mult în spațiul maritim al NATO, afectând în mod direct Turcia și România.
Luna trecută, un tanker turcesc de gaze naturale lichefiate care opera în portul ucrainean Izmail de pe Dunăre – la doar câțiva metri de granița cu România – a fost lovit de drone rusești. De la invazia pe scară largă a Rusiei, mai multe alte nave turcești sau sub pavilion turcesc au fost lovite de rachete în porturile ucrainene, inclusiv în porturile maritime din Odesa și Herson.
Potrivit Black Sea Monitoring Group, peste 40% din navele care au intrat în porturile din zona Odesa în acest an aparțin companiilor turcești, cea mai mare pondere dintre toate țările. Astfel, aceste atacuri subminează în mod semnificativ comerțul turcesc atât în Marea Neagră, cât și pe Dunăre.
În total, numai în acest an, cel puțin paisprezece nave au fost lovite în porturile ucrainene de la Marea Neagră. Acestea nu sunt incidente izolate, ci indicatori clari ai încercării Rusiei de a transforma comerțul maritim într-o armă, de a intimida vecinii și de a testa hotărârea Turciei și a NATO. Rusia a vizat noduri logistice precum terminalul de feribot Orlovka-Isaccea, a lovit porturile de pe Dunăre și a încălcat spațiul aerian al Moldovei și al României cu drone.
Pe plan economic, Rusia a intensificat utilizarea unei „flote fantomă” de tancuri petroliere neînregistrate, care eludează sancțiunile și transportă petrol și mărfuri militare cu dublă utilizare. Săptămâna trecută, dronele navale ucrainene au lovit două nave ale flotei fantomă, demonstrând că Kievul este hotărât să priveze Rusia de această sursă de venituri pentru mașina sa de război. Pentru a menține stabilitatea Mării Negre, Turcia ar trebui să intensifice eforturile de combatere a flotei fantomă, de prevenire a traficului maritim ilicit și de asigurare a faptului că Marea Neagră nu devine un refugiu sigur pentru eludarea sancțiunilor.
Turcia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la atacurile asupra petrolierelor din largul coastei sale la Marea Neagră, argumentând că acestea „au reprezentat riscuri grave pentru navigație, viață, proprietate și siguranța mediului în regiune”. Deși apelul Turciei de a proteja navele comerciale este legitim, acesta nu se poate extinde la navele neînregistrate și, prin urmare, ilegale. În plus, nu există acorduri comparabile pentru protejarea transportului comercial oficial cu destinația porturile ucrainene, care rămâne supus atacurilor susținute ale Rusiei.
Limitarea acțiunilor Ucrainei nu poate fi considerată în mod credibil ca o măsură de dezescaladare, deoarece crește riscul unei escaladări unilaterale din partea Rusiei. Având în vedere că rutele maritime și veniturile din exportul de energie sunt esențiale pentru efortul de război al Kremlinului, atacarea petrolierelor și a infrastructurii conexe este unul dintre puținele mijloace eficiente de a impune costuri și de a limita capacitatea Moscovei de a finanța conflictul – o abordare care ar putea apropia sfârșitul războiului.
Pentru a descuraja atacurile maritime și aeriene ale Rusiei, Ankara ar trebui să investească mai mult capital politic și capacități în coaliția maritimă a celor dispuși. Turcia ar trebui să încurajeze extinderea formatelor trilaterale, cum ar fi grupul de deminare Bulgaria-Turcia-România, extinzându-și mandatul pentru a include patrularea maritimă, protecția infrastructurii critice și conștientizarea domeniului maritim. Ar trebui să aprofundeze coordonarea cu România în domeniul apărării aeriene și să contribuie la un „scut aerian al Mării Negre” capabil să monitorizeze incursiunile dronelor rusești și să protejeze infrastructura maritimă critică și instalațiile portuare.
Turcia trebuie, de asemenea, să continue să restricționeze trecerea navelor de război rusești prin strâmtorile Dardanele și Bosfor, în conformitate cu termenii Convenției de la Montreux – o măsură care a împiedicat Moscova să-și reconstituie rapid forțele navale. Aceste măsuri ar putea servi drept „garanții de securitate” reale în cadrul oricărui plan de pace, făcând războiul Rusiei în domeniile maritim și aerian inutil din punct de vedere operațional.
Protejarea intereselor regionale, principala miză
Turcia ar trebui să se opună mai multor condiții potențiale care au fost discutate în recentele runde de negocieri de pace.
În primul rând, orice limitare a forțelor armate ale Ucrainei ar submina propria poziție de descurajare a Turciei. O Ucraina constrânsă din punct de vedere militar nu este un tampon; este o invitație la o nouă agresiune rusă și o linie de front slăbită pentru securitatea europeană. Ankara nu beneficiază de o Ucraina dezarmată. Ea beneficiază de o Ucraina capabilă să împiedice Rusia să-și proiecteze puterea peste Marea Neagră.
În al doilea rând, Turcia ar trebui să respingă restricțiile privind cooperarea internațională a Ucrainei în domeniul industrial-apărării. Ankara a investit masiv în dezvoltarea comună cu Kievul – în drone, sisteme navale și motoare – ceea ce consolidează autonomia strategică a ambelor țări. Blocarea accesului Ucrainei la ecosisteme avansate de apărare ar slăbi Kievul și ar lovi ambițiile Turciei de a deveni un producător regional de frunte de tehnologii de apărare.
În al treilea rând, Turcia ar trebui să reziste încercărilor de a impune „neutralitatea” Ucrainei. Turcia a susținut istoric integrarea Ucrainei în NATO, deoarece o Ucraină aliniată NATO consolidează descurajarea colectivă împotriva Rusiei în regiunea mai largă a Mării Negre. Aderarea Ucrainei ar consolida flancul sud-estic al NATO, contribuind la protejarea Alianței împotriva Rusiei, Iranului și a altor actori revizioniști.
Interesele Ucrainei, Turciei și NATO sunt aliniate: descurajarea Rusiei, protejarea infrastructurii maritime, păstrarea suveranității și prevenirea normalizării agresiunii teritoriale. În acest moment critic, Turcia nu poate aștepta până când Statele Unite și Rusia vor negocia rezultate care să remodeleze vecinătatea sa. Ea trebuie să-și reafirme leadershipul regional, să-și apere interesele strategice și să contribuie la asigurarea unei păci durabile în Ucraina și în Marea Neagră.
(Citește și: „Întâlnire de 5 ore între Witkoff, Kushner, Putin și Dimitriev, la Kremlin. Nu s-a ajuns la niciun compromis privind teritoriile ocupate din Ucraina”)
***
Urmărește-ne pe Google News
