Potrivit unui comunicat al Eurostat din 17 noiembrie 2017, România figurează pe luna septembrie a anului curent în fruntea statelor care au înregistrat cele mai mari scăderi ale volumului producţiei faţă de luna precedentă în sectorul construcţiilor (-4,6% la noi, faţă de -3,8% Ungaria şi -2,4% Slovacia, cu o referinţă de +0,1% pe media UE28, valori ajustate sezonier).
Dacă se face raportarea la aceeaşi lună a anului precedent, situaţia se prezintă şi mai prost, cu scăderea record de -13,5% în dreptul României, la mare distanţă de Marea Britanie (-1,4%) şi Belgia (-0,4%).
Atenţie! – este vorba despre ultima lună a trimestrului III, în care am consemnat un nivel record al creşterii PIB, anunţată de INS a fi la 8,6%, ajustat sezonier.
De reţinut că Ungaria, de care am amintit ceva mai devreme, este în acest clasament în frunte ( cu +23,8%, ceea ce înseamnă că a avut de unde să scadă, nu ca noi). Urmată de alte două state din fostul bloc estic preocupate în mod real de reducerea decalajelor de dezvoltare care le separă de Occident, Polonia (+18,1%) şi Slovenia (+7,0%).
O fi o întâmplare ? Să vedem ce s-a întâmplat pe parcursul trimestrului III în industria manufacturieră cu evoluţia ajustată sezonier de la o lună la alta. Nu pare să fie cazul decât de o creştere cu totul infimă, de o zecime de procent.
Încercăm în alt sector, dar situaţia este ca în bancul cu bicicleta de la Radio Erevan. Adică e mare, dar nu e creştere, e scădere:
OK, hai să adăugăm la acest sector şi mineritul, potrivit procedurilor şi modului de lucru al Eurostat, dar ghinion, ne dă tot cu minus, şi încă o tendinţă de scădere la final de trimestru, nu atât de mare ca cea de la industria prelucrătoare, dar destul de semnificativă :
În fine, hai să le luăm pe toate împreună, dar nu vom avea nicio surpriză decât amplitudinea scăderii de final, generată poate de faptul că nu le place celor de Eurostat de noi:
În niciun caz, nu se poate aduce vorba cu seriozitate despre un avans de +2,6% pe trimestrul trei faţă de trimestrul anterior, aşa cum a apărut în comunicatul-semnal referitor la PIB prezentat recent ca mare realizare a economiei. Pe care ar urma să se bazeze acordarea de diverse majorări de salarii, pensii etc.
Desigur, avem în PIB valoare adăugată brută în servicii, comerţ, administraţie publică (tehnic se presupune că salariile mai mari din sectorul bugetar ar echivala cu o creştere de calitate cuantificată în spor de PIB) şi vom vedea cumva ce anume a inflamat creşterea economică spre nivelul chinezesc.
Există, însă, o mare şi esenţială deosebire: În China, după ce se anunţă asemenea valori de creştere se vede concret ceva: construcţii de clădiri, autostrăzi, căi ferate sau produse cu care invadează piaţa occidentală sau, ca servicii, mai multă electricitate la preţuri rezonabile. Ori, în nicio asemnea privinţă nu e cazul la noi.
Fără o asemenea bază concretă, solidă, materializată în ceva, fie şi în şcoli, spitale sau clădiri admministrative civilizate pentru dezvoltarea capitalului uman (dacă de infrastructură pentru atragerea capitalului străin de lucru nu se poate vorbi) creşterea statistică nu poate dura. Cum ar spune tovarăşii de aderare la UE, ca să ai pretenţii, trebuie să vii cu ceva „po concretno”
Indiferent ce apare abstract pe o hârtie şi câte bancnote de plastic vom vehicula prin buzunare, dacă nu există o corespondenţă cât se poate de fizică cu produse vandabile şi realizări inginereşti palpabile nu vom ajunge să prosperăm doar prin servicii făcute de unii altora, contabilizate isteţ şi învârtite prin modificări absconse de fiscalitate.
Un răspuns
In constructii 20% sunt facute in asa zisa regie proprie, de aceia apare aceasta diferenta! Am cunoscut o echipa de muncitori, care lucrau la o vila, (ascunsa de ochii inspectiilor ITM prin ‘atentii”), ei aratind ,in caz de necesitate, ca sunt „prieteni” cu proprietarul imobiluluisi seajuta reciproc! In realitate sunt la negru la o firma, care are insa si lucratori cu contract!