Diferența dintre UE și SUA s-a micșorat în ceea ce privește orele lucrate pe cap de locuitor din 2000 până în prezent, dar s-a lărgit în ceea ce privește PIB-ul pe ore lucrate, conform unei analize publicate pe blogul Băncii Franței.
Trei sectoare explică mai mult de două treimi din diferență: echipamentele de calcul și electrice, comunicațiile și IT-ul.
În plus, celelalte două contribuții majore — comerțul angro și cu amănuntul și suportul administrativ — au devenit, de asemenea, mai productive în SUA datorită unei dependențe mai mari de tehnologia informației.
Concluziile analizei economiștilor francezi confirmă concluzii similare din raportul fostului președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, pe tema competitivității UE.
Din începutul anilor 2000, diferența în performanțele economice dintre Uniunea Europeană și Statele Unite s-a lărgit.
Totuși, diferența față de Statele Unite este heterogenă în economiile UE și aceasta poate părea mai mult sau mai puțin severă. Economiștii francezi au analizat măsura în care diferențele în numărul total de ore lucrate și productivitatea pe oră pot explica această diferență. În final, ei au investigat rolul producției și adoptării tehnologiilor digitale pentru a explica diferența în creșterea productivității.
”Această diferență reflectă creșterea divergențelor în ceea ce privește dinamismul economic, productivitatea, structura pieței muncii, antreprenoriatul, inovația și investițiile în tehnologii disruptiv. Aceste probleme devin o preocupare majoră pentru guverne și factorii de decizie politică din cauza consecințelor lor pe termen lung asupra bunăstării, standardelor de viață, sustenabilității fiscale, independenței economice și suveranității în sectoarele-cheie ale economiei. Raportul Draghi subliniază aceste puncte și solicită acțiuni urgente și îndrăznețe pentru a corecta tendința“, avertizează economiștii băncii centrale a Franței
Măsurarea diferenței de performanță față de SUA și evoluția acesteia
Analiza începe prin a examina PIB-ul pe cap de locuitor (Y/P) pentru UE, Germania, Franța și Italia, exprimat ca procentaj din nivelul SUA (la prețuri constante ale parității puterii de cumpărare – PPP).
Așa cum ilustrează Figura 1, în 2000, nivelul PIB-ul pe cap de locuitor (Y/P) al UE era de 68% din cel al SUA, indicând o diferență de 32%. Această diferență a rămas relativ stabilă până la pandemia de Covid-19, dar s-a extins ușor la 35% până în 2023.
”Când ne concentrăm asupra celor trei economii mari ale UE, diferențele inițiale din 2000 erau mult mai mici, deoarece aceste țări erau mai avansate decât restul Europei. Totuși, traiectoriile lor în timp relevă o deteriorare relativă mai accentuată. Diferența Y/P a Germaniei față de SUA a crescut de la 16% în 2000 la 23% în 2023. Franța a văzut cum diferența sa s-a lărgit de la 24% la 33%, în timp ce Italia a experimentat cea mai dramatică schimbare, diferența sa dublându-se de la 18% la 36%”, relevă cercetarea.
Diferența față de SUA este mult mai puțin pronunțată în cazul productivității muncii pe oră (Y/H), mai ales în cele trei economii mari ale UE, iar tendința este și mai îngrijorătoare.
În 2000, toate cele trei țări erau cel puțin la fel de productive pe oră ca SUA. În timp însă, productivitatea pe oră s-a deteriorat mult mai semnificativ în raport cu SUA. Până în 2023, diferența Y/H a crescut la 10% pentru Germania, 14% pentru Franța și 28% pentru Italia.
Pe de altă parte, diferența în termeni de ore totale lucrate pe cap de locuitor (H/P) s-a restrâns semnificativ. Pentru UE, aceasta a scăzut de la aproximativ 20% sub nivelul SUA în 2000 la 10% în 2023, compensând în mare măsură efectul asupra diferenței PIB pe cap de locuitor cauzat de deteriorarea performanței relative a productivității.
Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat în cazul celor trei economii mari ale UE, unde creșterea relativă a orelor lucrate nu a fost suficientă pentru a compensa agravarea diferenței de productivitate, ceea ce a dus la o scădere relativă a diferenței PIB pe cap de locuitor pentru aceste țări.
Descompunerea diferențelor de PIB pe cap de locuitor între SUA, UE și principalele economii UE
Diferențele de PIB pe cap de locuitor (Y/P) între țări pot fi descompuse în continuare în: productivitatea muncii pe oră (Y/H – cu roșu), orele lucrate per lucrător (H/L – cu albastru), ocuparea populației active (15-64) ca procentaj din populația totală (L/A – cu verde, numit și raportul de ocupare) și populația de vârstă activă ca procentaj din populația totală (A/P – cu galben).
Situația defalcată este ilustrată în Figura 2. O schimbare semnificativă, atât la nivelul UE, cât și în cele trei economii mari, a fost reducerea diferenței față de SUA în ceea ce privește raportul de ocupare – cu verde. Însă această tendință a fost mai mult decât compensată de lărgirea diferenței productivității pe oră (cu roșu) și a numărului de ore lucrate per lucrător (cu albastru).
Ca urmare, diferența de productivitate pe oră (roșu) reprezintă acum partea principală a diferenței de PIB pe cap de locuitor în UE și, în mod special, în Italia. În Germania și Franța, contribuția diferenței de productivitate pe oră a devenit semnificativă: mai mult de o treime din diferența PIB pe cap de locuitor în 2023, în timp ce contribuția sa a fost ușor negativă în 2000. Cu toate acestea, cea mai mare parte a diferențe față de SUA provine din cauza numărului mai mic de ore lucrate (albastru).
Rolul-cheie al sectorului tehnologic
O afirmație importantă din raportul Draghi este că „dacă excludem sectorul tehnologic, creșterea productivității în UE în ultimii douăzeci de ani ar fi în mare parte similară cu cea din SUA”.
Figura 3 aplică ratele de creștere a productivității pe sectoare din SUA sectoarelor din Franța și arată contribuția fiecărui sector ca procentaj din diferența totală între creșterea contrafactuală și cea reală din Franța (barele însumează 100%).
Rezultatele sunt consistente cu raportul Draghi. Trei sectoare (cu roșu) explică mai mult de două treimi (68%) din diferență: echipamentele de calcul și electrice, comunicațiile și IT-ul, care sunt evident sectoare cu un consum ridicat de tehnologie. În plus, celelalte două mari contributoare, comerțul cu ridicata și cu amănuntul și sectorul administrativ, au devenit, de asemenea, mai productive în SUA datorită unei dependențe mai mari de tehnologiile IT.
”Aceste rezultate confirmă că concluziile raportului Draghi sunt relevante nu doar pentru UE în ansamblu, ci și pentru Franța. În mod special, ele sugerează că politicile franceze ar trebui să promoveze strategii de creștere a productivității în industriile cu intensitate digitală. Este acum esențial ca necesara creștere suplimentară a raportului de ocupare din Franța — care încă mai are loc de creștere comparativ nu doar cu SUA, ci și cu Germania — să meargă mână în mână cu o productivitate sporită a muncii, spre deosebire de tendința din trecut”, susțin specialiștii Băncii Franței.
(Citește și: ”Studiu KAS: ”Economia României prin prisma Raportului Draghi” – realizat în colaborare cu platforma cursdeguvernare.ro”)
(Citește și: ”Valoarea adăugată economiei europene de către IMM-uri continuă să scadă – Productivitatea își accentuează declinul în raport cu cea a companiilor mari”)
***
Urmărește-ne pe Google News
