Analiză Bruegel: Impactul bugetar produs de îmbătrânirea populației în UE. România și Slovacia – cele mai afectate

România este, alături de Slovacia, cel mai afectat stat european de impactul îmbătrânirii populației asupra finanțelor publice, reiese dintr-o analiză a institutului Bruegel.

Institutul a încercat să calculeze ce efort bugetar trebuie să facă statele UE pentru a acomoda cheltuielile în creștere generate de fenomenul îmbătrânirii populației.

”Așa cum era de așteptat, există diferențe majore în cerințele de ajustare ale țărilor UE (de ajustare a deficitelor generate de costurile suplimentare aferente îmbătrânirii populației, n.r.), determinate de diferențe substanțiale în pozițiile fiscale inițiale și în costurile proiectate legate de îmbătrânirea populației”, se arată în analiză.

România și Slovacia ar trebui să își majoreze soldurile primare structurale (SPB) neajustate cu mai mult de 5% din PIB în total în perioada 2024-2031, Italia și Franța cu cel puțin 4% din PIB, iar Spania, Polonia, Belgia și Ungaria cu peste 3% din PIB, conform calculelor institutului de cercetare.

Solduri primare structurale reprezintă diferența dintre veniturile non-ciclice (venituri bugetare din care se scad veniturile one-off, din surse care nu se vor repeta) și cheltuielile fără dobânzi.

”Totuși, deoarece costurile legate de îmbătrânire vor crește în majoritatea țărilor între 2024 și 2031, cerințele de ajustare a bugetelor non-îmbătrânire (parte a bugetului public care în care nu se regăsesc cheltuielile cu pensiile, cu asistența medicală pentru vârstnici, cu alte forme de asistență socială pentru bătrâni, n.r.) sunt și mai mari pentru multe țări: aproximativ 7% din PIB pentru România și Slovacia, și între 4 și 5% pentru Franța, Italia, Polonia și Spania. Austria și Slovenia se alătură grupului de țări cu o ajustare de peste 3%”, reiese din cercetarea Bruegel.

Îmbătrânirea populației pune presiune asupra raportului dintre datoria publică și PIB în țările Uniunii Europene, atât prin creșterea cheltuielilor publice nete, cât și prin reducerea creșterii potențiale.

Pentru a menține sub control ponderea datoriilor publice în PIB și pentru a respecta regulile fiscale ale UE, țările UE vor trebui să realizeze solduri primare structurale ridicate – diferența dintre veniturile non-ciclice și cheltuielile fără dobânzi, susțin specialiștii Bruegel.

”Recomandările anuale specifice fiecărei țări (CSR), emise ca parte a Semestrului European, includ multe idei bune pentru creșterea participării pe piața muncii, reformarea sistemelor de pensii și sănătate și creșterea productivității, dar implementarea acestor recomandări de către țările UE a fost limitată”, avertizează ei.

Premisele cercetării – cum afectează îmbătrânirea economia, datoria publică și finanțele statului:

• S-a preconizat o creștere a fertilității (de la o medie de 1,5 nașteri pe femeie în 2022 la 1,6 în 2070), dar aceasta va rămâne sub rata de înlocuire în toate țările UE pe întreaga perioadă de proiecție 2024-2070. Acest lucru înseamnă că populația de vârstă activă se va reduce, diminuând astfel ocuparea forței de muncă și PIB-ul, în timp ce costurile cu asistența medicală și pensiile vor crește ca pondere din PIB din cauza creșterii ponderii persoanelor în vârstă.

• O rată de ocupare în creștere pentru lucrătorii mai în vârstă (55-74 de ani, o creștere de la 40% în prezent la 46% până în 2070) va stimula direct creșterea economică și va reduce cheltuielile cu pensiile. Pe de altă parte, această perioadă suplimentară de contribuție va crește costurile ulterioare cu pensiile. Costurile acestui efect sunt însă depășite de beneficiile generate de creșterea ocupări.

• O speranță de viață mai lungă va crește ocuparea forței de muncă (mai puțini lucrători mor în toate cohortele de vârstă) și, prin urmare, PIB-ul. Perioadele mai lungi de pensionare vor crește, totodată, cheltuielile pentru pensii, asistență medicală și îngrijire pe termen lung. Pe termen lung, efectul negativ al costurilor suplimentare va cântări mai greu decât efectul pozitiv al creșterii PIB-ului.

• Imigrația (o medie de 1,2 milioane de persoane pe an) crește forța de muncă disponibilă și PIB-ul și reduce cheltuielile publice.

• Creșterea productivității totale a factorilor (de la nivelul mediu actual de aproximativ 0,8 la sută la 1,2 la sută pe an până în 2040, urmat de o scădere către nivelul 0,8 la sută până în 2070) stimulează creșterea PIB-ul, generând astfel mai multe venituri din taxe și reducând raportul deficit-PIB, costurile îmbătrânirii în raport cu PIB-ul și datoria în raport cu PIB-ul.

• Costurile mai mari pentru asistența medicală și îngrijirea pe termen lung cresc direct costurile asociate îmbătrânirii.

***