vineri

29 martie, 2024

1 decembrie, 2015

mp21În materie de deficit bugetar, România a ajuns să aplice zicala Netehnocrată ”promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois” (”a promite e nobil, a te ține de cuvânt e ceva burghez”, cum ar veni pentru cei care nu au cunoștințe de franceză).

În loc de 1,2% din PIB, cum s-a angajat deja țara față de Comisia Europeană pentru a realiza deja celebrul MTO ( medium term objective sau obiectiv pe termen mediu), guvernul actual a preluat ținta de a se menține sub 3% din PIB, ”ajustată” de către fostul guvern prin măsuri de ”relaxare fiscală”.

tabel1CASETĂ :


„Dacă noi identificăm toate măsurile compensatori care să contrabalanseze impactul pe care Codul Fiscal îl va avea anul viitor ( 2016 – n.r.) în buget atunci… Avem 1,2% plus 0,5% deviaţie temporară, adică 1,7% – 1,8% în zona aceea. Cam asta ar fi ceea ce este fezabil”, declara ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici în luna iulie 2015, cu prilejul prezentării măsurilor înscrise în noul Cod Fiscal. ”Am încredere că toate măsurile compensatorii pe care noi le identificăm – o parte sunt identificate – vor face ca deficitul anului 2016 să fie cel asumat cu partenerii noştri internaţionali ” sublinia el, atunci.

Premierul Dacian Ciolos a declarat marți seara (24 noiembrie 2015 – n.r.), în contextul în care președintele Klaus Iohannis a promulgat Legea privind majorarea salariilor bugetarilor cu 10% că România va reuși să se mențină sub ținta de deficit bugetar de 3%.„Cu tot ce avem nevoie, reușim să ne ținem, arată calculele noastre, sub ținta de deficit de 3%”, a declarat Dacian Cioloș.

Fondul Monetar International (FMI) recomandase României o ținta de deficit de 1,5% pentru 2016 ( tehnocrați dar înțelegători, se pare – n.r.) însă avertizase că, dupa mai mulți ani de consolidare fiscală, deficitul fiscal este prognozat a crește considerabil pe fondul reducerilor consistente de impozite si taxe și al majorarilor salariale, ajungând pâna la 3% în 2016 și peste acest nivel în 2017.

Majorările de salarii și pensii ce au condus la revizuirea țintei de deficit, cu justificarea încadrării în plafonul de 3% din PIB, stabilit prin criteriile de la Maastricht. Atragem atenția amatorilor de indexări că deficitul suplimentar de circa 2 miliarde euro ce se prefigurează în urma excesului de relaxare consumistă ne va costa doar în dobânzi undeva spre 100 de milioane de euro, an de an de an, cum s-ar parafraza o reclamă binecunoscută.


Adică și în 2017, și în 2018 și în veacul vecilor, cât om mai avea buget național. Pentru a readuce datoria publică unde a ajuns deja (și la care am plătit dobânzi de 2,3 miliarde în euro, potrivit lui Ionuț Dumitru, șeful Consiliului Fiscal) va trebui cândva ( probabil când ”Moldova nu va mai fi a noastră, ci a nepoților nepoților noștri”) să avem un excedent bugetar de 2 miliarde euro.

Asta timp de vreo douăzeci de ani, dacă am vrea să lichidăm hemoragia bugetară perpetuă prin dobânzi. Care, culmea, dacă nu ar fi existat, am fi putut plăti relaxat și fără alte obligații financiare asumate pentru viitor exact indexările acordate acum fără o bază sustenabilă.

De reținut, soldul structural pe care îl asumasem recent nu include eventualul ajutor pentru investiții sau reforme structurale cu efecte bugetare pozitive pe termen lung, inclusiv prin consolidarea potențialului de creștere durabilă. Ajutorul poate fi acordat în baza prevederilor articolului 9 din regulamentul CE 1466/97 privind întărirea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice.

Dacă noi vom depăși nivelurile anuale de deficit deja asumate, vă dați seama ce de ajutoare pentru investiții și reforme structurale o să ne mai dea Uniunea Europeană în anii care vin. Pentru referință, ar fi de precizat că, în perioada 2007 – 2014, am ieșit pe net din relația financiară cu UE cu un plus de aproximativ 18 miliarde euro.

Ceea ce ar corespunde în medie cam cu vreo 1,7% anual din PIB-ul pe 2015, adică aproximativ sumele cu care vom depăși obiectivele de deficit asumate.

Prin tranzitivitate, situația se prezintă cam așa: Noi primim bani de la UE pentru a ne dezvolta, pentru că nu avem suficienți bani din surse proprii, iar noi trimitem practic aceeași sumă (pe care nu o avem, dar o împrumutăm) direct în consum la bugetari, pensionari și scutiri de impozite și taxe pentru întreprinzători.

De fapt, prin tranzitivitate, se poate spune că ne dezvoltăm tot pe banii noștri iar bugetarii, pensionarii și întreprinzătorii sunt ”sponsorizați” de UE.

În aceste condiții, ce părere aveți, specialiștii de la Bruxelles or fi fraieri, nu se prind și se vor înghesui să ne dea bani nerambursabili pe mai departe, să facem noi deficite de 3% sau cam pe acolo ( unde merge mia, merge și suta) ?

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: