Puncte cheie:
- Dispariţia jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, rezident permanent al SUA, pe 2 octombrie, în sediul Consulatului General al Arabiei Saudite de la Istanbul, a trezit de la început, în Turcia şi peste tot în lumea liberă, suspiciunea arestării, agresării, răpirii şi poate chiar a asasinării acestuia de către autorităţile saudite, a negării şi minciunilor ulterioare ale saudiţilor;
- Khashoggi este (a fost) un critic acerb al regimului de la Riad şi al prinţului moştenitor Bin Salman. Acesta din urmă, în vârstă de 33 ani, cu imagine cool, de reformator, a fost (până mai ieri) răsfăţatul unei părţi importante a presei americane şi internaţionale, văzut ca marea speranţă a monarhiei ultraconservatoare înfiinţată şi condusă de Casa Al-Saud;
- Dacă este dovedită de Ankara sau confirmată de Riad, asasinarea unui cetăţean în sediul unei misiuni diplomatice, de către autorităţile guvernamentale, ar plasa Arabia Saudită complet în afara civilizaţiei, în categoria „regimurilor nefrecventabile”, iar sancţionarea internaţională, de către SUA, UE şi toţi aliaţii occidentali trebuie să fie exemplară, indiferent de câte sute de miliarde de dolari cumpără prinţii saudiţi armament de la Trump, indiferent de ameninţarea acestora cu creşterea preţului petrolului (nu o să crească decât temporar, abia aşteaptă să vândă alţii mai mult), indiferent de tratatele şi alianţele strategice cu Occidentul pe care le clamează monarhia saudită şi indiferent de luxul aurit şi generozitatea pe care le afişează Riadul la summiturile şi vizitele pe care le găzduieşte pentru oficialii străini. Pur şi simplu aşa ceva nu poate fi trecut cu vederea;
- Dacă o va „scălda” cu grupul de criminali „scăpaţi de sub control”, cu „interviul care nu a decurs tocmai bine” şi cu ideea că „autorităţile de la Riad nu au ştiut nimic” (în sediul consulatului?), preşedintele Trump va pierde şi urma de respect pe care i-o mai purta, din inerţie, comunitatea internaţională, în virtutea reprezentării celei mai Mari Puteri a lumii libere şi democratice, apărătoare a drepturilor şi demnităţii umane;
- Consecinţele imediate şi fireşti ale totalei decredibilizări a Arabiei Saudite în politica internaţională vor fi mari, atât în dosarele complicate ale regiunii Orientului Mijlociu, cât şi pe alte dosare şi politici ale administraţiei Trump, care se străduieşte, de exemplu, de câteva luni să demonizeze Iranul dar menţine alianţa cu regimul, iată, criminal al Arabiei Saudite şi le vinde acestora din urmă cantităţi uriaşe de armament;
- Pe mâna cui ajung armele vândute de Trump în Arabia Saudită? Iată o temă pe care Congresul american trebuie să o abordeze urgent şi fără echivoc. Dacă republicanii nu vor fi fermi pe această temă, s-ar putea ca impactul emoţional al confirmării asasinării sinistre a unui rezident american de către aliaţii saudiţi să îi coste pe Trump şi GOP pierderea majorităţii în Congres, la alegerile de la jumătatea mandatului, de peste trei săptămâni.
*
La ora scrierii acestui articol nu avem nicio confirmare oficială, dar se adună indiciile unei crime de un barbarism înfiorător comise în sediul unei reprezentanţe diplomatice acreditate într-un stat membru al NATO, împotriva unui rezident american, de bună seamă comisă de oamenii regimului saudit (cine altcineva putea organiza aşa ceva într-un consulat, dacă nu autorităţile guvernamentale?), o dispariţie negată însă cu neruşinare timp de 14 zile, fără a se oferi în schimb date alternative credibile.
Principiile şi valorile morale ale preşedintelui Trump au ajuns acum la ora adevărului. Dacă acum două zile, Trump vorbea de o „pedeapsă severă” împotriva Riadului, dacă se va confirma asasinatul, iar saudiţii ameninţau cu dezastrul economic mondial al exploziei preţului la ţiţei şi cu consecinţele bilaterale ale îngheţării contractelor de cumpărare a armamentului american, ieri acelaşi Trump spunea deja că s-ar putea ca un grup „scăpat de sub control” să fi comis fapta iar casa regală saudită să nu ştie nimic, în frunte cu prinţişorul cool şi răsfăţat de presa americană (o parte a ei, cel puţin) orbită de câteva reforme de suprafaţă adoptate în ultimii ani, regim împotriva căruia scria totuşi de ani de zile jurnalistul saudit autoexilat, Jamal Kashoggi.
Să se pregătească cumva un exit strategy pentru SUA şi Arabia Saudită, „îngropate” practic de investigaţia energică a poliţiei turce în ridicolul şi ruşinea acoperirii unor (tot mai posibili) criminali? Ce să însemne trimiterea secretarului de stat Mike Pompeo la Riad, dacă nu încercarea de a găsi totuşi o formulă „rezonabilă” (dacă ceva mai poate fi considerat aici rezonabil) de ieşire din criza de încredere în care s-au prăbuşit? Este evident că serviciile americane cunosc deja ce s-a întâmplat şi au sugerat ca politicul să acţioneze rapid pentru a pregăti aflarea adevărului de către întreaga lume. Ar fi posbil ca preşedintele Statelor Unite să încerce să o „scalde” în următoarele zile, pentru a salva monarhia saudită de punerea pe lista neagră a regimurilor criminale?
Mă tem că da. Bineînţeles că în prima fază, preşedintele Trump, dacă lucrurile se vor confirma, va condamna crima abominabilă, dar în a doua fază se va gândi la interesele financiare ale companiilor americane care exportă armament de peste 100 miliarde de dolari în regat, la liniile de politică externă americană în regiune, la întregul său discurs anti-Iran căzut acum în ridicol în comparaţie cu bestialitatea aliaţilor saudiţi, la perspectiva anunţată acum câteva luni a normalizării relaţiilor Arabia Saudită-Israel sau chiar a unui Tratat de Pace[1] între cei doi aliaţi ai Americii din Orientul Mijlociu, Riadul şi Ierusalimul.
Evident, până în momentul aflării adevărului, nimic nu este sigur. Totuşi, ceea ce este cert e că jurnalistul Kashoggi lipseşte din 2 octombrie şi nu există niciun indiciu că ar mai fi părăsit clădirea consulatului saudit din Istanbul, în care a intrat în acea zi, cu programare, pentru un serviciu consular în vederea căsătoriei cu o cetăţeană turcă. Informaţii neconfirmate vorbesc de un grup de aproximativ 15 saudiţi care ar fi venit cu câteva zile înainte, s-ar fi cazat la un hotel în apropiere, de geamantane cu instrumente tăietoare (fierăstraie), de dube negre parcate în faţa consulatului şi alte grozăvii demne de filmele horror. Poliţia turcă a dat publicităţii unele imagini[2] cu presupusa echipă de asasini trimişi de guvernul saudit să îl execute pe jurnalistul critic, care scria pentru Washington Post.
Dacă se va dovedi că a avut loc, sigur că nu este acesta nici primul, nici ultimul asasinat politic. Este într-adevăr rarisim să se întâmple aşa ceva într-o reprezentanţă diplomatică, şi probabil fără precedent pe teritoriul NATO, dar oroarea provocată nu ne împiedică să vedem adevărul şi totuşi să mergem mai departe. Nu oricum însă, nu putem merge mai departe oricum, pentru că lipsa de fermitate şi indiferenţa nu ar crea decât condiţiile pentru ca astfel de cazuri să se repete şi în alte părţi.
Nu suntem naivi să (mai) credem în valori şi principii absolute în politică, în „linii roşii” care pot opri orice consideraţii financiare şi strategice majore, calcule meschine, „înalte interese de stat” etc. Dar în toată această tulburare a ordinii globale din ultimii ani, în criza setului de valori şi principii considerate până nu demult ale „ordinii liberale americane” şi ale lumii în care am aspirat să ne integrăm (UE, NATO), Preşedintele Trump nu are voie să rateze acest moment dramatic de a ne arăta că America a rămas şi va rămâne America pe care ne-o dorim, cea care a inspirat ordinea liberală a lumii noastre şi ne-a făcut să sperăm, decenii la rând, în victoria libertăţilor, demnităţii umane, adevărului şi justiţiei.
[1] https://www.albawaba.com/loop/saudi-arabia-considering-peace-treaty-israel-1156092
[2] http://time.com/5423350/jamal-khashoggi-turkey-saudi-arabia-iran/
