Valentin Naumescu / Nicio majoritate nu poate face orice. Cazul Poloniei

de Valentin Naumescu | 26.7.2017 .

Puncte cheie:

  • Persistă încă, la noi și în întreaga noastră regiune (vezi Polonia, Ungaria etc.), fiind vorba de țări care au redescoperit libertatea votului de mai puțin de trei decenii, ideea simplistă că un guvern, odată ales și bazat pe o majoritate parlamentară, poate face orice dorește;

  • De fapt, se ignoră, deliberat sau din infantilism politic, ideea că alegerile libere sunt doar o premiză a democrației, cu alte cuvinte condiția necesară dar nu și suficientă pentru un ciclu politic democratic, care se cere completat și consolidat ulterior, după exprimarea votului popular și formarea guvernului, de o permanentă respectare a statului de drept, a valorilor și principiilor constituționale, a practicilor bunei guvernări, a responsabilității față de interesul public, nu cel personal, familial sau de grup, și mai ales a bunului simț al administrării unei țări, elemente în apărarea cărora societatea civilă (da, chiar și Strada) are oricând dreptul de a se mobiliza și de a spune NU unor decizii politice pe care cetățenii, într-o pondere semnificativă, le consideră greșite;

  • Opoziția politică, exprimată la nevoie în Stradă, libertatea presei, vigilența civică și rigorile setului de valori, norme și practici ale Uniunii Europene sunt, din fericire, instrumente la fel de legitime ca și votul majorității din Parlamentul național, menite să împiedice derapajele puterii;

  • Am văzut recent, în spațiul nostru public, suficiente interviuri și declarații revoltate, în care oameni cu pretenții intelectuale spuneau fie că “este inacceptabil ca deciziile să se ia în stradă”, fie că „este inutil să mai votăm, dacă Strada dărâmă apoi guvernul ales democratic”, fie că „trei din cinci premieri, în ultimii cinci ani, au căzut prin presiunea străzii”, încercând, de fapt, să reacrediteze vechea teză a adepților FSN și ai regimului Iliescu din anii ‘90, anume că, odată învestită prin vot popular, o putere aleasă trebuie lăsată în pace patru ani, că poate face orice dorește și că, în consecință, orice ar decide un guvern și o majoritate parlamentară este automat considerat legitim și inatacabil. Fals. Aceasta este o abordare facilă, superficială, fie naivă, fie ipocrită, a ideii de guvernare democratică, tot mai mult îmbrățișată însă de naționaliști, suveraniști și anti-europeni, care cred că simpla trecere de pragul de 50% în legislativ și formarea guvernului le dă dreptul de a-și vota privilegii și de a abuza de puterea lor, de a scoate o țară din logica europeană și constituțională pe care au obligația să o respecte;

  • Zilele trecute, mitul majorității suverane a crăpat și în Polonia, pe fondul protestelor masive din stradă și sub amenințarea sancțiunilor iminente ale Uniunii Europene, în momentul în care președintele Andrzej Duda, ales de mai puțin de doi ani chiar din tabăra majoritară, a refuzat să promulge două din cele trei noi legi ale justiției votate de fostul său partid, conservatorii de la Lege și Justiție (Pis), prin care Consiliul Național al Magistraturii și Curtea Supremă urmau să fie desemnate integral de Parlament, deci supuse voinței și controlului partidelor politice, ceea ce ar fi reprezintat o încălcare evidentă a principiului separației puterilor în stat;

  • Nu m-aș grăbi să-l glorific acum pe președintele Duda pentru acest veto, înainte ca noua sa atitudine să fie (re)confirmată în lunile și anii care vor veni. Duda a trecut din prima zi a mandatului drept marioneta lui Kaczynski. Nu a dat până acum niciun semn că ar avea vreo opinie proprie sau vreo viziune autonomă, separată de centrul de comandă al partidului din a cărui linie a doua a venit. Explicațiile gestului său surprinzător pot fi multiple, de la dorința de a evita sancțiunile UE, la spaima unei revolte interne masive sau o eventuală înțelegere cu liderul PiS, Jaroslaw Kaczynski, privind obținerea unui time out prețios pentru guvernarea de la Varșovia, în fața presiunii interne și externe în creștere, dar și, de ce nu?, considerații electorale legate de interesul personal al realegerii pentru al doilea mandat, în condițiile în care cota de suport a PiS, acum de doar 38%, nu îi mai dă garanții în turul al doilea.

*

Pentru relația Poloniei și Ungariei cu Uniunea Europeană se apropie momentul adevărului. Ori se impune Uniunea Europeană, ori cele două regimuri rebele arată că nu le mai pasă de Bruxelles și nimic nu li se poate întâmpla, ceea ce pentru Uniune ar fi un dezastru. Dacă reușesc să scape fără niciun fel de consecințe, continuând edificarea autoritarismului naționalist și abuzurile împotriva independenței sistemului judiciar, Varșovia și Budapesta, care încalcă tot mai frecvent principiile statului de drept, continuând politizarea justiției și restricționarea libertăților presei sau autonomia academică, vor slăbi categoric autoritatea și puterea normativă a Uniunii Europene, cândva fala Bruxellesului, inclusiv pe planul politicii externe. E limpede că ceea ce nu ești în stare să faci pe plan intern, nu poți cere altora, în politica externă comună a UE. Edificiul construcției instituționale europene, al politicilor comune și al valorilor comunitare se va deșira apoi de la sine, într-o nesfârșită serie de suveranități” naționale instrumentate de majorități conjuncturale.

Cel mai probabil scenariu, pentru a evita situația ridicolă ca Ungaria să blocheze sancționarea Poloniei iar Polonia să apere Ungaria, este ca inițiativa Comisiei Europene să vizeze ambele state în același timp, astfel încât poziția lor să nu mai fie luată în considerare. Tehnic, acest scenariu trebuie însă bine pus la punct, pentru a putea fi aplicat în deplină concordanță cu legislația europeană.

Este posibil și ca președintele Duda să fi înțeles în ultimul moment că Germania, Franța și Olanda nu mai sunt dispuse să tolereze la nesfârșit rebeliunea discursivă și de practică politică a Poloniei și Ungariei. La urma urmei, mi se pare normal ca atât dreptul de vot în Consiliul European, cât și accesul la fondurile europene să fie condiționate de respectarea unei conduite europene. Nu sunt de acord cu poziția exprimată de comisarul Corina Crețu, că lucrurile nu trebuie amestecate. Putem ușor bănui de ce a făcut declarația respectivă, acum câteva luni, când partidul din care provine a fost acuzat pe scară largă, în țară și în Uniunea Europeană, în iarnă, de tentativă de subminare a statului de drept. Ba da, doamna Crețu, firește că trebuie tratate împreună, cu drepturi și obligații pe multiple planuri, așa cum e firesc pentru apartenența la o organizație, nu numai cu avantaje financiare lipsite de solidaritate europeană și angajament față de deciziile comune adoptate în trecut în Consiliul European, care (nota bene!) înseamnă legislație europeană. Altfel ce mai înseamnă Uniunea Europeană, doar un sac de bani din care aștepți să fii servit? Un guvern care nu respectă astăzi legislația europeană (deciziile Consiliului European) are toate perspectivele să nu respecte mâine legislația națională sau să încerce să o modifice peste noapte, împotriva tuturor protestelor interne și externe, pe considerentul că a fost votat de o majoritate a cetățenilor acum un an, doi sau trei.

Este prematur să facem acum previziuni privind politica poloneză. Cel mai la îndemână ar fi, desigur, să anticipăm o ruptură spectaculoasă a președintelui Duda de fostul său partid (conservator) și de guvernul PiS, al cărui premier, o doamnă modestă ca prestație intelectuală și politică, încă ascultă orbește indicațiile liderului Kaczynski. Dar nu sunt sigur că Andrzej Duda are suficientă putere să reziste și că este hotărât să înfrunte pe termen lung guvernul și majoritatea parlamentară. Vom vedea în lunile următoare dacă Duda este pregătit sau nu să asume rolul unui nou centru de putere politică în Polonia, resetând practic viața politică din cea mai importantă țară a Europei Centrale, sau va reveni la ordinele liderului de partid.

Alta este însă concluzia acestui episod. Nicio majoritate nu poate face orice dorește. Din fericire, există încă în Uniunea Europeană suficiente mijloace și instrumente de rezistență la derapajele și abuzurile guvernelor și majorităților parlamentare. Și, ca să înțelegem jocul naționaliștilor din Europa Centrală până la capăt și limitele puterii lor, chiar și atunci când ajung la guvenare, să observăm că nici Kaczynski, nici Orbán, nu au rostit nici măcar o singură dată posibilitatea că sunt dispuși, pentru a merge pe drumul lor suveran, să părăsească Uniunea Europeană. Marea Britanie e una (și inclusiv britanicii vor regreta, dacă nu o fac deja, așa cum arată sondajele recente), pentru că e vorba de alte date istorice, culturale, economice și politice, riscul unei încălcări a statului de drept și al unei dictaturi la Londra fiind nul, iar platformele naționaliste, conservatoare, populiste și anti-europene ale Europei Centrale, într-o regiune cu o istorie atât de contorsionată, vor “mirosi” întotdeauna a cu totul altceva.

Publicat la data de 26.7.2017 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Iulian Soare

Pulsul națiunii 2017: Doar 48% din români mai cred că apartenența la UE este un lucru bun; 62% cred că țara e pe un drum greșit

Procentul românilor care consideră că apartenența la UE este un lucru bun a scăzut de la 54%, în luna martie acest an, la doar...Citeste mai departe »

Marin Pana

Contul curent: Nerezidenții reunță la depozitele în lei, ”căpșunarii” trimit acasă tot mai puțin, deficitul traversează pragul de 4 mld. euro

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat pe primele opt luni ale anului în curs un deficit de peste patru miliarde de euro,...Citeste mai departe »

Marin Pana

Creşterea PIB 2015, majorată la 4% în varianta definitivă: observațiile la care ne constrânge experiența

INS a anunțat pentru anul 2015 valoarea definitivă a PIB de 712.658,5 milioane lei în preţuri curente, respectiv un ritm de creştere în termeni...Citeste mai departe »

Vladimir Ionescu

Vânzarea terenurilor către străini: Ghid european pentru protejarea de tranzacțiile speculative

Comisia Europeană a emis miercuri setul de îndrumări cu privire la ce pot face statele membre pentru a-și proteja terenurile agricole de amenințări precum...Citeste mai departe »

Marin Pana

Inflația: record al ultimilor 4 ani – alimentată de combustibili şi majorarea veniturilor. Și continuă urcușul

Potrivit datelor comunicate de INS, România a înregistrat în septembrie 2017 o creştere a prețurilor faţă de luna precedentă de 0,50%, cea mai mare...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Gabriel Biris

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Radu Crăciun

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Gabriela Drăgan

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română