La obiect

Deficitul comercial lunar sare din nou peste miliardul de euro

Deficitul comercial pe luna martie 2018 a trecut din nou pragul de 1 miliard de euro, după ce valorile din primele două luni fusesră semnificativ… Mai mult

10.05.2018

La obiect

”Ne scoatem singuri de pe hărți!”: Soluțiile mediului de afaceri pentru dezvoltarea infrastructurii

Pe termen mediu și lung, companiile din România pierd business din cauza infrastructurii dezarticulate; țara în ansamblu pierde noi investiții, bugetul de stat pierde de… Mai mult

10.05.2018

Europa

Dilemele privind protecția monedei unice europene și a UE în caz de criză: Mecanism de Stabilitate sau Fond Monetar European?

Dezbaterile europene privind apărarea monedei unice europene, respectiv a stabilităţii financiare a UE în faţa unei eventuale noi crize, ar trebui să înregistreze progrese semnificative până… Mai mult

09.05.2018

Analiză

Atenție, industria prelucrătoare – pe ultimul loc la creşteri: Salariu mediu record, în martie. 581 euro net şi 1.157 euro ca putere de cumpărare

Câștigul salarial mediu brut anunțat de INS pentru luna martie 2018 a fost de 4.488 lei, cu 8,7% mai mare decât în luna anterioară. Câştigul… Mai mult

09.05.2018

Valentin Naumescu / Lalele cu spini. „Populismul bun” şi „populismul rău”. Vestea bună şi vestea rea din alegerile olandeze

de Valentin Naumescu 17.3.2017

Puncte cheie:

  • Pe termen scurt, vestea bună din Olanda este, desigur, că Geert Wilders şi partidul extremist anti-UE (PVV) nu au câştigat alegerile parlamentare iar guvernul care se va forma pe baza unei coaliţii, compusă din cel puţin patru partide, va rămâne ataşat Uniunii Europene;
  • Criza turco-olandeză l-a ajutat pe premierul Mark Rutte (VVD) să rămână în frunte, atitudinea fermă, la limita diplomației, a guvernului de la Haga împotriva celor doi miniştri turci aflaţi pe teritoriul Olandei scăzându-i lui Geert Wilders, în ultimele zile ale campaniei, bazinul de voturi anti-islamiste pe care se înălţase, ameninţătoare, „piramida electorală” a PVV în ultimul an;
  • Pe termen mediu şi lung, la o privire mai atentă, se observă însă că rezultatele alegerilor generale de ieri scufundă Olanda în fragmentare excesivă (13 partide parlamentare), incertitudine politică și, posibil, instabilitate guvernamentală, cu un premier popular-liberal („populismul bun”, cum spune Mark Rutte) care va rămâne probabil în funcţie pentru al treilea mandat, dar care a fost votat de doar 20% din alegătorii olandezi. Cu alte cuvinte, 4 din 5 votanți nu l-au dorit;
  • Prezența la vot a fost de 81%, un nivel foarte ridicat, ceea ce arată interesul enorm pentru aceste alegeri al societății olandeze dar și o anumită tensiune privind direcția viitoare a țării;
  • Liberalii scad astfel cu 8 mandate faţă de precedentele alegeri din 2012, iar extremiștii câștigă un plus de 8 mandate, ceea ce la un parlament mic contează destul de mult. Partidul de extremă-dreapta („populismul rău”, pentru a-l cita pe acelaşi Rutte) creşte semnificativ şi ajunge a doua forţă politică a Olandei, cu doar 7% mai puţine voturi exprimate decât principalul partid de guvernământ;
  • Merită menţionată şi performanţa electorală surprinzătoare a Stângii Verzi, condusă de liderul charismatic de 30 de ani Jesse Klaver, care creşte de la 4 la 14 mandate, devenind principalul partid al stângii declarate olandeze (D66 se autodefineşte drept partid de centru), în condiţiile în care partidele clasice ale stângii s-au pulverizat, practic, în acest scrutin. Stânga Verde s-a format acum 25 de ani, din fuziunea comuniştilor, pacifiştilor şi a altor facţiuni mici ale stângii radicale, aflate la stânga socialiştilor și laburiștilor;
  • Cu 33 mandate din totalul de 150 ale Parlamentului, Rutte şi VVD (Partidul Popular al Libertății și Democrației) vor mai avea nevoie de sprijinul creştin-democraţilor precum şi de democrat-liberalii progresiști de la D66, probabil cu 19 mandate fiecare, şi tot nu e suficient pentru a obţine necesarul de 76 de mandate. Încă unul sau două partide mici vor mai trebui cooptate, cel puţin în coaliţia parlamentară, dacă nu şi în guvern, pentru a asigura o majoritate funcțională ca suport legislativ, dar nu se știe dacă aceasta va fi și coerentă și stabilă ca program de guvernare;
  • Faptul că premierul popular-liberal Mark Rutte a trebuit să utilizeze, pe finalul campaniei, unele instrumente din arsenalul electoral al dreptei naționaliste pentru a câştiga, ar trebui să dea de gândit. Analiştii olandezi arată deja cât de mult l-a ajutat pe premier tensionarea relaţiilor cu Turcia, care i-a permis să joace rolul „liderului dur”, intransigent. Dacă nu era criza turco-olandeză, VVD şi PVV ar fi fost aproape la egalitate sau, cine ştie?…

*

Uniunea Europeană a scăpat cu bine de primul din cele trei mari teste electorale din 2017. Au rămas Franţa, în aprilie/mai, şi Germania, în septembrie. Jucând electoral foarte bine în criza turco-olandeză (să ne abţinem de la speculaţia că ar fi şi creat-o, ca artificiu de final de campanie), premierul Mark Rutte a reuşit să rămână pe primul loc. O parte din alegătorii cu convingeri anti-islamiste nu i-au mai dat votul extremistului Geert Wilders (PVV, „populismul rău”), aşa cum arată cu luciditate unii comentatori olandezi, preferând tonul brusc întărit, intransigent în relația cu Turcia, dar nu anti-european al „populistului bun”.

Nu uităm, fireşte, că acelaşi populist bun, câştigătorul de acum și din 2012 al alegerilor, a blocat în mai multe rânduri, în anii trecuţi, primirea României în Spaţiul Schengen, din aceleaşi raţiuni politice interne legate de competiţia cu „populismul rău”, în condiţiile în care Comisia Europeană ajunsese la concluzia că România îndeplineşte toate criteriile prevăzute în Acord.

Vestea proastă a alegerilor olandeze este creșterea extremei drepte la nivelul de a doua forță politică a țării și fragmentarea excesivă a spectrului parlamentar (13 partide), care va face ca noul guvern să trebuiască să se sprijine pe o coaliţie de 4-5 partide. Între „populismul bun” şi „populismul rău” este o diferenţă de de doar 7% ca opţiuni de vot popular, ceea ce este foarte puțin și, în perspectivă, îngrijorător, cu atât mai mult cu cât tendința limpede a fost de apropiere a celor două partide rivale (33-20 mandate în prezent), față de acum cinci ani (41-12).

În aceste condiții postelectorale olandeze, ușor mai detensionate, România ar putea avea o fereastră de oportunitate pe dosarul Schengen în toamnă, după alegerile franceze și germane, dacă totul se termină cu bine. Totuși, la cum arată de strânsă disputa internă VVD-PVV, este la fel de posibil și ca guvernul olandez să nu relaxeze prea tare abordarea față de România, cu atât mai mult dacă guvernul sau parlamentul de la București vor mai avea și în lunile următoare derapaje și tentative inacceptabile de modificare a legislației penale în favoarea corupților, într-un moment de criză a Uniunii și de restructurare europeană extrem de periculos pentru statele periferice și prost văzute precum România.

Nu avem nicio îndoială asupra faptului că, în aceste condiţii politice pe „muchie de cuţit”, Olanda va susţine cu putere modelul Europei concentrice, cu delimitări cât mai clare între nucleu şi periferie, cu măsuri protecţioniste ale statelor dezvoltate vest-europene în relaţia cu ţările est-europene din afara grupului central.

Idealizarea unei imagini își are, în politică, la fel ca în viață, rolul ei formator. Ca tânăr universitar, am îndrăgit mult Olanda, pe care am avut șansa să o cunosc (relativ, atât cât se putea în câteva luni) cu ocazia a două burse de care am beneficiat, pe la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, la Universitatea din Utrecht. Nu numai pe linie academică, dar și ca civilizație, infrastructură și organizare, Olanda mi s-a părut o țară excepțională, echilibrată, moderată în toate abordările ei. Am iubit aerul de profundă libertate, deschidere și relaxare al Olandei, civilitatea și urbanismul unei țări bogate dar încă reflectând modestia și puritanismul protestant tradițional, în comparație cu opulența și grandoarea epatantă, căutate obsesiv de lumea catolică. Mi-au plăcut atmosfera mic burgheză a orașelor olandeze, canalele și librăriile Amsterdamului, casele din cărămidă roșie cu ferestre mari la stradă, fără perdele, oamenii pe biciclete, cafenelele și terasele lor cozy. Pentru noi, abia ieșiți atunci din cenușiul și mediocritatea inhibată a Estului postcomunist, Olanda părea  o chintesență a democrației liberale prospere, o societate reușită cu oameni fericiți, neinhibați, educați, înalți, sportivi și mai ales inteligenți, în care toată lumea părea să facă parte din clasa mijlocie, în orice caz o definiție discretă și plină de farmec a Occidentului, la care până atunci numai visasem.

Politica Olandei s-a schimbat mult în ultimii 18-20 de ani, ca și în alte părți ale Europei. Sigur, Olanda a rămas o țară profund europeană din perspectivă culturală și (încă), din fericire, pro-europeană ca proiect politic. Dar noul Parlament și noua politică a țării pe care am îndrăgit-o încă de la prima vedere arată acum ca un câmp de lalele cu spini.

De departe, vezi lalelele. De aproape, spinii. Totuși, să luăm partea frumoasă a lucrurilor, sunt încă lalele, nu buruieni, chiar dacă trebuie să fii mult mai precaut cu ele astăzi, decât cu două decenii în urmă…

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 17.3.2017

Lăsați un comentariu


Stiri

Ministrul Finanțelor anunță modificări semnificative în procedura achizițiilor publice și ”silentio stampa” guvernamental în relația cu Klaus Iohannis

Victor Bratu

Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, a susținut miecuri, la Palatul Victoria, o declarație de presă în care a anunțat că Guvernul nu va mai ”discuta” cu șeful… Mai mult

Europa

CE Raportul de convergenţă 2018: România nu mai îndeplineşte criteriile de inflație și de dobânzi, pentru aderarea la Zona Euro

Adrian N Ionescu

România nu mai îndeplinește criteriul ratelor dobânzilor pe termen lung și nici pe cel referitor la stabilitatea prețurilor,  în vederea aderării la Zona Euro, potrivit… Mai mult

Stiri

Superimunitatea judecătorilor CCR, votată din nou în Camera Deputaților

Vladimir Ionescu

Deputații au adoptat miercuri legea care prevede că judecătorii CCR nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecată decât cu încuviinţarea plenului Curţii. Spre… Mai mult

Stiri

Se pregătește un atac cibernetic asupra Ucrainei – avertisment al Cisco

Iulian Soare

Hackeri ruși au infectat cu un virus foarte sofisticat cel puțin 500.000 de rutere și dispozitive de stocare din 54 de țări, a anunțat miercuri… Mai mult

Europa

Noi norme pentru OLAF, pentru o colaborare eficientă cu Procurorul European

Iulian Soare

Comisia Europeană a propus miercuri modificarea Regulamentului privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), pentru a putea colabora eficient cu instituția Procurorului… Mai mult

Stiri

Comisia Europeană avertizează din nou România pentru deviația semnificativă de la MTO

Victor Bratu

Comisia Europeană a transmis României și Ungariei, miercuri, avertismente pentru că ambele înregistrează în continuare o deviație semnificativă de la traiectoria de ajustare către obiectivul… Mai mult

Stiri

Premierul Dăncilă răspunde președintelui: Avem bani de salarii și pensii. Uitați de Pilonul 2, a fost o propunere neagreată

Razvan Diaconu

Premierul Viorica Dăncilă a declarat, miercuri, ca răspuns la afirmațiile făcute marți de preeșdintele Klaus Iohannis, că Guvernul are bani de salarii și pensii. Premierul… Mai mult