Analiză

Costul muncii în România: defazaj sever între zona business și non-business. Marea problemă a structurii creșterii, în context european şi regional

În trimestrul III 2017, România s-a situat pe primul loc între statele membre UE în ceea ce priveşte creşterea costului orar al muncii (+16,5% nominal… Mai mult

27.12.2017

Analiză

Consumul individual efectiv al românilor a luat-o înaintea PIB/locuitor – Eurostat ne vede la 61% din media UE

România a ajuns în 2016 la 61% din nivelul de trai mediu al UE 28, potrivit indicatorului de consum individual efectiv (AIC), arată cele mai… Mai mult

19.12.2017

Chestiunea

Cu ce? România – de 10 ani ultima din UE la venituri bugetare şi prima la reducerea lor! Problemele punctuale

România a întreprins în perioada 2006 – 2016 cea mai bizară politică a fondurilor publice dintre toate statele europene, potrivit unei analize date publicităţii de… Mai mult

13.12.2017

Chestiunea

Premieră istorică, importurile lunare au depăşit 7 miliarde de euro

În pofida nivelului record al exporturilor, care au însumat 5.761 milioane euro, deficitul comercial a avansat la impresionantă cifră de 1.318,4 miliarde euro, ca urmare… Mai mult

12.12.2017

Valentin Naumescu / Lalele cu spini. „Populismul bun” şi „populismul rău”. Vestea bună şi vestea rea din alegerile olandeze

de Valentin Naumescu 17.3.2017

Puncte cheie:

  • Pe termen scurt, vestea bună din Olanda este, desigur, că Geert Wilders şi partidul extremist anti-UE (PVV) nu au câştigat alegerile parlamentare iar guvernul care se va forma pe baza unei coaliţii, compusă din cel puţin patru partide, va rămâne ataşat Uniunii Europene;
  • Criza turco-olandeză l-a ajutat pe premierul Mark Rutte (VVD) să rămână în frunte, atitudinea fermă, la limita diplomației, a guvernului de la Haga împotriva celor doi miniştri turci aflaţi pe teritoriul Olandei scăzându-i lui Geert Wilders, în ultimele zile ale campaniei, bazinul de voturi anti-islamiste pe care se înălţase, ameninţătoare, „piramida electorală” a PVV în ultimul an;
  • Pe termen mediu şi lung, la o privire mai atentă, se observă însă că rezultatele alegerilor generale de ieri scufundă Olanda în fragmentare excesivă (13 partide parlamentare), incertitudine politică și, posibil, instabilitate guvernamentală, cu un premier popular-liberal („populismul bun”, cum spune Mark Rutte) care va rămâne probabil în funcţie pentru al treilea mandat, dar care a fost votat de doar 20% din alegătorii olandezi. Cu alte cuvinte, 4 din 5 votanți nu l-au dorit;
  • Prezența la vot a fost de 81%, un nivel foarte ridicat, ceea ce arată interesul enorm pentru aceste alegeri al societății olandeze dar și o anumită tensiune privind direcția viitoare a țării;
  • Liberalii scad astfel cu 8 mandate faţă de precedentele alegeri din 2012, iar extremiștii câștigă un plus de 8 mandate, ceea ce la un parlament mic contează destul de mult. Partidul de extremă-dreapta („populismul rău”, pentru a-l cita pe acelaşi Rutte) creşte semnificativ şi ajunge a doua forţă politică a Olandei, cu doar 7% mai puţine voturi exprimate decât principalul partid de guvernământ;
  • Merită menţionată şi performanţa electorală surprinzătoare a Stângii Verzi, condusă de liderul charismatic de 30 de ani Jesse Klaver, care creşte de la 4 la 14 mandate, devenind principalul partid al stângii declarate olandeze (D66 se autodefineşte drept partid de centru), în condiţiile în care partidele clasice ale stângii s-au pulverizat, practic, în acest scrutin. Stânga Verde s-a format acum 25 de ani, din fuziunea comuniştilor, pacifiştilor şi a altor facţiuni mici ale stângii radicale, aflate la stânga socialiştilor și laburiștilor;
  • Cu 33 mandate din totalul de 150 ale Parlamentului, Rutte şi VVD (Partidul Popular al Libertății și Democrației) vor mai avea nevoie de sprijinul creştin-democraţilor precum şi de democrat-liberalii progresiști de la D66, probabil cu 19 mandate fiecare, şi tot nu e suficient pentru a obţine necesarul de 76 de mandate. Încă unul sau două partide mici vor mai trebui cooptate, cel puţin în coaliţia parlamentară, dacă nu şi în guvern, pentru a asigura o majoritate funcțională ca suport legislativ, dar nu se știe dacă aceasta va fi și coerentă și stabilă ca program de guvernare;
  • Faptul că premierul popular-liberal Mark Rutte a trebuit să utilizeze, pe finalul campaniei, unele instrumente din arsenalul electoral al dreptei naționaliste pentru a câştiga, ar trebui să dea de gândit. Analiştii olandezi arată deja cât de mult l-a ajutat pe premier tensionarea relaţiilor cu Turcia, care i-a permis să joace rolul „liderului dur”, intransigent. Dacă nu era criza turco-olandeză, VVD şi PVV ar fi fost aproape la egalitate sau, cine ştie?…

*

Uniunea Europeană a scăpat cu bine de primul din cele trei mari teste electorale din 2017. Au rămas Franţa, în aprilie/mai, şi Germania, în septembrie. Jucând electoral foarte bine în criza turco-olandeză (să ne abţinem de la speculaţia că ar fi şi creat-o, ca artificiu de final de campanie), premierul Mark Rutte a reuşit să rămână pe primul loc. O parte din alegătorii cu convingeri anti-islamiste nu i-au mai dat votul extremistului Geert Wilders (PVV, „populismul rău”), aşa cum arată cu luciditate unii comentatori olandezi, preferând tonul brusc întărit, intransigent în relația cu Turcia, dar nu anti-european al „populistului bun”.

Nu uităm, fireşte, că acelaşi populist bun, câştigătorul de acum și din 2012 al alegerilor, a blocat în mai multe rânduri, în anii trecuţi, primirea României în Spaţiul Schengen, din aceleaşi raţiuni politice interne legate de competiţia cu „populismul rău”, în condiţiile în care Comisia Europeană ajunsese la concluzia că România îndeplineşte toate criteriile prevăzute în Acord.

Vestea proastă a alegerilor olandeze este creșterea extremei drepte la nivelul de a doua forță politică a țării și fragmentarea excesivă a spectrului parlamentar (13 partide), care va face ca noul guvern să trebuiască să se sprijine pe o coaliţie de 4-5 partide. Între „populismul bun” şi „populismul rău” este o diferenţă de de doar 7% ca opţiuni de vot popular, ceea ce este foarte puțin și, în perspectivă, îngrijorător, cu atât mai mult cu cât tendința limpede a fost de apropiere a celor două partide rivale (33-20 mandate în prezent), față de acum cinci ani (41-12).

În aceste condiții postelectorale olandeze, ușor mai detensionate, România ar putea avea o fereastră de oportunitate pe dosarul Schengen în toamnă, după alegerile franceze și germane, dacă totul se termină cu bine. Totuși, la cum arată de strânsă disputa internă VVD-PVV, este la fel de posibil și ca guvernul olandez să nu relaxeze prea tare abordarea față de România, cu atât mai mult dacă guvernul sau parlamentul de la București vor mai avea și în lunile următoare derapaje și tentative inacceptabile de modificare a legislației penale în favoarea corupților, într-un moment de criză a Uniunii și de restructurare europeană extrem de periculos pentru statele periferice și prost văzute precum România.

Nu avem nicio îndoială asupra faptului că, în aceste condiţii politice pe „muchie de cuţit”, Olanda va susţine cu putere modelul Europei concentrice, cu delimitări cât mai clare între nucleu şi periferie, cu măsuri protecţioniste ale statelor dezvoltate vest-europene în relaţia cu ţările est-europene din afara grupului central.

Idealizarea unei imagini își are, în politică, la fel ca în viață, rolul ei formator. Ca tânăr universitar, am îndrăgit mult Olanda, pe care am avut șansa să o cunosc (relativ, atât cât se putea în câteva luni) cu ocazia a două burse de care am beneficiat, pe la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, la Universitatea din Utrecht. Nu numai pe linie academică, dar și ca civilizație, infrastructură și organizare, Olanda mi s-a părut o țară excepțională, echilibrată, moderată în toate abordările ei. Am iubit aerul de profundă libertate, deschidere și relaxare al Olandei, civilitatea și urbanismul unei țări bogate dar încă reflectând modestia și puritanismul protestant tradițional, în comparație cu opulența și grandoarea epatantă, căutate obsesiv de lumea catolică. Mi-au plăcut atmosfera mic burgheză a orașelor olandeze, canalele și librăriile Amsterdamului, casele din cărămidă roșie cu ferestre mari la stradă, fără perdele, oamenii pe biciclete, cafenelele și terasele lor cozy. Pentru noi, abia ieșiți atunci din cenușiul și mediocritatea inhibată a Estului postcomunist, Olanda părea  o chintesență a democrației liberale prospere, o societate reușită cu oameni fericiți, neinhibați, educați, înalți, sportivi și mai ales inteligenți, în care toată lumea părea să facă parte din clasa mijlocie, în orice caz o definiție discretă și plină de farmec a Occidentului, la care până atunci numai visasem.

Politica Olandei s-a schimbat mult în ultimii 18-20 de ani, ca și în alte părți ale Europei. Sigur, Olanda a rămas o țară profund europeană din perspectivă culturală și (încă), din fericire, pro-europeană ca proiect politic. Dar noul Parlament și noua politică a țării pe care am îndrăgit-o încă de la prima vedere arată acum ca un câmp de lalele cu spini.

De departe, vezi lalelele. De aproape, spinii. Totuși, să luăm partea frumoasă a lucrurilor, sunt încă lalele, nu buruieni, chiar dacă trebuie să fii mult mai precaut cu ele astăzi, decât cu două decenii în urmă…

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 17.3.2017

Lăsați un comentariu


Stiri

Refuzul de prezentare la audieri la Comisia de anchetă a alegerilor 2009 se pedepseşte cu amendă penală sau închisoare – proiect

Vladimir Ionescu

Preşedintele Comisiei de anchetă a alegerilor prezidenţiale din 2009, Oana Florea (foto), va depune în Parlament un proiect de lege care să stipuleze că persoanele… Mai mult

Stiri

Studiu EY: Consumurile de energie tradițională și regenerabilă vor ajunge la egalitate în Europa în următorii 4 ani

Vladimir Ionescu

Se estimează că, până în anul 2022 în Europa şi 2021 în Oceania, costurile de generare şi stocare autonomă a energiei vor fi similare cu… Mai mult

Stiri

Patru români au convins Fondul European de Investiții cu GapMinder, un fond de capital de risc pentru start-up-uri IT în România

Vladimir Ionescu

Patru investitori români și un italian au lansat GapMinder, un fond de investiţii cu capital de risc pentru start-up-uri inovatoare din România. GapMinder are un… Mai mult

Europa

FT: Comisia Europeană va lega accesul la resurse comunitare de independența sistemului judiciar – cele 2 variante de lucru

Iulian Soare

Oficiali de la Bruxelles pregătesc un set de propuneri pentru a se asigura că independența justiției este respectată în statele membre care sunt principali beneficiari… Mai mult

Stiri

Redevențe la gaze: ANRM leagă prețul de referință de hub-ul austriac. Prețul crește

Adrian N Ionescu

Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a lansat în consultare publică noua metodologie a prețului de referință pentru stabilirea redevențelor la gazele naturale extrase în… Mai mult

Europa

Reforma Zonei Euro începe în iunie, sau nu mai începe niciodată – promisiunea ministrului francez al Economiei, Bruno Le Maire

Iulian Soare

Am vorbit destul, este momentul să decidem – acesta va fi principalul mesaj pe care ministrul francez al Economiei, Bruno le Maire, îl transmite șefilor… Mai mult

Europa

Germania: Congresul SPD a votat în favoarea negocierilor cu cancelarul Merkel pentru noul guvern

Vladimir Ionescu

Social-democraţii germani au votat duminică în favoarea desfăşurării de negocieri cu cancelarul Angela Merkel pentru formarea unui nou guvern. Votul favorabil a fost obținut cu… Mai mult