Analiză

Costul muncii în România: defazaj sever între zona business și non-business. Marea problemă a structurii creșterii, în context european şi regional

În trimestrul III 2017, România s-a situat pe primul loc între statele membre UE în ceea ce priveşte creşterea costului orar al muncii (+16,5% nominal… Mai mult

27.12.2017

Analiză

Consumul individual efectiv al românilor a luat-o înaintea PIB/locuitor – Eurostat ne vede la 61% din media UE

România a ajuns în 2016 la 61% din nivelul de trai mediu al UE 28, potrivit indicatorului de consum individual efectiv (AIC), arată cele mai… Mai mult

19.12.2017

Chestiunea

Cu ce? România – de 10 ani ultima din UE la venituri bugetare şi prima la reducerea lor! Problemele punctuale

România a întreprins în perioada 2006 – 2016 cea mai bizară politică a fondurilor publice dintre toate statele europene, potrivit unei analize date publicităţii de… Mai mult

13.12.2017

Chestiunea

Premieră istorică, importurile lunare au depăşit 7 miliarde de euro

În pofida nivelului record al exporturilor, care au însumat 5.761 milioane euro, deficitul comercial a avansat la impresionantă cifră de 1.318,4 miliarde euro, ca urmare… Mai mult

12.12.2017

Valentin Naumescu / Întunecare. Sfârşitul visului liberal în Europa Centrală

de Valentin Naumescu , 20.12.2017

Puncte cheie:

  • Europa Centrală şi, odată cu ea, puterea de la Bucureşti se despart treptat de liberalism, privit în sensul larg, luminos, civilizaţional al termenului, nu neapărat în cel partizan, scufundându-se în discursul ipocrit al „neamestecului în treburile interne” și al urii faţă de străini şi de Justiţie, care ascunde dorinţa unor lideri autoritarişti de a acapara total puterea şi de-a-şi face de cap în „ograda proprie”, pe considerentul că au fost votaţi de popor şi că e „sub demnitatea naţională” să mai ţină cont de opiniile guvernelor şi instituţiilor occidentale;

  • Regiunea noastră se desparte totodată de principiul intangibilităţii politice a statului de drept, care a fost unul din principiile aderării noilor democrații la Uniunea Europeană, drapându-şi „suveranitatea” nocivă, de slabă calitate, în culorile întunecate şi ameninţătoare ale unui naţionalism pur demagogic, bisericos, revanşard, chipurile tradiționalist și protecţionist, retrograd prin consecinţele asupra practicilor şi politicilor publice, şi fără îndoială păgubos economic, pe termen lung;

  • Nu putem ignora nici adevărul istoric că ambele Războaie Mondiale precum şi Războiul Rece au avut ca punct de pornire Europa Centrală, asociate fiind discursurilor iliberale (imperiale, naționaliste sau ideologice), care au cuprins apoi în vâlvătaia lor întregul continent şi s-au extins asupra lumii, până când ordinea liberală a fost reinstalată, pentru mai scurtă sau mai lungă vreme, în epocile postbelice de la 1918, 1945 şi 1989;

  • În fapt, visul liberal a fost scurt în Europa Centrală. Dacă în Statele Unite sau Marea Britanie liberalismul a avut șansa de a rula mai mult de două sute de ani, devenind o tradiție culturală și politică adânc înrădăcinată, în regiunea noastră acesta nu a însuflețit regimurile politice mai mult de câteva decenii, răsfirate cu greu printre dominații imperiale străine, războaie și dictaturi, de dreapta sau de stânga;

  • Astăzi, de la Varşovia la Viena sau Praga, şi de la Budapesta la Bucureşti se văd semnele ascensiunii la putere şi consolidării unor grupuri/partide tot mai agresive, mai iliberale şi mai sfidătoare, care refuză să mai respecte norme, valori şi principii europene şi euro-atlantice, cândva considerate non-negociabile;

  • Probabil că paradigma liberală intră în declin și în unele democraţii occidentale mai vechi, dar aici, în regiunea noastră, totul se vede mai urât şi mai deprimant pentru că declinul este asociat cu sărăcia, corupţia şi deficitul educaţional, cu un grad ridicat de politizare a societăţii şi de dependenţă a oamenilor de rând de puterea politică, de abuzurile ciocoilor mari şi mici, spre deosebire de ţările bogate (de exemplu, Statele Unite) în care o clasă mijlocie robustă îşi permite să fie dezinteresată de mersul guvernării şi de lupta partidelor pentru putere, având venituri care nu depind esenţial de deciziile guvernamentale;

  • Democraţia” fără stat de drept, fără valori liberale, deschidere spre exterior şi raportare la standarde internaţionale nu e decât legitimarea jalnică, prin votul unui electorat redus numeric și destul de ignorant, a unei puteri care tânjeşte după autoritarism, închidere, izolare, naţionalism, privilegii personale şi corupţie, a unor ciocoi (în niciun caz baroni) ajunşi la butoanele puterii în stat după ce au fost votaţi, de exemplu, de 17% din totalul alegătorilor (cazul concret al PSD în România);

  • Ceea ce a câștigat prin triumful în Războiul Rece, Occidentul pierde acum prin discordia internă și ascensiunea platformelor iliberale, spre marea, enorma satisfacție a Rusiei lui Putin. Uniunea Europeană se distanțează de Statele Unite (sau invers) iar în interiorul Uniunii Europene nucleul dur se distanțează de Europa Centrală (sau invers). Slăbit și divizat pe mai multe falii ideologice și cultural-politice, obsedat de protejarea frontierelor naţionale împotriva venirii străinilor dar și de resuscitarea identităților etnice, naționale, religioase sau, mai nou, chiar subregionale şi locale, atras de creșterea autorității regimurilor interne, renunțând la liberalism ca cea mai eficientă armă împotriva subdezvoltării și dictaturilor de tot felul, Vestul cedează treptat Rusiei controlul asupra Europei Centrale iar Chinei controlul asupra economiei globale;

  • Strategia de securitate a lui Trump identifică în mod corect Rusia și China drept marii inamici ai puterii americane și ordinii liberale dar, paradoxal, acțiunea politică a lui Trump nu face decât să le consolideze, prin politicile iliberale, anti-globaliste și de rupere a unității binomului occidental, nu demult infailibil, SUA-Uniunea Europeană.

*

Aici am ajuns. La Viena, șeful partidului de extremă-dreapta, fondat cu ani în urmă de foști naziști, se instalează vicecancelar, numind și un expert independent (cu susținerea sa politică) în funcţia de ministru de Externe al Austriei.

La Budapesta, premierul intrat într-o nouă campanie electorală se luptă cu “inamicul public” nr. 1 George Soros, dorește închiderea Central European University și se războiește cu Uniunea Europeană, de la care ridică altminteri saci de bani, vrând totodată omogenitatea și puritatea etnică a Ungariei și glorificând modelul “omului de stat excepțional Miklos Horthy”.

La Praga, un miliardar cercetat penal pentru fraudarea fondurilor europene, ajuns premier luna trecută, se opune explicit monedei Euro și acceptării migranților în Cehia (țară în care există doar 12 refugiați politic acceptați oficial) iar la Varșovia vicepremierul bancher avansat premier zilele trecute promite continuitate în modificarea legilor justiției, criticată de Uniunea Europeană pentru anularea independenței Justiției, chiar dacă știe că în curând Comisia Europeană ar putea activa articolul 7 împotriva Poloniei, suspendându-i dreptul de vot pentru neresepectarea sistematică a deciziilor Consiliul European.

La București, doi inculpați, doi penali, ambii repetenți în facultate1, conduc cele două camere ale Parlamentului și cele două partide de guvernământ, iar un al treilea repetent2, care a făcut Facultatea de Drept la (mare) “distanță”, la filiala din Drobeta Turnu-Severin a unei universități private, conduce Comisia Juridică din Camera Deputaților, o poziție importantă în lupta puterii de la București împotriva statului de drept. Acestea sunt informații din surse publice, nu trebuie să jeneze pe nimeni, ținând în fond de lupta tenace, încă din tinerețe, a acestor distinşi domni cu școala și cu învățătura. Nu sunt atacuri la persoană, ci aprecieri ale spiritului lor constant de frondă la adresa „statului paralel” al învăţăturii, şi trebuie să ştim cine ne conduce.

Cum s-a ajuns aici? În acest text ne interesează mai mult involuțiile din fostul spațiu comunist al Europei Centrale (Austria comportă un alt tip de explicație, asupra căreia vom reveni cu altă ocazie), spațiu care cunoscuse totuși vreo două decenii relativ bune după anii 2000. Sunt mai multe motive ale declinului politic.

În primul rând, probabil, multă lume a crezut că democrația liberală și integrarea europeană marchează progrese ireversibile în Europa și în regiunea noastră și că standardele politice pot fi coborâte. Relaxarea acestor societăți, amorțite de confortul consumerist al unei bunăstări mediocre și înșelătoare în care s-au scufundat vreme de vreo 10-15 ani, a permis urcarea aproape neobservată în ierarhia de stat a unor/multor nulități absolute, așa cum se vede ușor din biografia şi studiile lor. Ce-i drept, situația din România este la acest capitol mult mai gravă decât cea din Polonia, Cehia sau Ungaria. Lucrurile păreau că merg oarecum de la sine, chiar și cu impostori cu diplome în funcții de conducere politică. Investițiile străine și creșterea resurselor disponibile au părut să dea Europei Centrale o traiectorie decentă și stabilă.

În al doilea rând, mulți oameni serioși și competenți au stat deoparte sau au ieșit din politică (nu că ar fi reușit mare lucru în partidele acaparate de non-valori), refugiindu-se dezamăgiţi de viaţa politică fie într-un mic business de familie, fie în profesii care aduc anumite satisfacții, fie pur și simplu optând să trăiască în altă țară.

În al treilea rând, modernizarea tehnologică și de infrastructură nu a fost însoțită de o corecție a marilor deficite educaționale din aceste societăți, care au rămas nerezolvate sau chiar s-au adâncit, fiind doar acoperite de poleiala consumerismului (analfabeţii funcţionali cu Iphone 7 sau asistaţii sociali care cară ajutoarele cu Mercedesul sunt doar două din versiunile fenotipice ale modelului educaţional românesc al tranziţiei postcomuniste), permițând ulterior să fie speculate copios de politiceni populiști şi de televiziuni care demonizează multinaţionalele şi Occidentul.

În al patrulea rând, aparenta dezvoltare economică a creat discret pungi uriașe de frustrare socială și politică în satele și orașele acestor țări, pe motive de multe ori închipuite sau fabricate de televiziuni deținute de patroni cu probleme penale, iar aceste zăcăminte de frustrare pot fi astăzi ușor instrumentate electoral: anti-globalizare, anti-americanism, anti-multinaționale, anti-justiție (în loc de anti-corupție!), anti-UE etc.

În al cincilea rând, eşuarea lamentabilă în grotesc a unor lideri politici care au părut un timp că sunt de partea opţiunii liberale şi a statului de drept a debusolat grupuri întregi de susţinători şi a dat apă la moară opţiunii adverse. În fapt, un personaj jalnic precum fostul Preşedinte al României (despre care am mai scris) nu face decât să întărească argumentaţia inamicilor independenţei Justiţiei şi ai valorilor liberale, în tabăra cărora acesta, de fapt, se află.

În al şaselea rând, deşi poate părea un motiv derizoriu, după zeci de ani de ordine liberală şi integrare europeană poate că a apărut o plictiseală politică în societate şi o inevitabilă atracţie spre alte tipuri de discurs, care pot părea mai proaspete, mai incitante, mai agresive, mai mobilizatoare la luptă. Pe scurt, aşa cum am spus, Europei i s-a cam urât cu binele şi se simte tentată să mai încerce o dată cartea naţionalismului şi a discursului iliberal.

Nu cred că vom ieşi curând din această criză de identitate a Europei Centrale, sfâşiată între opţiunea liberală aflată în declin şi noua „vedetă” a politicii europene, adică opţiunea naţionalistă, protecţionistă şi suveranistă. Dimpotrivă, criza se va adânci în anii următori şi se va extinde şi în alte ţări decât cele ale Grupului de la Vişegard (prima la rând, România) iar bătălia între cele două opţiuni fundamental diferite se va intensifica, în parlamente, în mass-media şi în stradă. Să nu fim foarte surprinşi, de exemplu, dacă în regiune vom vedea, la un moment dat, reapărând atentatele politice, în forma înfricoşătoare din anii 30.

Europa Centrală se îndreaptă cu viteză, din propria ei voinţă sau din cea a unei Rusii care ştie bine „jocul” dezbinării, spre întunericul unei mari confruntări politice şi societale. Nu doresc şi nu pot să numesc acum ce forme va lua această confruntare. Sunt oameni printre noi, şi nu puţini, care abia aşteaptă să schimbe ordinea liberală cu una a revanşei, a frustrărilor, a sfidării bunului simţ şi a confruntării cu Uniunea Europeană, cu ideea statului de drept (care nu te lasă în pace să furi liniştit şi să abuzezi de puterea obţinută prin vot), cu deschiderea şi globalizarea care au guvernat cu succes vieţile noastre în ultimii ani.

Regiunea noastră, probabil cea mai turbulentă a Europei, a mai trăit astfel de drame ale delirului iliberal, de iluzii ideologice spulberate şi transformate, mai devreme sau mai târziu, în regrete şi pierderi ireversibile, în diferite epoci istorice. Legionarii şi comuniştii sunt doar două dintre cele mai cunoscute exemple ale secolului trecut. Vom vedea, începând de la anul, că discursurile iliberale se vor consolida, în Europa Centrală şi în România, nu doar în parlament şi în spaţiul mediatic, dar chiar şi în stradă, unde „ceilalţi”, cei care s-au săturat de Uniunea Europeană şi de valorile liberale şi au alte interese, vor începe să-şi arate colţii şi să-şi scoată aderenţii la luptă. Nu va fi uşor.

Crăciun fericit tuturor!

1 http://evz.ro/politicieni-premianti-repetenti-scoala.html

2 http://adevarul.ro/news/politica/secretul-nicolicea-facut-dreptulla-spiru-haret-forma-Invatamant-distanta-ramas-repetent-primafacultate-1_5a3954c25ab6550cb85f43c5/index.html

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 20.12.2017

Un raspuns

  1. Caliman I.Eugen consultant dezvoltare industriala
    24.12.2017, 4:13 pm

    1.Autorul arata in termeni precisi si realisti evolutia Europei spre ILIBERALISM – in Vest cauzele fiind invazia migrationista economica de toate rasele si nationalitatile, care au aruncat in aer tihna “liberala clasica” a societatii occidentale.
    In Est insa, cauzele exploziei iliberale sint in principal economice si sociale.
    UE s-a “anuntat” drept “Uniune Economica”, care trebuia sa asigure tuturor o dezvoltare economica si industriala rapida, dar ea a ramas doar una “vamala”, care a “asigurat” doar insusirea averii nationale de catre firme si state straine.Proiectul industrial unional” cu institutiile care sa-l prognozeze (ca ritm), sa-l planifice, finanteze si realizeze pe termen scurt, mediu si lung, este INEXISTENT!Practic deci, UE nu este blocul economic cu beneficiile promise pentru membri din Est, fiindca directivele si strategiile birocratice/teoretice nu puteau tine locul
    “proiectului industrial UE”.Astfel, la un moment dat “trezirea” la realitatea aceasta perdanta ca membru era de asteptat!
    2.Modelul economic de dezvoltare de pina acum a fost anulat prin integrare, iar UE si tarile Estice nu poseda un nou model inlocuitor, astfal ca dezvoltarea economica si industriala dupa 15 ani de apartenenta este modica.
    In lipsa “cercetarii economice fundamentale” – care sa inteleaga, sa adapteze modelul japonez sau asiatic de industrializare rapida, sa=l articuleze cu institutiile financiare si birocratice UE (asa cum sint azi) intr-un PROIECT NATIONAL DE REINDUSTRIALIZARER – Estul a adoptat solutia (simpla – fara componentele organice ale dezvoltarii), a autoritarismului economic national. Pentru a “profesa” in viata economica nationala autoritarismul economic, era nevoie mai intai de AUTORITARISMUL POLITIC, adica de legi si normative care sa ingenuncheze/anuleze controlul public asupra deciziei poltitice administrative, asupra domeniului economic!Din pacate, autoritarismul politic si economic pare mai potrivit pentru populatie decit ciorovaiala politica, care in 27 de ani a tinut (economic) pe loc Romania!Asemeni lui Putin, la un moment dat un “Orban romanesc”, va decide ca in 2 ani sa avem 1200 de km de autostrada si populatia va fi convinsa ca-i vom avea!La cealalta fata a autoritarismului, caracterizata de alt tip de stagnare la fel de grava, nu se mai gindeste nimeni azi!
    3.UE va putea sau nu tine in friu acest autoritarism in formare, dupa clarificarea situatiei cu Anglia in 2019, iar pina atunci tarile de la Visegrád vor fi mai mult amenintate decit pedepsite, avind supapa politica si economica tot mai deschisa cu China sau Rusia (dupa incetarea sanctiunilor economice).
    4.Solutia exista doar in actuala faza, adica pina in 2019, deoarece orice autoritarism consolidat dureaza pina-i apar si se manifesta contradictiile economice si sociale antagoniste, care sa-i produca distrugerea.
    Solutia este simpla:PROIECTUL NATIONAL DE REINDUSTRIALIZARE, care tine locul proiectului industrial UE (inexistent), deoarece UE acorda resurse de dezvoltare industriala, dar nu are cum sa stabileasca in locul Romaniei constructia acestuia.
    Odata cu promovarea unui proiect national de reindustrializare, ILIBERALISMUL ECONOMIC devine fara sens/obiect, blocind evolutia iliberala politica!
    5.Dupa o vreme tot ceeace poate bloca raul, isi pierde capacitatea de a-l bloca daca acesta a “ocupat” intreaga scena politica, economica, ideologica, institutionala, legislativa, etc.De o noua revolutie, nu cred ca poate fi vorba, iar protestele de strada sint mici bobirnace date iliberalismului in constructie, iar nu solutia fezabila de blocare din fasa a constructiei acestuia…

Lăsați un comentariu


Stiri

SUA / Activitatea guvernului federal a fost deblocată

Iulian Soare

Republicanii şi democraţii au ajuns, luni, la un acord privind reluarea activităţii guvernului american, după trei zile de blocaj, transmite Reuters. La întâlnirea din Senat,… Mai mult

Stiri

openbudget.ro, platforma care îți arată unde merg taxele tale

Vladimir Ionescu

Societatea pentru Libertate Individuală a lansat platforma openbudget.ro cu ajutorul căreia cei interesați pot vedea câți bani le ia statul, inclusiv prin taxele puse pe… Mai mult

Stiri

C. P. Tăriceanu: Premierul viitorului Guvern va fi, mai degrabă, un fel de administrator. Nu e guvernul lui

Razvan Diaconu

Preşedintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, consideră că premierul viitorului Guvern va fi, mai degrabă, un administrator, aşa cum ar fi trebuit să fie şi premierii Grindeanu… Mai mult

Stiri

ICCJ a anulat mai multe probe din dosarul Romgaz

Vladimir Ionescu

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis luni că rechizitoriul DIICOT în dosarul Romgaz, în care au fost trimişi în judecată, printre alţii, fostul… Mai mult

Stiri

Tel Drum a cerut insolvența

Razvan Diaconu

Un dosar în care societatea Tel Drum își cere în instanță insolvența a fost înregistrat la Tribunalul Teleorman, primul termen fiind stabilit pentru data de… Mai mult

Stiri

PSD anunță vineri componența Guvernului Dăncilă, până atunci lucrează la programul de guvernare

Razvan Diaconu

Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat luni, după şedinţa Comitetului Executiv Naţional (CExN) al PSD, că membrii CExN vor vota vineri componenţa noului Cabinet. ”Vineri,… Mai mult

Stiri

Acționarii Transgaz au aprobat asocierea cu Reganosa, pentru achiziţia operatorului omolog din Grecia

Adrian N Ionescu

Acţionarii Transgaz (TGN) au aprobat asocierea dintre transportatorul român de gaze şi compania Regasificadora del Noroeste din Spania (Reganosa), pentru a participa la a doua… Mai mult