La obiect

Creşterea exporturilor a depăşit-o pe cea a importurilor. Totuşi, deficitul comercial lunar a atins din nou miliardul de euro

Deficitul comercial pe luna aprilie 2018 a trecut din nou pragul de 1 miliard de euro, deşi, pentru prima dată în acest an, ritmul de… Mai mult

11.06.2018

Analiză

Un (nou) paradox: Datoria publică scade ca pondere în PIB – costul crește, odată cu dobânda la care ne împrumutăm. Observaţii

Deşi datoria externă pe termen mediu şi lung (DETML) a scăzut sistematic în ultimii patru ani prin raportare la PIB, suma plătită pentru această datorie… Mai mult

10.06.2018

La obiect

Familiile cu copii: România în context european

Ceva mai puţin de 35% dintre cele circa 7,5 milioane de familii din România au avut copii în întreţinere anul trecut, potrivit datelor publicate de… Mai mult

07.06.2018

Evenimentul

”Argumentele revocării procurorului se subsumează competenţei discreţionare a ministrului justiţiei”: Motivarea CCR care îl obligă pe președinte să o demită pe Laura Kovesi

Decizia CCR privind refuzul președintelui României de a o revoca pe Laura Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA, la cererea ministrului Justiției, a… Mai mult

07.06.2018

Valentin Naumescu / Eșecurile celei mai slabe generații de lideri europeni. Renzi, al patrulea premier din UE care ratează un referendum propus chiar de el

de Valentin Naumescu 6.12.2016

valentin-naumescu1111Puncte cheie:

  • După David Cameron (Brexitul din 23 iunie), Mark Rutte (6 aprilie, ratificarea Tratatului de Asociere UE-Ucraina, semnat inclusiv de către Olanda, pe care putea să-l treacă prin parlament), Viktor Orbán (2 octombrie, încercarea de respingere post-factum a cotei de refugiați inclusă deja în legislația europeană, o stupiditate şi o mitocănie marca Orbán, ca și interzicerea participării diplomaților unguri la Ziua Națională a României), Matteo Renzi este aşadar al patrulea premier din Uniunea Europeană, numai în ultimele opt luni (!), care ratează un referendum inițiat chiar de el, neîntrunind sprijinul necesar din partea alegătorilor;

  • Această incredibilă serie de eșecuri electorale ale guvernelor din Uniunea Europeană, indiferent de tema aflată în discuție, este un semn limpede și grav al lipsei de credibilitate politică și de suport popular pentru actuala generație de lideri ai Uniunii Europene (cu câteva excepții, printre care se numără încă, din fericire pentru Europa, cancelarul Angela Merkel);

  • Tânărul și (poate prea) ambițiosul premier social-democrat italian Matteo Renzi (41 de ani), care dădea semne de impetuozitate adolescentină la Summitul de la Bratislava, pe 16 septembrie a.c., fiind deranjat de supremația Germaniei și voind să fie recunoscut drept egalul Angelei Merkel la masa deciziilor, ca să nu mai vorbim de pledoaria sa pentru ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei, a fost învins categoric (60%-40%) în referendumul de revizuire constituțională, pe care el însuși l-a propus;

  • Atrag atenția euroscepticilor, care exultă după acest eșec al guvernului de la Roma, că referendumul din Italia nu a fost despre Uniunea Europeană, ci doar, indirect, despre mandatul lui Matteo Renzi, fiind practic un “test de susținere populară” pentru premierul în funcție (pe o temă secundară, în fond, chiar și pentru Italia, ca să nu mai vorbim de Uniunea Europeană), un test pe care Renzi și l-a provocat singur, ca și Cameron;

  • Deși la fel de democratice ca acum 50-60 de ani, bazate tot pe alegeri libere și pe partide care caută să formeze majorități în parlamentele naționale, sistemele politice din Uniunea Europeană au produs în etapa post-Război Rece generații de lideri din ce în ce mai slabe și mai autosuficiente, care se hrănesc practic din succesele istorice, deopotrivă politice și economice, ale fondatorilor Europei unite precum și, câteva decenii mai târziu, ale puternicei generații Kohl-Mitterand-Andreotti-Thatcher;

  • Problema în discuție nu este, desigur, cariera politică a lui Matteo Renzi. Problema este că orgoliul şi lipsa lui de inspirație ar putea împinge Italia, cu economia ei profund îndatorată și destul de instabilă, într-o criză politică şi ulterior economică, ce poate avea efecte asupra întregii Uniuni. Iar calitatea slabă a liderilor politici europeni și a rezultatelor lor concrete rămâne o observație valabilă, indiferent ce se va întâmpla până la urmă cu Matteo Renzi, ca şef al guvernului italian şi ca lider al Partidului Democrat;

  • Faptul că Președintele Republicii, Sergio Matarella, deşi i-a acceptat în principiu demisia, i-a cerut premierului să-și amâne plecarea de la guvern, pentru a putea să-și prezinte proiectul Legii Bugetului pe 2017, nu rezolvă problema de fond, ci doar agită şi mai mult spiritele în peninsulă, în condiţiile incertitudinii privind soluţia unui viitor premier sau a convocării de alegeri anticipate, ultima fiind cerută de opoziţie, în frunte cu partidul populist Mişcarea de Cinci Stele, pe care greşeala lui Renzi l-a resuscitat în mod spectaculos.

*

Nu l-a obligat nimeni pe Matteo Renzi să inițieze acest referendum de revizuire constituțională. Mai mult decât atât, îl suspectez, în infatuarea lui imatură, că l-a făcut mai degrabă din ambiții politice personale, pentru a impune agenda internă, pentru a se legitima ca lider puternic pe plan european și, mai ales, pentru a marca un succes în dreptul numelui său, care să-l propulseze politic spre alte paliere ale carierei, în cercurile italiene vorbindu-se inclusiv de președinția Comisiei Europene. Dar, ce să vezi?, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la târg…

Era oarecum util, să zicem, să fie ajustate anumite raporturi de putere și responsabilități decizionale ale unor instituții ale sistemului politico-administrativ național (inclusiv ale Senatului sau ale regiunilor), dar nu era nicidecum esențial sau urgent pentru Italia ori pentru Uniunea Europeană. Italia putea merge mai departe și cu actuala constituție. Iar momentul ales a fost cum nu se poate mai prost.

Inspirația este, desigur, parte a talentului, competenței și valorii unui lider politic național sau european. Trebuie să știi cum, dacă și când. Nu apeși pe butoane la întâmplare, să vezi ce iese. Iar Renzi, la fel ca și Cameron, s-a dovedit un lider neinspirat, care fie nu a înțeles contextul de confuzie din prezent și pericolul de a zgândări inutil electoratul, fie nu și-a cunoscut suficient de bine poporul, fie n-a reușit să comunice suficient de clar argumentele propunerii sale pentru referendum.

Presupun că niciunul din acești premieri nu ar fi inițiat referendumul dacă știa că îl va pierde. Deci, concluzia logică este că toți au crezut că vor fi susținuți de alegători în demersul lor, eventual că vor fi și glorificați ulterior pentru ideea lor, ceea ce ne întărește percepția de autism cu privire la generația de lideri politici actuali din Europa.

Nu are rost să explicăm aici, în detaliu, în ce a constat referendumul din Italia. Întrebarea a sunat dealtfel destul de abstract și de tehnic, dacă alegătorii sunt de acord cu o serie de amendamente constituționale punctuale. Semnificația votului a fost, de fapt, pur politică și, îmi pare rău că trebuie s-o spun, Renzi însuși a ridicat miza politică a referendumului la rangul de “totul sau nimic”.

Fără asocierea nefericită a referendumului cu ideea continuării sau încheierii mandatului său, acest referendum ar fi putut trece, probabil, neobservat. O întrebare lungă și complicată adresată unui electorat apatic, o prezență mică la vot și gata. Miza reală nu era nici pe departe comparabilă ca importanță cu Brexitul, dar Renzi s-a gândit că ar fi totul mult mai dramatic dacă, în contextul tensionat al Brexitului, anunță și el că demisionează în caz că nu-i reușește referendumul. Creștea astfel și el, ca importanță, undeva la nivelul lui Cameron, dar unul încununat de succes, devenind astfel un fel de „erou politic” al Italiei şi al Uniunii, salvatorul patriei şi speranţelor europene.

Dar nu a realizat că nu era momentul să provoace electoratul. Inflamând deliberat subiectul referendumului şi punându-şi apoi în joc mandatul, a stârnit toate energiile, tensiunile şi frustrările acumulate în timp, pe tot felul de teme asociate vieţii politice şi economice a Italiei. Participarea la vot a crescut foarte mult, la peste 65% (cel puţin 10-15% n-ar fi ieşit să voteze dacă nu era în joc căderea guvernului!), discursurile liderilor s-au ascuţit, dramatizarea a fost totală, în stil italian, iar eşecul pe măsura mizei false create.

Acum, când a înţeles ce a făcut, e târziu. Zarurile au fost aruncate. Renzi va pleca de la guvern. Italia va rămâne fără premier în scurt timp, dacă nu cumva anunţă peste o săptămână că se răzgândeşte şi nu mai demisionează (ca Tăriceanu sau Băsescu la noi, odinioară), ceea ce ar da oricum opoziţiei combustibil pentru aruncarea în aer a scenei politice şi ascensiunea Mişcării de Cinci Stele la procentaje de peste 50%.

Despre criza politică şi economică emergentă din Italia vom mai avea ocazia să vorbim. Nu va fi uşor de soluţionat şi mă tem că Italia ar putea deveni curând „marele bolnav” al Uniunii Europene, pe lângă care Grecia ar putea părea o anexă nesemnificativă a temei majore a îndatorării economiilor europene şi a (in)stabilităţii sistemului bancar.

Revenind la Uniunea Europeană şi, mai larg spus, la democraţiile occidentale, vedem cum, de la o ţară la alta, falia sistem-antisistem se adânceşte şi tot mai mulţi alegători trec de partea nemulţumiţilor. Practic, orice propunere s-ar supune astăzi la vot popular dinspre guvern (establishment), din Statele Unite până în Italia sau Franţa, există riscul să nu treacă. Liderii naţionali inteligenţi înţeleg momentul şi nu toarnă gaz pe foc. Nu vorbim de cei din opoziţie, care au tot interesul să speculeze nemulţumirea în creştere şi să o alimenteze, în speranţa că valul schimbării îi va duce la putere. La polul opus, cei neinspiraţi fac experimente riscante, iar David Cameron şi Matteo Renzi sunt, de departe, campionii gafelor tactice din Uniunea Europeană a anului 2016.

S-ar putea ca acest val al schimbării să nu poată fi oprit. S-ar putea să meargă până la capăt, schimbând tot ce se poate schimba din paradigma politicii occidentale a ultimelor decenii, aducând la butoanele puterii bufoni sau aventurieri politici care ştiu să critice virulent sistemul. Rămâne doar să ne imaginăm, dar nu pentru multă vreme, căci scenariul ar putea deveni curând realitate, cum va arăta lumea condusă de consorţiul Trump, Le Pen, Nigel Farage, Beppe Grillo, Geert Wilders şi Frauke Petry, pe lângă care Putin va începe să ni se pară un personaj rezonabil şi moderat.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 6.12.2016

4 comentarii

  1. Ștefan A.
    6.12.2016, 12:45 pm

    Asistam la apusul unei clase politice unde politica a fost confundata cu o meserie . Altfel nu se explica de ce nu exista in nomenclatorul meseriilor specificarea/calificarea “politician” dar in schimb observam stabilirea unor salarii colosale , a unor pensi la fel “speciale” si exclusiv pentru politiceni .
    Practic o ruptura intre politica plina de privilegii si dura realitate a cetateanului de rind obligat la sacrificii , scadere nivel de trai , cresterea virstei de pensionare. Nu se intlege ca sacrificile trebuie facute de toti si nu doar de “talpa natiunii” . Ruptura intre “elita” si “bobor” , votul de protest sint la ordinea zilei ca consecinta inevitabila.

  2. Robert
    6.12.2016, 7:43 pm

    Domnule Naumescu, degeaba sunteti pornit impotriva lui Orban: el va fi premier si inca unul de succes si atunci cand toti liderii “liberal-progrestisti” pe care ii deplangeti, poate si sociopata Merkel, deja vor fi istorie! Apropo, Ungaria, ca vrea sau ca nu vrea gasca de idioti de la Bruxelles, nu va primi niciun migrant ilegal redistribuit de apartnicii CE si nici Slovacia, Cehia, Polonia, Slovenia, Croatia, Bulgaria…

  3. ramon
    7.12.2016, 9:54 am

    exact: lipsei de credibilitate politică și de suport popular pentru actuala generație de lideri ai Uniunii Europene
    Politica este un joc perpetuu in care unii castiga si altii pierd. Hitler a fost cel mai bun exemplu al votului democratic, dar cei care pierd nu invata niciodată, ei doar se plâng. Poporul trebuie să vadă efectele unui sistem sau altul, dacă este amăgit de ceilalți îi va vota, atât timp cât există acest vot democratic. S-a spus că globalizarea ajută marile companii. Acestea ar trebui, acum, să plătească politicieni care să arate avantajele globalizarii. Dacă nu pot, OK, incercăm 4 ani fără globalizare. Nu trebuiesc stigmatizați cei care ne înving, este o practică în România, chiar și a PNȚCD care jignea alegătorii care i-au refuzat în 2000. Întotdeauna clasa politică își schimbă componența și câștigă cei care conving (prostesc) mai bine

  4. CALIMAN EUGEN analist dezvoltare economica
    7.12.2016, 12:02 pm

    1.Nu cred ca putem vorbi de “un semn limpede si grav al lipsei de credibilitate politica si suport popular pentru actuala generatie de lideri ai U.Europene”, ci mai degraba de o criza a “stiintei economice europene”, ramasa la modelul clasic, lent (prea lent) de schimbare, care trateaza la fel ca acum 60 de ani neajunsurile globalizarii, prin masuri politice si economice punctuale, luate la distante de ani de zile.
    Epoca globalizarii a produs schimbari rapide si de adincime in societatea economica nationala, solicitind solutii rapide si profunde/sistemice in complexul “economic-social” national si european.
    Economia si populatia nu mai au “rabdarea istorica” de acum 100 de ani de a astepta serii de masuri de imbunatatire acum, cind exista posibilitatea si resursele necesare unei schimbari pozitive rapide.Se asteapta imbuntatiri rapide, pe un alt model de dezvoltare/progres economic decit cel european clasic, cu schimbare lenta intr-o mare durata de timp, cunoscuta de la inceputul primei “revolutii industriale”.
    2.Cind Renzi propunea doar o schimbare constitutionala, a unei Italii un grad de competitivitate/functionalitate economica subafrican (86), care nu putea imbunatati rapid situatia economica si sociala a tarii, era de asteptat esecul sau ca P.Ministru.
    In locul unor reforme profunde si cuprinzatoare, cu o abordare sistemica a schimbarii, incit competitivitatea economica sa ajunga rapid catre indicii Singapore-lui, sau macar ai Coreii de Sud – proiectele tarilor sau ale UE sint reprezentate de strategii teoretice si directive birocratice, care in loc sa dea libertate de miscare dezvoltarii, incatuseaza viata economica nationala.
    3.In realitate nu exista nici o criza a conducerii actuale a UE sau a Italiei, ci una de stiinta economica, in sensul nevoii de “tranzitie” de la “analiza punctuala si masuri punctuale” contra stagnarii economice, la analiza sistemica si “masuri sistemice” rapide de schimbare pozitiva, care sa conduca la aducerea competitivitatii tarilor UE catre indicii pozitivi aratati.
    Ramasa in mantra analizei economice cantitative, fara viziune si deschidere in constructia unor instrumente si tehnici asiatice de schimbare/imbunatatire rapida a competitivitatii – conducerea UE este acuzata de tot ceeace nu este capabil (si nu face) domeniul sau de “expertiza” stiintifica economica”: Universitatile, Institutele de Cercetare Economica, guvernele, partidele, etc.
    4.In concluzie, in lipsa analizei cauzale, extinse a “esecului Renzi” sau a liderilor UE, avem parte de un “transfer” de responsabiltate si neputinta programatica, de la “intelighentia” economica si programatica din UE – catre conducerea UE.Un astfel de transfer nu ajuta cu nimic la iesirea din criza a UE, cita vreme cauzele “stiintifice/programatice” ale esecului Renzi sau ale unor politici ale UE nu sint identificate ca fiind datorate solutiile generale si punctuale (nefunctionale), in locul celor de profunzime sistemica.
    5.Acest lucru va ramine imposibil pina cind stiinta economica europeana nu va iesi (sub raport) analitic, din raportarea noile probleme si neajunsuri generate de globalizare la modelul sau clasic de dezvoltare.
    In lipsa unui nou model de dezvoltare, adecvat epocii globalizarii, modelul European clasic, propune si impune masuri punctuale de schimbare, care aduc schimbarea cu viteza melcului, intr-o lume economica care se schimba cu viteza “tigrilor asiatici”.
    In aceasta situatie, lipsiti de tehnicile si instrumentele de schimbare rapida, profunda/sistemica, liderii nationali si ai UE, “capitalizeaza” toate esecurile “crizei stiintei economice europene”, odata cu neajunsul stiintific (analitic) al falsei transormari a acestei crize, in criza de lideri.
    6.Viziunea si concluziile care nu abordeaza si cauzele reale, stiintifice-programatice si economice ale esecurilor punctuale si stagnarii generale a UE nu este utila nimanui.

Lăsați un comentariu


Stiri

Joseph Daul, președinte PPE: Cartelul Plahotniuc-Dodon le-a furat cetățenilor Republicii Moldova ultimul lor drept democratic

Victor Bratu

Partidul Popular European (PPE) este revoltat de decizia de invalidare a mandatului primarului ales în mod democratic la Chișinău, Andrei Năstase. În urma anunțului Judecătoriei… Mai mult

Europa

UE răspunde în oglindă în războiul comercial cu SUA: lista produselor americane suprataxate cu 25%. Îngrijorări ale BCE

Adrian N Ionescu

Comisia Europeană (CE) a decis ca, începând de vineri, o serie de produse americane să fie taxate la vamă cu 25%, valoarea tarifelor ridicându-se la… Mai mult

Stiri

Dan Șova, condamnat definitiv la 3 ani de închisoare cu executare, în Dosarul CET Govora

Vladimir Ionescu

Fostul ministru al Transporturilor Dan Șova (PSD) a fost condamnat de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție la o pedeapsă de trei ani… Mai mult

Stiri

Refuzul unui loc de muncă anulează dreptul la ajutor social- proiect de lege votat în Camera Deputaților

Razvan Diaconu

Deputaţii au adoptat, miercuri, un proiect de lege prin care dreptul la ajutor social încetează în cazul refuzului unui loc de muncă oferit. Decizia, anunță… Mai mult

Europa

Germania şi Franţa analizează ideea unui fond special de stimulare a reformelor structurale în statele UE

Adrian N Ionescu

Reformele structurale din ţările membre UE ar putea fi încurajate prin înfiinţarea unui fond special, care să ofere acestora stimulente financiare în acest scop, potrivit… Mai mult

Stiri

Consilierul prezidențial Simina Tănăsescu a demisionat. Contextul

Vladimir Ionescu

Simina Tănăsescu (foto), consilier prezidențial pe probleme juridice, a demisionat miercuri, pe fondul controverselor declanșate de o întâlnire pe care a avut-o cu judecătorul CCR Petre Lăzăroiu.… Mai mult

Europa

Infrastructura de transport din România are nevoie de 70 mld. euro – dublu față de resurse

Adrian N Ionescu

Nevoile de investiţii în infrastructura de transport a României depăşesc 70 miliarde de euro, în timp ce resursele disponibile până în 2030 sunt de 36… Mai mult