Valentin Naumescu / Eșecurile celei mai slabe generații de lideri europeni. Renzi, al patrulea premier din UE care ratează un referendum propus chiar de el

de Valentin Naumescu | 6.12.2016 .

valentin-naumescu1111Puncte cheie:

  • După David Cameron (Brexitul din 23 iunie), Mark Rutte (6 aprilie, ratificarea Tratatului de Asociere UE-Ucraina, semnat inclusiv de către Olanda, pe care putea să-l treacă prin parlament), Viktor Orbán (2 octombrie, încercarea de respingere post-factum a cotei de refugiați inclusă deja în legislația europeană, o stupiditate şi o mitocănie marca Orbán, ca și interzicerea participării diplomaților unguri la Ziua Națională a României), Matteo Renzi este aşadar al patrulea premier din Uniunea Europeană, numai în ultimele opt luni (!), care ratează un referendum inițiat chiar de el, neîntrunind sprijinul necesar din partea alegătorilor;

  • Această incredibilă serie de eșecuri electorale ale guvernelor din Uniunea Europeană, indiferent de tema aflată în discuție, este un semn limpede și grav al lipsei de credibilitate politică și de suport popular pentru actuala generație de lideri ai Uniunii Europene (cu câteva excepții, printre care se numără încă, din fericire pentru Europa, cancelarul Angela Merkel);

  • Tânărul și (poate prea) ambițiosul premier social-democrat italian Matteo Renzi (41 de ani), care dădea semne de impetuozitate adolescentină la Summitul de la Bratislava, pe 16 septembrie a.c., fiind deranjat de supremația Germaniei și voind să fie recunoscut drept egalul Angelei Merkel la masa deciziilor, ca să nu mai vorbim de pledoaria sa pentru ridicarea sancţiunilor împotriva Rusiei, a fost învins categoric (60%-40%) în referendumul de revizuire constituțională, pe care el însuși l-a propus;

  • Atrag atenția euroscepticilor, care exultă după acest eșec al guvernului de la Roma, că referendumul din Italia nu a fost despre Uniunea Europeană, ci doar, indirect, despre mandatul lui Matteo Renzi, fiind practic un “test de susținere populară” pentru premierul în funcție (pe o temă secundară, în fond, chiar și pentru Italia, ca să nu mai vorbim de Uniunea Europeană), un test pe care Renzi și l-a provocat singur, ca și Cameron;

  • Deși la fel de democratice ca acum 50-60 de ani, bazate tot pe alegeri libere și pe partide care caută să formeze majorități în parlamentele naționale, sistemele politice din Uniunea Europeană au produs în etapa post-Război Rece generații de lideri din ce în ce mai slabe și mai autosuficiente, care se hrănesc practic din succesele istorice, deopotrivă politice și economice, ale fondatorilor Europei unite precum și, câteva decenii mai târziu, ale puternicei generații Kohl-Mitterand-Andreotti-Thatcher;

  • Problema în discuție nu este, desigur, cariera politică a lui Matteo Renzi. Problema este că orgoliul şi lipsa lui de inspirație ar putea împinge Italia, cu economia ei profund îndatorată și destul de instabilă, într-o criză politică şi ulterior economică, ce poate avea efecte asupra întregii Uniuni. Iar calitatea slabă a liderilor politici europeni și a rezultatelor lor concrete rămâne o observație valabilă, indiferent ce se va întâmpla până la urmă cu Matteo Renzi, ca şef al guvernului italian şi ca lider al Partidului Democrat;

  • Faptul că Președintele Republicii, Sergio Matarella, deşi i-a acceptat în principiu demisia, i-a cerut premierului să-și amâne plecarea de la guvern, pentru a putea să-și prezinte proiectul Legii Bugetului pe 2017, nu rezolvă problema de fond, ci doar agită şi mai mult spiritele în peninsulă, în condiţiile incertitudinii privind soluţia unui viitor premier sau a convocării de alegeri anticipate, ultima fiind cerută de opoziţie, în frunte cu partidul populist Mişcarea de Cinci Stele, pe care greşeala lui Renzi l-a resuscitat în mod spectaculos.

*

Nu l-a obligat nimeni pe Matteo Renzi să inițieze acest referendum de revizuire constituțională. Mai mult decât atât, îl suspectez, în infatuarea lui imatură, că l-a făcut mai degrabă din ambiții politice personale, pentru a impune agenda internă, pentru a se legitima ca lider puternic pe plan european și, mai ales, pentru a marca un succes în dreptul numelui său, care să-l propulseze politic spre alte paliere ale carierei, în cercurile italiene vorbindu-se inclusiv de președinția Comisiei Europene. Dar, ce să vezi?, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de la târg…

Era oarecum util, să zicem, să fie ajustate anumite raporturi de putere și responsabilități decizionale ale unor instituții ale sistemului politico-administrativ național (inclusiv ale Senatului sau ale regiunilor), dar nu era nicidecum esențial sau urgent pentru Italia ori pentru Uniunea Europeană. Italia putea merge mai departe și cu actuala constituție. Iar momentul ales a fost cum nu se poate mai prost.

Inspirația este, desigur, parte a talentului, competenței și valorii unui lider politic național sau european. Trebuie să știi cum, dacă și când. Nu apeși pe butoane la întâmplare, să vezi ce iese. Iar Renzi, la fel ca și Cameron, s-a dovedit un lider neinspirat, care fie nu a înțeles contextul de confuzie din prezent și pericolul de a zgândări inutil electoratul, fie nu și-a cunoscut suficient de bine poporul, fie n-a reușit să comunice suficient de clar argumentele propunerii sale pentru referendum.

Presupun că niciunul din acești premieri nu ar fi inițiat referendumul dacă știa că îl va pierde. Deci, concluzia logică este că toți au crezut că vor fi susținuți de alegători în demersul lor, eventual că vor fi și glorificați ulterior pentru ideea lor, ceea ce ne întărește percepția de autism cu privire la generația de lideri politici actuali din Europa.

Nu are rost să explicăm aici, în detaliu, în ce a constat referendumul din Italia. Întrebarea a sunat dealtfel destul de abstract și de tehnic, dacă alegătorii sunt de acord cu o serie de amendamente constituționale punctuale. Semnificația votului a fost, de fapt, pur politică și, îmi pare rău că trebuie s-o spun, Renzi însuși a ridicat miza politică a referendumului la rangul de “totul sau nimic”.

Fără asocierea nefericită a referendumului cu ideea continuării sau încheierii mandatului său, acest referendum ar fi putut trece, probabil, neobservat. O întrebare lungă și complicată adresată unui electorat apatic, o prezență mică la vot și gata. Miza reală nu era nici pe departe comparabilă ca importanță cu Brexitul, dar Renzi s-a gândit că ar fi totul mult mai dramatic dacă, în contextul tensionat al Brexitului, anunță și el că demisionează în caz că nu-i reușește referendumul. Creștea astfel și el, ca importanță, undeva la nivelul lui Cameron, dar unul încununat de succes, devenind astfel un fel de „erou politic” al Italiei şi al Uniunii, salvatorul patriei şi speranţelor europene.

Dar nu a realizat că nu era momentul să provoace electoratul. Inflamând deliberat subiectul referendumului şi punându-şi apoi în joc mandatul, a stârnit toate energiile, tensiunile şi frustrările acumulate în timp, pe tot felul de teme asociate vieţii politice şi economice a Italiei. Participarea la vot a crescut foarte mult, la peste 65% (cel puţin 10-15% n-ar fi ieşit să voteze dacă nu era în joc căderea guvernului!), discursurile liderilor s-au ascuţit, dramatizarea a fost totală, în stil italian, iar eşecul pe măsura mizei false create.

Acum, când a înţeles ce a făcut, e târziu. Zarurile au fost aruncate. Renzi va pleca de la guvern. Italia va rămâne fără premier în scurt timp, dacă nu cumva anunţă peste o săptămână că se răzgândeşte şi nu mai demisionează (ca Tăriceanu sau Băsescu la noi, odinioară), ceea ce ar da oricum opoziţiei combustibil pentru aruncarea în aer a scenei politice şi ascensiunea Mişcării de Cinci Stele la procentaje de peste 50%.

Despre criza politică şi economică emergentă din Italia vom mai avea ocazia să vorbim. Nu va fi uşor de soluţionat şi mă tem că Italia ar putea deveni curând „marele bolnav” al Uniunii Europene, pe lângă care Grecia ar putea părea o anexă nesemnificativă a temei majore a îndatorării economiilor europene şi a (in)stabilităţii sistemului bancar.

Revenind la Uniunea Europeană şi, mai larg spus, la democraţiile occidentale, vedem cum, de la o ţară la alta, falia sistem-antisistem se adânceşte şi tot mai mulţi alegători trec de partea nemulţumiţilor. Practic, orice propunere s-ar supune astăzi la vot popular dinspre guvern (establishment), din Statele Unite până în Italia sau Franţa, există riscul să nu treacă. Liderii naţionali inteligenţi înţeleg momentul şi nu toarnă gaz pe foc. Nu vorbim de cei din opoziţie, care au tot interesul să speculeze nemulţumirea în creştere şi să o alimenteze, în speranţa că valul schimbării îi va duce la putere. La polul opus, cei neinspiraţi fac experimente riscante, iar David Cameron şi Matteo Renzi sunt, de departe, campionii gafelor tactice din Uniunea Europeană a anului 2016.

S-ar putea ca acest val al schimbării să nu poată fi oprit. S-ar putea să meargă până la capăt, schimbând tot ce se poate schimba din paradigma politicii occidentale a ultimelor decenii, aducând la butoanele puterii bufoni sau aventurieri politici care ştiu să critice virulent sistemul. Rămâne doar să ne imaginăm, dar nu pentru multă vreme, căci scenariul ar putea deveni curând realitate, cum va arăta lumea condusă de consorţiul Trump, Le Pen, Nigel Farage, Beppe Grillo, Geert Wilders şi Frauke Petry, pe lângă care Putin va începe să ni se pară un personaj rezonabil şi moderat.

Publicat la data de 6.12.2016 .

4 comentarii

  1. Ștefan A.
    6.12.2016, 12:45 pm

    Asistam la apusul unei clase politice unde politica a fost confundata cu o meserie . Altfel nu se explica de ce nu exista in nomenclatorul meseriilor specificarea/calificarea “politician” dar in schimb observam stabilirea unor salarii colosale , a unor pensi la fel “speciale” si exclusiv pentru politiceni .
    Practic o ruptura intre politica plina de privilegii si dura realitate a cetateanului de rind obligat la sacrificii , scadere nivel de trai , cresterea virstei de pensionare. Nu se intlege ca sacrificile trebuie facute de toti si nu doar de “talpa natiunii” . Ruptura intre “elita” si “bobor” , votul de protest sint la ordinea zilei ca consecinta inevitabila.

  2. Robert
    6.12.2016, 7:43 pm

    Domnule Naumescu, degeaba sunteti pornit impotriva lui Orban: el va fi premier si inca unul de succes si atunci cand toti liderii “liberal-progrestisti” pe care ii deplangeti, poate si sociopata Merkel, deja vor fi istorie! Apropo, Ungaria, ca vrea sau ca nu vrea gasca de idioti de la Bruxelles, nu va primi niciun migrant ilegal redistribuit de apartnicii CE si nici Slovacia, Cehia, Polonia, Slovenia, Croatia, Bulgaria…

  3. ramon
    7.12.2016, 9:54 am

    exact: lipsei de credibilitate politică și de suport popular pentru actuala generație de lideri ai Uniunii Europene
    Politica este un joc perpetuu in care unii castiga si altii pierd. Hitler a fost cel mai bun exemplu al votului democratic, dar cei care pierd nu invata niciodată, ei doar se plâng. Poporul trebuie să vadă efectele unui sistem sau altul, dacă este amăgit de ceilalți îi va vota, atât timp cât există acest vot democratic. S-a spus că globalizarea ajută marile companii. Acestea ar trebui, acum, să plătească politicieni care să arate avantajele globalizarii. Dacă nu pot, OK, incercăm 4 ani fără globalizare. Nu trebuiesc stigmatizați cei care ne înving, este o practică în România, chiar și a PNȚCD care jignea alegătorii care i-au refuzat în 2000. Întotdeauna clasa politică își schimbă componența și câștigă cei care conving (prostesc) mai bine

  4. CALIMAN EUGEN analist dezvoltare economica
    7.12.2016, 12:02 pm

    1.Nu cred ca putem vorbi de “un semn limpede si grav al lipsei de credibilitate politica si suport popular pentru actuala generatie de lideri ai U.Europene”, ci mai degraba de o criza a “stiintei economice europene”, ramasa la modelul clasic, lent (prea lent) de schimbare, care trateaza la fel ca acum 60 de ani neajunsurile globalizarii, prin masuri politice si economice punctuale, luate la distante de ani de zile.
    Epoca globalizarii a produs schimbari rapide si de adincime in societatea economica nationala, solicitind solutii rapide si profunde/sistemice in complexul “economic-social” national si european.
    Economia si populatia nu mai au “rabdarea istorica” de acum 100 de ani de a astepta serii de masuri de imbunatatire acum, cind exista posibilitatea si resursele necesare unei schimbari pozitive rapide.Se asteapta imbuntatiri rapide, pe un alt model de dezvoltare/progres economic decit cel european clasic, cu schimbare lenta intr-o mare durata de timp, cunoscuta de la inceputul primei “revolutii industriale”.
    2.Cind Renzi propunea doar o schimbare constitutionala, a unei Italii un grad de competitivitate/functionalitate economica subafrican (86), care nu putea imbunatati rapid situatia economica si sociala a tarii, era de asteptat esecul sau ca P.Ministru.
    In locul unor reforme profunde si cuprinzatoare, cu o abordare sistemica a schimbarii, incit competitivitatea economica sa ajunga rapid catre indicii Singapore-lui, sau macar ai Coreii de Sud – proiectele tarilor sau ale UE sint reprezentate de strategii teoretice si directive birocratice, care in loc sa dea libertate de miscare dezvoltarii, incatuseaza viata economica nationala.
    3.In realitate nu exista nici o criza a conducerii actuale a UE sau a Italiei, ci una de stiinta economica, in sensul nevoii de “tranzitie” de la “analiza punctuala si masuri punctuale” contra stagnarii economice, la analiza sistemica si “masuri sistemice” rapide de schimbare pozitiva, care sa conduca la aducerea competitivitatii tarilor UE catre indicii pozitivi aratati.
    Ramasa in mantra analizei economice cantitative, fara viziune si deschidere in constructia unor instrumente si tehnici asiatice de schimbare/imbunatatire rapida a competitivitatii – conducerea UE este acuzata de tot ceeace nu este capabil (si nu face) domeniul sau de “expertiza” stiintifica economica”: Universitatile, Institutele de Cercetare Economica, guvernele, partidele, etc.
    4.In concluzie, in lipsa analizei cauzale, extinse a “esecului Renzi” sau a liderilor UE, avem parte de un “transfer” de responsabiltate si neputinta programatica, de la “intelighentia” economica si programatica din UE – catre conducerea UE.Un astfel de transfer nu ajuta cu nimic la iesirea din criza a UE, cita vreme cauzele “stiintifice/programatice” ale esecului Renzi sau ale unor politici ale UE nu sint identificate ca fiind datorate solutiile generale si punctuale (nefunctionale), in locul celor de profunzime sistemica.
    5.Acest lucru va ramine imposibil pina cind stiinta economica europeana nu va iesi (sub raport) analitic, din raportarea noile probleme si neajunsuri generate de globalizare la modelul sau clasic de dezvoltare.
    In lipsa unui nou model de dezvoltare, adecvat epocii globalizarii, modelul European clasic, propune si impune masuri punctuale de schimbare, care aduc schimbarea cu viteza melcului, intr-o lume economica care se schimba cu viteza “tigrilor asiatici”.
    In aceasta situatie, lipsiti de tehnicile si instrumentele de schimbare rapida, profunda/sistemica, liderii nationali si ai UE, “capitalizeaza” toate esecurile “crizei stiintei economice europene”, odata cu neajunsul stiintific (analitic) al falsei transormari a acestei crize, in criza de lideri.
    6.Viziunea si concluziile care nu abordeaza si cauzele reale, stiintifice-programatice si economice ale esecurilor punctuale si stagnarii generale a UE nu este utila nimanui.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Mariana Bechir

PIAROM: Tabloul salariaților – economia lunecă spre domenii necompetitive. Dezechilibrele regionale care îngrijorează

În 2016, numărul salariaților cu studii superioare s-a diminuat, în timp ce totalul angajaților cu studii generale a crescut, comparativ cu 2015, este principala...Citeste mai departe »

Marin Pana

E drept că la Educație suntem ultimii, dar la Cultură suntem și mai jos

România a mai încasat o lingură de lemn de la Eurostat, odată cu publicarea raportului referitor la situaţia Culturii în ţările membre ale UE....Citeste mai departe »

Victor Bratu

München: Efortul Europei de-a înțelege mesajele SUA și Rusiei. Germania și Marea Britanie decid cooperarea militară aprofundată

Mandatul lui Donald Trump la Casa Albă a debutat cu un grad semnificativ de incoerență în ceea ce privește politica externă. Vicepreședintelui Mike Pence...Citeste mai departe »

Victor Bratu

Totul despre negocierile Brexit, în cifre: 21 de rapoarte UE – cea mai completă colecție de date privind complexitatea negocierilor

O ”gaură neagră” de 10 miliarde euro în bugetul UE, peste 20.000 de acte normative, 1.800 de britanici aflați pe statele de plată ale...Citeste mai departe »

Marin Pana

Contul curent pe 2016 – pe minus cu peste 4 miliarde de euro. Excedentul din servicii a acoperit 80% din deficitul pe bunuri

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat anul trecut un deficit de 4.118 milioane euro, rezultat de peste două ori mai slab decât...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5190 lei
4.2856 lei
5.3429 lei

OPINII & EDITORIAL

Cristian Grosu / Sorry, e cam șocant: de ce, realmente, NU se poate fără mită în România

Cristian Grosu

Textul de mai jos e pentru cei dispuși să lase ipocrizia de-o parte. Cine nu poate, să nu se obosească. Știm cu adevărat în...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Pe înțelesul tuturor: Decizia CCR privind abuzul în serviciu

Cristi Danilet

Celebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textul din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie...Citeste mai departe »

Die Hard / Die Easy

Marin Pana

Dacă ar fi să punem marea problemă într-o singură frază, ea ar suna cam așa : Detaşarea de rezultatele economice/implicarea în rezultatele electorale a...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / “Ordinea post-occidentală” a lui Lavrov… Altul e pericolul

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De câteva zile se scrie cu emoție și cu frenezie despre noua “ordine post-occidentală”, așa-zisul concept (cam mult spus) lansat de ministrul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Euro și “războiul valutar”’: nu economia Germaniei este problema!

Daniel Daianu

Voci din noua administratie republicana reproseaza Germaniei ca ar fi avantajata in relatiile comerciale internationale datorita unui nivel subevaluat al euro –care ar explica...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Ruleta rusească a statisticilor în Balcani: povestea unui tehnocrat

Radu Crăciun

 Pentru ca planuri de cheltuieli bugetare excesiv de optimiste sa para de fapt realiste este nevoie de venituri bugetare estimate in acelasi spirit. Pentru...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cei puțini și cei mulți: România iminentă și România unei lumi periculoase

Cristian Grosu

Cuvântul cheie al acestor ani e ”ireversibil”. Cheie: exact ca în imn – trecerea pragului critic de la care normalitatea intră în faza de...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / OUG 13, protestele și statul de drept de la București: o privire de dincolo de granițe

Cristian Diaconescu

Situaţia în România este tensionată din cauza unor proiecte de acte normative, care atât prin conţinut cât mai ales prin modalitatea de promovare au...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Europa şi lumea se schimbă periculos. Tocmai acum derapează România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Nu se putea un moment mai prost în care România să cadă în dizgrația Occidentului, pe o temă care marchează o vulnerabilitate...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Ordonanța de marți noapte pe înțelesul tuturor

Cristi Danilet

Adoptare. În noaptea de 31 ian/1 febr 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 92/2017 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2017 care...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / „Ucenicul” în acţiune: răscolirea Americii şi a lumii. Unde duce „revoluţia” lui Trump?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pe măsură ce trec zilele şi apar, una după alta, ordonanţele de la Casa Albă, se conturează tot mai clar profilul intern...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Cristian Grosu

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Cristian Tudorescu

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Unde ducem (sau unde o duce cine-o duce) legislația fiscală?

Gabriel Biris

Printr-o mișcare fulger, în ședința de guvern de vineri, 6 ianuarie, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 3/2017) de modificare a Codului...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

Valentin Lazea

Primul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Doru exportatoru și Constituția lui Doru. Și viața lui Doru în țara lui Doru

N-am să uit niciodată privirea lui Doru (personaj real), în acel miez de zi din acel miez de vară din 1999. Luciditatea sadică cu...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română