La obiect

Indicatorii principali din educaţie: România în context european

Unul dintre obiectivele strategice ale ONU pentru dezvoltarea sustenabilă îl constituie calitatea educaţiei, cu asigurarea accesului echitabil şi a unei calităţi corespunzătoare pe tot parcursul… Mai mult

16.04.2018

La obiect

Consiliul Fiscal – analiză în context regional: Cum compromit politicile fiscale prociclice creşterea economică pe termen lung

România este captivă unor politici fiscale şi salariale ostile dezvoltării economiei sustenabile pe termen lung. Unul dintre cele mai izbitoare argumente este amplitudinea  foarte mare… Mai mult

16.04.2018

Chestiunea

Finanţarea României: cum ne-am despărțit de Ungaria și Polonia la costurile de împrumut

Septembrie 2016: Randamentul de piaţă al titlurilor de stat româneşti pe 10 ani era de 2,97%. Situație foarte bună: randamentul era mai mic cu  două… Mai mult

15.04.2018

La obiect

Încă 100 de milioane de euro! E suplimentul la deficitul de cont curent pe primele 2 luni

Contul curent al balanței de plăți a înregistrat pe primele două luni din anul curent un deficit de 172 milioane euro, rezultat cu 100 de… Mai mult

15.04.2018

Valentin Naumescu / Administraţia Trump, în construcţie. Primele semnale

de Valentin Naumescu 14.12.2016

valentin-naumescu1111Puncte cheie:

  • Cu mai mult de o lună înaintea inaugurării noului preşedinte al Statelor Unite, pe 20 ianuarie 2017, administraţia Trump prinde contur, practic oamenii din poziţiile cheie fiind deja nominalizaţi şi intraţi în atenţia opiniei publice;

  • Luni, 19 decembrie a.c., Colegiul Electoral îl va alege propriu-zis pe preşedintele Statelor Unite, dar scorul potenţial de 306-232 „voturi electorale” în favoarea lui Donald Trump face aproape imposibilă o surpriză, în pofida apelurilor disperate ale democraţilor ca cel puţin 38 din electorii câştigaţi de Trump să voteze invers, ceea ce teoretic ar întoarce balanţa în favoarea lui Hillary Clinton;

  • În istoria Statelor Unite, au fost până în prezent 82 de electori care au votat altfel1 decât decisese majoritatea simplă a alegătorilor din statele lor (faithless electors), din care doar 9 în ultimii 100 de ani, dar niciodată voturile rebele nu au schimbat câştigătorul rezultat din aritmetica simplă a Colegiului Electoral;

  • Deşi nu mai contează pentru alegerea propriu-zisă a preşedintelui (contează însă mult pentru analizele privind reprezentativitatea puterii executive în sistemul politic american, având în vedere votul indirect), trebuie spus că Trump a pierdut „votul popular” la 2,8 milioane diferenţă, ceea ce este enorm, fiind cea mai mare diferenţă cu care a pierdut vreodată un preşedinte ales (la precedentul caz, în 2000, democratul Al Gore avusese cu 544.000 de voturi populare peste George Bush Jr.);

  • Administraţia Trump va avea în componenţă, după primele semnale, oameni extrem de puternici, mulţi dintrei ei foarte bogaţi, care au confirmat în carierele lor şi au avut performanţe de top, fie că ne referim la cariere manageriale, investiţionale sau militare, de exemplu. Ideea este importantă pentru că toţi aceşti oameni au performat în domeniile lor şi s-au îmbogăţit, de fapt, în cadrul Sistemului (ca şi Trump, dealtfel), adică al acelui „sistem corupt”, cu Wall Street în frunte, pe care o mare parte din alegătorii lui Trump credeau că noul preşedinte îl va distruge, îl va pulveriza, îl va călca în picioare după învestire;

  • O analiză Politico sugera recent că guvernul nascent Trump, cu averi evaluate la 35 miliarde de dolari2, ar putea fi cel mai bogat din întreaga istorie a Statelor Unite. Să ne înţelegem, nu spun că acesta ar fi un lucru rău în sine, după cum nu e nici o garanţie a succesului, dar este un indicator destul de limpede că administraţia Trump nu va demantela Sistemul pe care, în campanie, noul erou popular de la Washington spunea că „este controlat de Wall Street iar Hillary Clinton este reprezentanta Wall Street în politica americană”;

  • Cabinetul de miliardari3 şi de generali în retragere al administraţiei Trump nu va distruge Sistemul, ci îl va întări, spre stupefacţia alegătorilor săi din lower middle-class şi din deja faimoasa „white working class” care a înclinat balanţa, la o limită uneori de sub 1%, în câteva state-cheie, în favoarea lui Donald Trump;

  • În ceea ce ne interesează mai mult pe noi, adică pentru poziţiile din domeniile securităţii şi politicii externe, nominalizările aduc semnale mixte, contradictorii, cu perspective bune şi mai puţin bune în relaţionarea cu Uniunea Europeană, NATO, China şi Rusia, pe care le vom dezvolta în cuprinsul articolului;

  • În esenţă, le-aş spune celor care cred că Trump nu va face nimic din ceea ce a promis să nu-şi facă iluzii, căci o parte din promisiunile sale de politică internă şi de politică externă vor deveni realitate, dar le-aş spune şi celor care cred că Trump va arunca America şi lumea în aer că se înşală. Nu e în interesul lui şi al celor din jurul său să o facă. Iar nominalizările de până acum ne arată că noul preşedinte american „va umbla” la nuanţe, nu la esenţe.

*

Nominalizările preşedintelui ales Donald Trump pentru admininstraţia care îi va purta numele ar trebui să-i pună pe gânduri pe americanii care l-au votat (sau cel puţin pe cei din atât de frustrata „clasă muncitoare albă”, cea care l-a făcut preşedinte pe Trump) dar în egală măsură şi pe noi, cei de aici, de la periferia Uniunii Europene şi a NATO.

Amestecul de miliardari, ori cel puţin multimilionari, neurochirurgi pensionaţi şi scriitori rataţi, terorizaţi de propriile amintiri din copilărie (vezi cazul lui Ben Carson, ridiculizat cu ferocitate de Trump în campanie, acum ministrul locuinţelor şi dezvoltării urbane) şi generali în retragere, demişi în trecut de Obama, din cabinetul republican nascent ne indică o puternică tendinţă conservatoare în plan economic şi social, ultracorporatistă ca interese investiţionale, militaristă şi destul de rudimentară ca viziune asupra managementului securităţii interne şi internaţionale, dar, aparent paradoxal, puţin sensibilă la fundamentul strategic al NATO şi la relaţia specială cu Europa, deschisă în schimb ideii de încetare a rivalităţilor globale şi regionale cu Rusia, dispusă să-şi arate forţa şi superioritatea în relaţia cu China.

Din cele trei clivaje de care vorbeam în alegerile prezidenţiale din toamnă, între America lui Hillary Clinton şi America lui Trump, numai unul va duce la rezultate concrete, vizibile. Să le luăm pe rând, succint. Falia politică (sistem versus antisistem) nu va duce la nimic, căci administraţia Trump nu va schimba sistemul politic american, ci doar va aduce figuri politice noi în vechiul sistem. Dimensiunea economică (globalism versus americanism) se va dovedi şi ea un bluf, căci anturajul lui Trump şi apropiaţii lui politici vor dori păstrarea pieţei libere globale şi chiar a avantajelor aduse business-urilor lor de oportunităţile ieftine ale exporturilor chineze de pe piaţa americană, iar povestea cu locurile de muncă bine plătite pentru americani, în locul celor prost plătite pentru imigranţi (de ce şi-ar sacrifica profitul un patron american?), se va sparge ca un balon de săpun. Va rămâne în picioare cea de care, de fapt, nu s-a vorbit aproape deloc, adică falia culturală tabu a Americii, între principiul corectitudinii politice (discriminarea pozitivă a minorităţilor), care va începe să piardă teren, şi nativism, ca să folosim termenul la modă, şi nu alţi termeni mai duri.

Un anunţ suprinzător a fost cel care a vizat mult aşteptatul post de Secretar de Stat. După două întâlniri cu Mitt Romney, care părea la un moment dat cel ales (oricum ar fi fost suprinzătoare opţiunea, având în vedere cvasi-totala lipsă de experienţă în domeniu a lui Romney), alegerea lui Trump a fost Rex Tillerson, CEO al gigantului ExxonMobil. Nu e chiar un amănunt banal că viitorul ministru de Externe al Statelor Unite are o relaţie apropiată cu Vladimir Putin, fiind chiar decorat în 2013 de preşedintele rus cu „Ordinul Prieteniei”, pentru excelenta colaborare cu compania rusă Rosneft. Tillerson este o opţiune care trezeşte nemulţumiri chiar şi în mediile republicane4, fiind considerat mult prea apropiat de Putin pentru a putea reprezenta eficient interesele de politică externă ale Americii. Audierile de la Senat în cazul lui Rex Tillerson se anunţă dure5 iar votul strâns, însă probabilitatea unei respingeri este totuşi mică, având în vedere majoritatea republicană din Congres.

La Departamentul Apărării alegerea a fost Jim Mattis, general în retragere, supranumit Mad Dog (câinele turbat), o figură interesantă a leadership-ului militar american de acum câţiva ani. Trecem peste faptul că nominalizarea de la Apărare încalcă tradiţia numirii unui civil în fruntea Pentagonului şi va avea nevoie de o dispensă din partea Senatului (o va primi, desigur), pentru a observa că Mad Dog Mattis, un militar cu o carieră de 44 de ani, care n-a fost niciodată căsătorit şi nu a avut copii, a fost remarcat în campaniile din Afganistan şi Irak, în 2004, pentru duritatea şi „maximele” lui, gen „e distractiv să mergi în Afganistan, să împuşti tipi care îşi pălmuiau nevestele că nu purtau văl”6. Dincolo, spuneam, de exotismul figurii lui, sunt şi lucruri de substanţă care trebuie observate, precum un anumit angajament faţă de responsabilităţile Americii în lume, foarte bine punctate în excelenta analiză a Octavian Manea, în Revista 22: „Are un sens profund al istoriei și un respect special pentru generația care, după marile războaie mondiale ale secolului XX, a împins America spre asumarea unor responsabilități globale și spre îmbrățișarea rolului de custode al ordinii postbelice. America a învățat atunci o lecție pe care Mattis o reamintește ori de câte ori are ocazia: „nu poți întoarce spatele lumii“„cea mai mare generație ne-a consacrat implicării în lume, nu să ne retragem din ea“. Ecosistemul instituțional creat atunci (NATO, ONU) reprezintă un interes național al SUA: „nu trebuie să pierdem din vedere faptul că ordinea internațională pe care am construit-o din cenușa celui de-al doilea război mondial merită apărată și consolidată“. Este moștenirea, testamentul „marii generații“, pe care Mattis o va apăra în mandatul său”7. Nu ne rămâne decât să sperăm că evaluarea de mai sus, altminteri încurajatoare şi de bun augur, nu este cumva prea optimistă.

Tot pe linia noutăţilor de politică externă ale preşedintelui ales Trump vine şi atacarea marelui tabu din relaţia cu Beijingul, acela al „principiului unei singure Chine”, prin simpla recunoaştere, fie şi doar simbolică, a autorităţii Taiwanului8. Tratarea chestiunii în regim de negociere, de troc, aşa cum a anunţat Trump relaxat, suprinde pe toată lumea şi produce îngrijorare şi în China, şi în Statele Unite9. Personal, nu aş merge până acolo încât să cred că noua abordare a relaţiei cu China (trecerea liniei roşii), chiar dacă se concretizează, ar putea conduce la un război între primele două mari puteri ale lumii, dar riscul constă în posibilitatea ca şi alte tabuuri ale ordinii politice postbelice să fie deschise, în Asia sau în Europa, de către China sau de către Rusia, cu privire la securitatea globală sau regională şi la aliaţii mai vechi sau mai noi ai Statelor Unite.

Vom continua în viitorul apropiat analiza politicilor emergente ale administraţiei Trump, cu echilibrul şi obiectivitatea necesare într-un moment atât de important şi de sensibil al ordinii globale, dar şi cu speranţa sinceră că Donald J. Trump, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, nu doreşte, de fapt, să joace în rolul Pandorei şi să deschidă „cutia interzisă” de care a depins, cu luminile şi umbrele aferente, pacea, stabilitatea şi securitatea lumii în ultimele decenii. În fond, ca gazdă a unui show de televiziune celebru dar şi ca om de afaceri de succes, sperăm că ştie unde se sfârşeşte interesul pentru rating şi unde încep lucrurile serioase.

1 http://thehill.com/homenews/campaign/310287-electoral-college-voters-under-intense-pressure

2 http://www.politico.com/story/2016/11/donald-trump-cabinet-billionaires-millionaires-231831

3 https://www.theguardian.com/us-news/2016/dec/02/trumps-rich-pickings-president-elects-team-could-be-wealthiest-ever

4 http://www.foxnews.com/opinion/2016/12/13/why-rex-tillerson-would-be-disaster-as-secretary-state.html

5 http://www.washingtontimes.com/news/2016/dec/13/rex-tillerson-trump-nominees-face-brutal-hearings-/

6http://www.bbc.com/news/world-us-canada-38056197

7 http://revista22.ro/70258602/generalul-mattis-un-anti-trump-la-pentagon.html

8 http://www.wsj.com/articles/beijing-seriously-concerned-by-trumps-one-china-remarks-1481529635

9 https://www.washingtonpost.com/news/monkey-cage/wp/2016/12/12/trump-is-risking-war-by-turning-the-one-china-question-into-a-bargaining-chip/?utm_term=.dfee1ccdb0e9

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 14.12.2016

Lăsați un comentariu


Stiri

Barometrul Industrial – Exporturile, îngrijorătoare, în contextul posibilei decelerări a creșterii economice globale

Vladimir Ionescu

Volumul producției a urcat în martie la 65 de puncte, față de 55 în februarie, conform Barometrului Industrial. Performanţa slabă a exporturilor, comparativ cu importurile… Mai mult

Stiri

Medierea președintelui / Klaus Iohannis se întâlnește miercuri cu conducerea BNR și vineri cu premierul Dăncilă

Vladimir Ionescu

Preşedintele Klaus Iohannis se întâlneşte miercuri, de la ora 12:00, cu guvernatorul şi cu prim-viceguvernatorul BNR. Ar fi vorba de o primă etapă a medierii… Mai mult

Stiri

Viorica Dăncilă a plecat în Israel să discute cu Benjamin Netanyahu ”aspecte de politică și de securitate” din Orientul Mijlociu

Razvan Diaconu

Este oficial: premierul Viorica Dăncilă se află, miercuri şi joi, în vizită oficială în Statul Israel la invitaţia prim-ministrului Benjamin Netanyahu. Anunțul oficial a fost… Mai mult

Stiri

Dilemele epocii ”post Mittal” la Galați. Viorel Ștefan: Vânzarea ar avea nevoie de acordul Guvernului. CE ar urma să ceară creșterea producției

Razvan Diaconu

ArcelorMittal ar putea vinde combinatul siderurgic de la Galaţi doar cu acordul explicit al statului român, susține prim-vicepremierul Viorel Ștefan într-o declaraţie dată marţi. Consultările… Mai mult

Stiri

Inspectoratul pentru Imigrări: Cererile de azil din 2017, mai multe decât toate cele depuse în perioada 2007 – 2016

Vladimir Ionescu

România a înregistrat anul trecut un record istoric în ceea ce privește numărul cererilor de azil. Au solicitat protecție aproximativ 5.000 de imigranți. Cei mai… Mai mult

Stiri

Acces gratuit la toate medicamentele unei indicații terapeutice pentru afecțiunile grave

Vladimir Ionescu

Guvernul a aprobat în şedinţa de marţi o ordonanţă de urgenţă privind accesul neîngrădit la terapii pentru pacienţii cu afecţiuni grave, a anunţat purtătorul de… Mai mult

Stiri

Ministerul Energiei vrea să subvenționeze unii producători de energie ”curată”, chiar când chinezii negociază construirea reactoarelor 3 și 4

Vladimir Ionescu

Producătorii de energie în tehnologii cu emisii reduse de carbon ar putea primi bani de la stat, dacă preţul electricităţii pe piaţă va scădea sub… Mai mult