Valentin Naumescu / Administraţia Trump, în construcţie. Primele semnale

de Valentin Naumescu | 14.12.2016 .

valentin-naumescu1111Puncte cheie:

  • Cu mai mult de o lună înaintea inaugurării noului preşedinte al Statelor Unite, pe 20 ianuarie 2017, administraţia Trump prinde contur, practic oamenii din poziţiile cheie fiind deja nominalizaţi şi intraţi în atenţia opiniei publice;

  • Luni, 19 decembrie a.c., Colegiul Electoral îl va alege propriu-zis pe preşedintele Statelor Unite, dar scorul potenţial de 306-232 „voturi electorale” în favoarea lui Donald Trump face aproape imposibilă o surpriză, în pofida apelurilor disperate ale democraţilor ca cel puţin 38 din electorii câştigaţi de Trump să voteze invers, ceea ce teoretic ar întoarce balanţa în favoarea lui Hillary Clinton;

  • În istoria Statelor Unite, au fost până în prezent 82 de electori care au votat altfel1 decât decisese majoritatea simplă a alegătorilor din statele lor (faithless electors), din care doar 9 în ultimii 100 de ani, dar niciodată voturile rebele nu au schimbat câştigătorul rezultat din aritmetica simplă a Colegiului Electoral;

  • Deşi nu mai contează pentru alegerea propriu-zisă a preşedintelui (contează însă mult pentru analizele privind reprezentativitatea puterii executive în sistemul politic american, având în vedere votul indirect), trebuie spus că Trump a pierdut „votul popular” la 2,8 milioane diferenţă, ceea ce este enorm, fiind cea mai mare diferenţă cu care a pierdut vreodată un preşedinte ales (la precedentul caz, în 2000, democratul Al Gore avusese cu 544.000 de voturi populare peste George Bush Jr.);

  • Administraţia Trump va avea în componenţă, după primele semnale, oameni extrem de puternici, mulţi dintrei ei foarte bogaţi, care au confirmat în carierele lor şi au avut performanţe de top, fie că ne referim la cariere manageriale, investiţionale sau militare, de exemplu. Ideea este importantă pentru că toţi aceşti oameni au performat în domeniile lor şi s-au îmbogăţit, de fapt, în cadrul Sistemului (ca şi Trump, dealtfel), adică al acelui „sistem corupt”, cu Wall Street în frunte, pe care o mare parte din alegătorii lui Trump credeau că noul preşedinte îl va distruge, îl va pulveriza, îl va călca în picioare după învestire;

  • O analiză Politico sugera recent că guvernul nascent Trump, cu averi evaluate la 35 miliarde de dolari2, ar putea fi cel mai bogat din întreaga istorie a Statelor Unite. Să ne înţelegem, nu spun că acesta ar fi un lucru rău în sine, după cum nu e nici o garanţie a succesului, dar este un indicator destul de limpede că administraţia Trump nu va demantela Sistemul pe care, în campanie, noul erou popular de la Washington spunea că „este controlat de Wall Street iar Hillary Clinton este reprezentanta Wall Street în politica americană”;

  • Cabinetul de miliardari3 şi de generali în retragere al administraţiei Trump nu va distruge Sistemul, ci îl va întări, spre stupefacţia alegătorilor săi din lower middle-class şi din deja faimoasa „white working class” care a înclinat balanţa, la o limită uneori de sub 1%, în câteva state-cheie, în favoarea lui Donald Trump;

  • În ceea ce ne interesează mai mult pe noi, adică pentru poziţiile din domeniile securităţii şi politicii externe, nominalizările aduc semnale mixte, contradictorii, cu perspective bune şi mai puţin bune în relaţionarea cu Uniunea Europeană, NATO, China şi Rusia, pe care le vom dezvolta în cuprinsul articolului;

  • În esenţă, le-aş spune celor care cred că Trump nu va face nimic din ceea ce a promis să nu-şi facă iluzii, căci o parte din promisiunile sale de politică internă şi de politică externă vor deveni realitate, dar le-aş spune şi celor care cred că Trump va arunca America şi lumea în aer că se înşală. Nu e în interesul lui şi al celor din jurul său să o facă. Iar nominalizările de până acum ne arată că noul preşedinte american „va umbla” la nuanţe, nu la esenţe.

*

Nominalizările preşedintelui ales Donald Trump pentru admininstraţia care îi va purta numele ar trebui să-i pună pe gânduri pe americanii care l-au votat (sau cel puţin pe cei din atât de frustrata „clasă muncitoare albă”, cea care l-a făcut preşedinte pe Trump) dar în egală măsură şi pe noi, cei de aici, de la periferia Uniunii Europene şi a NATO.

Amestecul de miliardari, ori cel puţin multimilionari, neurochirurgi pensionaţi şi scriitori rataţi, terorizaţi de propriile amintiri din copilărie (vezi cazul lui Ben Carson, ridiculizat cu ferocitate de Trump în campanie, acum ministrul locuinţelor şi dezvoltării urbane) şi generali în retragere, demişi în trecut de Obama, din cabinetul republican nascent ne indică o puternică tendinţă conservatoare în plan economic şi social, ultracorporatistă ca interese investiţionale, militaristă şi destul de rudimentară ca viziune asupra managementului securităţii interne şi internaţionale, dar, aparent paradoxal, puţin sensibilă la fundamentul strategic al NATO şi la relaţia specială cu Europa, deschisă în schimb ideii de încetare a rivalităţilor globale şi regionale cu Rusia, dispusă să-şi arate forţa şi superioritatea în relaţia cu China.

Din cele trei clivaje de care vorbeam în alegerile prezidenţiale din toamnă, între America lui Hillary Clinton şi America lui Trump, numai unul va duce la rezultate concrete, vizibile. Să le luăm pe rând, succint. Falia politică (sistem versus antisistem) nu va duce la nimic, căci administraţia Trump nu va schimba sistemul politic american, ci doar va aduce figuri politice noi în vechiul sistem. Dimensiunea economică (globalism versus americanism) se va dovedi şi ea un bluf, căci anturajul lui Trump şi apropiaţii lui politici vor dori păstrarea pieţei libere globale şi chiar a avantajelor aduse business-urilor lor de oportunităţile ieftine ale exporturilor chineze de pe piaţa americană, iar povestea cu locurile de muncă bine plătite pentru americani, în locul celor prost plătite pentru imigranţi (de ce şi-ar sacrifica profitul un patron american?), se va sparge ca un balon de săpun. Va rămâne în picioare cea de care, de fapt, nu s-a vorbit aproape deloc, adică falia culturală tabu a Americii, între principiul corectitudinii politice (discriminarea pozitivă a minorităţilor), care va începe să piardă teren, şi nativism, ca să folosim termenul la modă, şi nu alţi termeni mai duri.

Un anunţ suprinzător a fost cel care a vizat mult aşteptatul post de Secretar de Stat. După două întâlniri cu Mitt Romney, care părea la un moment dat cel ales (oricum ar fi fost suprinzătoare opţiunea, având în vedere cvasi-totala lipsă de experienţă în domeniu a lui Romney), alegerea lui Trump a fost Rex Tillerson, CEO al gigantului ExxonMobil. Nu e chiar un amănunt banal că viitorul ministru de Externe al Statelor Unite are o relaţie apropiată cu Vladimir Putin, fiind chiar decorat în 2013 de preşedintele rus cu „Ordinul Prieteniei”, pentru excelenta colaborare cu compania rusă Rosneft. Tillerson este o opţiune care trezeşte nemulţumiri chiar şi în mediile republicane4, fiind considerat mult prea apropiat de Putin pentru a putea reprezenta eficient interesele de politică externă ale Americii. Audierile de la Senat în cazul lui Rex Tillerson se anunţă dure5 iar votul strâns, însă probabilitatea unei respingeri este totuşi mică, având în vedere majoritatea republicană din Congres.

La Departamentul Apărării alegerea a fost Jim Mattis, general în retragere, supranumit Mad Dog (câinele turbat), o figură interesantă a leadership-ului militar american de acum câţiva ani. Trecem peste faptul că nominalizarea de la Apărare încalcă tradiţia numirii unui civil în fruntea Pentagonului şi va avea nevoie de o dispensă din partea Senatului (o va primi, desigur), pentru a observa că Mad Dog Mattis, un militar cu o carieră de 44 de ani, care n-a fost niciodată căsătorit şi nu a avut copii, a fost remarcat în campaniile din Afganistan şi Irak, în 2004, pentru duritatea şi „maximele” lui, gen „e distractiv să mergi în Afganistan, să împuşti tipi care îşi pălmuiau nevestele că nu purtau văl”6. Dincolo, spuneam, de exotismul figurii lui, sunt şi lucruri de substanţă care trebuie observate, precum un anumit angajament faţă de responsabilităţile Americii în lume, foarte bine punctate în excelenta analiză a Octavian Manea, în Revista 22: „Are un sens profund al istoriei și un respect special pentru generația care, după marile războaie mondiale ale secolului XX, a împins America spre asumarea unor responsabilități globale și spre îmbrățișarea rolului de custode al ordinii postbelice. America a învățat atunci o lecție pe care Mattis o reamintește ori de câte ori are ocazia: „nu poți întoarce spatele lumii“„cea mai mare generație ne-a consacrat implicării în lume, nu să ne retragem din ea“. Ecosistemul instituțional creat atunci (NATO, ONU) reprezintă un interes național al SUA: „nu trebuie să pierdem din vedere faptul că ordinea internațională pe care am construit-o din cenușa celui de-al doilea război mondial merită apărată și consolidată“. Este moștenirea, testamentul „marii generații“, pe care Mattis o va apăra în mandatul său”7. Nu ne rămâne decât să sperăm că evaluarea de mai sus, altminteri încurajatoare şi de bun augur, nu este cumva prea optimistă.

Tot pe linia noutăţilor de politică externă ale preşedintelui ales Trump vine şi atacarea marelui tabu din relaţia cu Beijingul, acela al „principiului unei singure Chine”, prin simpla recunoaştere, fie şi doar simbolică, a autorităţii Taiwanului8. Tratarea chestiunii în regim de negociere, de troc, aşa cum a anunţat Trump relaxat, suprinde pe toată lumea şi produce îngrijorare şi în China, şi în Statele Unite9. Personal, nu aş merge până acolo încât să cred că noua abordare a relaţiei cu China (trecerea liniei roşii), chiar dacă se concretizează, ar putea conduce la un război între primele două mari puteri ale lumii, dar riscul constă în posibilitatea ca şi alte tabuuri ale ordinii politice postbelice să fie deschise, în Asia sau în Europa, de către China sau de către Rusia, cu privire la securitatea globală sau regională şi la aliaţii mai vechi sau mai noi ai Statelor Unite.

Vom continua în viitorul apropiat analiza politicilor emergente ale administraţiei Trump, cu echilibrul şi obiectivitatea necesare într-un moment atât de important şi de sensibil al ordinii globale, dar şi cu speranţa sinceră că Donald J. Trump, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, nu doreşte, de fapt, să joace în rolul Pandorei şi să deschidă „cutia interzisă” de care a depins, cu luminile şi umbrele aferente, pacea, stabilitatea şi securitatea lumii în ultimele decenii. În fond, ca gazdă a unui show de televiziune celebru dar şi ca om de afaceri de succes, sperăm că ştie unde se sfârşeşte interesul pentru rating şi unde încep lucrurile serioase.

1 http://thehill.com/homenews/campaign/310287-electoral-college-voters-under-intense-pressure

2 http://www.politico.com/story/2016/11/donald-trump-cabinet-billionaires-millionaires-231831

3 https://www.theguardian.com/us-news/2016/dec/02/trumps-rich-pickings-president-elects-team-could-be-wealthiest-ever

4 http://www.foxnews.com/opinion/2016/12/13/why-rex-tillerson-would-be-disaster-as-secretary-state.html

5 http://www.washingtontimes.com/news/2016/dec/13/rex-tillerson-trump-nominees-face-brutal-hearings-/

6http://www.bbc.com/news/world-us-canada-38056197

7 http://revista22.ro/70258602/generalul-mattis-un-anti-trump-la-pentagon.html

8 http://www.wsj.com/articles/beijing-seriously-concerned-by-trumps-one-china-remarks-1481529635

9 https://www.washingtonpost.com/news/monkey-cage/wp/2016/12/12/trump-is-risking-war-by-turning-the-one-china-question-into-a-bargaining-chip/?utm_term=.dfee1ccdb0e9

Publicat la data de 14.12.2016 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Cum e distorsionată corelația dintre pensie și salariu

Pentru a înțelege mecanismul prin care s-a manifestat nemulțumirea populară față de anumite guvernări și motivația votului dat, este esențială urmărirea corelațiilor și în...Citeste mai departe »

Mariana Bechir

S-a ajuns și aici: Universitatea de Drept din București renunță la lucrările de licență din cauza industriei plagiatului

Facultatea de Drept din cadrul Universității București renunță la lucrările de licență realizate pentru absolvirea studiilor. Controlul antiplagiat este prea scump (softuri și baze...Citeste mai departe »

Mariana Bechir

Noul proiect pe Justiție: Lupta cu grațierea. Motivul oficial: suprapopularea din închisori. Nimic despre prioritatea recuperării prejudiciilor

UPDATE: 2-CLICK – Draftul horror al noii lupte anticorupție: Grațiere pentru condamnați, amnistie mascată pentru anchetați. O mică listă de beneficiari celebri 1- Klaus...Citeste mai departe »

Marin Pana

Securitatea socială și cheltuielile bugetare după 10 ani în UE

Cheltuielile pentru securitate socială au crescut în cei zece ani de apartenență la UE cu ceva mai mult de două procente din PIB și...Citeste mai departe »

Mariana Bechir

Cum arată, în țara Crivățului, Programul de prevenire a înzăpezirii șoselelor: 0,45% realizare, după ce a fost plimbat 15 ani prin 5 legi

Deși în fiecare iarnă viscolul blochează aceleași tronsoane din infrastructura rutieră, România evită cea mai ieftină și mai eficientă metodă de protecție a șoselelor...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.4973 lei
4.1880 lei
5.2215 lei

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Inaugurarea erei Trump: un discurs pentru neliniștea noastră. S-ar bate oare acest președinte pentru noi?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: 20 ianuarie 2017. S-a intrat oficial în era Trump, deschisă de votul americanilor din 8 noiembrie 2016 și făcută posibilă de un...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / De capul nostru sau cu un frate mai mare ?

Radu Crăciun

Stiti, acela de la care poti acumula experienta de viata mult mai repede decat a facut-o el, evitand greselile lui. Acela care te ia...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Cristian Grosu

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Brexit, Frexit, Grexit, Nexit. Mai poate fi oprită dezintegrarea europeană?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Geert Wilders şi Partidul Libertăţii din Olanda (PVV), de extremă dreapta, vor câştiga alegerile generale din 15 martie a.c. (greu de crezut...Citeste mai departe »

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Cristian Tudorescu

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Unde ducem (sau unde o duce cine-o duce) legislația fiscală?

Gabriel Biris

Printr-o mișcare fulger, în ședința de guvern de vineri, 6 ianuarie, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 3/2017) de modificare a Codului...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

Valentin Lazea

Primul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Nivelul sărăciei crește în România “proporțional” cu creșterea instrumentelor de asistență socială

Andreea Paul

Sărăcia extremă și sărăcia relativă, raportată la nivelul mediu de trai românesc, au crescut în România în pofida creșterii economice din ultimele două decenii....Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Guvernul mâinilor stângi și România lui

Cristian Grosu

Există doi nominalizați – care deseară vor deveni, împreună cu toată echipa, miniștri – care Nu au pur și simplu ce căuta în acest...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Criza Uniunii Europene și a ordinii globale: cutremurele din 2016 anunță un tsunami în 2017?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: 2016 a fost deja denumit, în presa internațională, „annus horribilis” pentru Uniunea Europeană, având în epicentrul crizei mult discutatul Brexit din 23...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Reorganizarea securității militare în Europa: alternativa la confruntare

Cristian Diaconescu

La iniţiativa Germaniei, 14 state europene au susţinut o declaraţie prin care solicită acordul Comunităţii Internaţionale privind iniţierea unor discuţii preliminare cu Rusia vizând...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

Radu Crăciun

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

Aurelian Dochia

Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Păcatele strategiilor românești: Un program de guvernare pentru siguranța națională

Cristian Grosu

Cu cele 51 (și cu cea care se pregătește acum, 52) de strategii de dezvoltare a României din ultimul deceniu – toate realizate la...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Inflația (deflația) și credibilitatea băncilor centrale; de ce s-a recurs la ”relaxare cantitativă”?

Daniel Daianu

Expectatiille inflationiste au un rol major in mersul inflatiei si conduita bancilor centrale. Guvernatorul Bancii Centrale a Irlandei, Philip Lane, afirma ca nu trebuie...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Când lumea merge mult mai repede decât oamenii. De la generația Flower Power la generația Flower Power

Rândurile de mai jos nu sunt despre alegerile din SUA : ele se bizuie, însă, pe acest exemplu și țin de un fir care...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română