Valentin Naumescu / Administraţia Trump, în construcţie. Primele semnale

de Valentin Naumescu | 14.12.2016 .

valentin-naumescu1111Puncte cheie:

  • Cu mai mult de o lună înaintea inaugurării noului preşedinte al Statelor Unite, pe 20 ianuarie 2017, administraţia Trump prinde contur, practic oamenii din poziţiile cheie fiind deja nominalizaţi şi intraţi în atenţia opiniei publice;

  • Luni, 19 decembrie a.c., Colegiul Electoral îl va alege propriu-zis pe preşedintele Statelor Unite, dar scorul potenţial de 306-232 „voturi electorale” în favoarea lui Donald Trump face aproape imposibilă o surpriză, în pofida apelurilor disperate ale democraţilor ca cel puţin 38 din electorii câştigaţi de Trump să voteze invers, ceea ce teoretic ar întoarce balanţa în favoarea lui Hillary Clinton;

  • În istoria Statelor Unite, au fost până în prezent 82 de electori care au votat altfel1 decât decisese majoritatea simplă a alegătorilor din statele lor (faithless electors), din care doar 9 în ultimii 100 de ani, dar niciodată voturile rebele nu au schimbat câştigătorul rezultat din aritmetica simplă a Colegiului Electoral;

  • Deşi nu mai contează pentru alegerea propriu-zisă a preşedintelui (contează însă mult pentru analizele privind reprezentativitatea puterii executive în sistemul politic american, având în vedere votul indirect), trebuie spus că Trump a pierdut „votul popular” la 2,8 milioane diferenţă, ceea ce este enorm, fiind cea mai mare diferenţă cu care a pierdut vreodată un preşedinte ales (la precedentul caz, în 2000, democratul Al Gore avusese cu 544.000 de voturi populare peste George Bush Jr.);

  • Administraţia Trump va avea în componenţă, după primele semnale, oameni extrem de puternici, mulţi dintrei ei foarte bogaţi, care au confirmat în carierele lor şi au avut performanţe de top, fie că ne referim la cariere manageriale, investiţionale sau militare, de exemplu. Ideea este importantă pentru că toţi aceşti oameni au performat în domeniile lor şi s-au îmbogăţit, de fapt, în cadrul Sistemului (ca şi Trump, dealtfel), adică al acelui „sistem corupt”, cu Wall Street în frunte, pe care o mare parte din alegătorii lui Trump credeau că noul preşedinte îl va distruge, îl va pulveriza, îl va călca în picioare după învestire;

  • O analiză Politico sugera recent că guvernul nascent Trump, cu averi evaluate la 35 miliarde de dolari2, ar putea fi cel mai bogat din întreaga istorie a Statelor Unite. Să ne înţelegem, nu spun că acesta ar fi un lucru rău în sine, după cum nu e nici o garanţie a succesului, dar este un indicator destul de limpede că administraţia Trump nu va demantela Sistemul pe care, în campanie, noul erou popular de la Washington spunea că „este controlat de Wall Street iar Hillary Clinton este reprezentanta Wall Street în politica americană”;

  • Cabinetul de miliardari3 şi de generali în retragere al administraţiei Trump nu va distruge Sistemul, ci îl va întări, spre stupefacţia alegătorilor săi din lower middle-class şi din deja faimoasa „white working class” care a înclinat balanţa, la o limită uneori de sub 1%, în câteva state-cheie, în favoarea lui Donald Trump;

  • În ceea ce ne interesează mai mult pe noi, adică pentru poziţiile din domeniile securităţii şi politicii externe, nominalizările aduc semnale mixte, contradictorii, cu perspective bune şi mai puţin bune în relaţionarea cu Uniunea Europeană, NATO, China şi Rusia, pe care le vom dezvolta în cuprinsul articolului;

  • În esenţă, le-aş spune celor care cred că Trump nu va face nimic din ceea ce a promis să nu-şi facă iluzii, căci o parte din promisiunile sale de politică internă şi de politică externă vor deveni realitate, dar le-aş spune şi celor care cred că Trump va arunca America şi lumea în aer că se înşală. Nu e în interesul lui şi al celor din jurul său să o facă. Iar nominalizările de până acum ne arată că noul preşedinte american „va umbla” la nuanţe, nu la esenţe.

*

Nominalizările preşedintelui ales Donald Trump pentru admininstraţia care îi va purta numele ar trebui să-i pună pe gânduri pe americanii care l-au votat (sau cel puţin pe cei din atât de frustrata „clasă muncitoare albă”, cea care l-a făcut preşedinte pe Trump) dar în egală măsură şi pe noi, cei de aici, de la periferia Uniunii Europene şi a NATO.

Amestecul de miliardari, ori cel puţin multimilionari, neurochirurgi pensionaţi şi scriitori rataţi, terorizaţi de propriile amintiri din copilărie (vezi cazul lui Ben Carson, ridiculizat cu ferocitate de Trump în campanie, acum ministrul locuinţelor şi dezvoltării urbane) şi generali în retragere, demişi în trecut de Obama, din cabinetul republican nascent ne indică o puternică tendinţă conservatoare în plan economic şi social, ultracorporatistă ca interese investiţionale, militaristă şi destul de rudimentară ca viziune asupra managementului securităţii interne şi internaţionale, dar, aparent paradoxal, puţin sensibilă la fundamentul strategic al NATO şi la relaţia specială cu Europa, deschisă în schimb ideii de încetare a rivalităţilor globale şi regionale cu Rusia, dispusă să-şi arate forţa şi superioritatea în relaţia cu China.

Din cele trei clivaje de care vorbeam în alegerile prezidenţiale din toamnă, între America lui Hillary Clinton şi America lui Trump, numai unul va duce la rezultate concrete, vizibile. Să le luăm pe rând, succint. Falia politică (sistem versus antisistem) nu va duce la nimic, căci administraţia Trump nu va schimba sistemul politic american, ci doar va aduce figuri politice noi în vechiul sistem. Dimensiunea economică (globalism versus americanism) se va dovedi şi ea un bluf, căci anturajul lui Trump şi apropiaţii lui politici vor dori păstrarea pieţei libere globale şi chiar a avantajelor aduse business-urilor lor de oportunităţile ieftine ale exporturilor chineze de pe piaţa americană, iar povestea cu locurile de muncă bine plătite pentru americani, în locul celor prost plătite pentru imigranţi (de ce şi-ar sacrifica profitul un patron american?), se va sparge ca un balon de săpun. Va rămâne în picioare cea de care, de fapt, nu s-a vorbit aproape deloc, adică falia culturală tabu a Americii, între principiul corectitudinii politice (discriminarea pozitivă a minorităţilor), care va începe să piardă teren, şi nativism, ca să folosim termenul la modă, şi nu alţi termeni mai duri.

Un anunţ suprinzător a fost cel care a vizat mult aşteptatul post de Secretar de Stat. După două întâlniri cu Mitt Romney, care părea la un moment dat cel ales (oricum ar fi fost suprinzătoare opţiunea, având în vedere cvasi-totala lipsă de experienţă în domeniu a lui Romney), alegerea lui Trump a fost Rex Tillerson, CEO al gigantului ExxonMobil. Nu e chiar un amănunt banal că viitorul ministru de Externe al Statelor Unite are o relaţie apropiată cu Vladimir Putin, fiind chiar decorat în 2013 de preşedintele rus cu „Ordinul Prieteniei”, pentru excelenta colaborare cu compania rusă Rosneft. Tillerson este o opţiune care trezeşte nemulţumiri chiar şi în mediile republicane4, fiind considerat mult prea apropiat de Putin pentru a putea reprezenta eficient interesele de politică externă ale Americii. Audierile de la Senat în cazul lui Rex Tillerson se anunţă dure5 iar votul strâns, însă probabilitatea unei respingeri este totuşi mică, având în vedere majoritatea republicană din Congres.

La Departamentul Apărării alegerea a fost Jim Mattis, general în retragere, supranumit Mad Dog (câinele turbat), o figură interesantă a leadership-ului militar american de acum câţiva ani. Trecem peste faptul că nominalizarea de la Apărare încalcă tradiţia numirii unui civil în fruntea Pentagonului şi va avea nevoie de o dispensă din partea Senatului (o va primi, desigur), pentru a observa că Mad Dog Mattis, un militar cu o carieră de 44 de ani, care n-a fost niciodată căsătorit şi nu a avut copii, a fost remarcat în campaniile din Afganistan şi Irak, în 2004, pentru duritatea şi „maximele” lui, gen „e distractiv să mergi în Afganistan, să împuşti tipi care îşi pălmuiau nevestele că nu purtau văl”6. Dincolo, spuneam, de exotismul figurii lui, sunt şi lucruri de substanţă care trebuie observate, precum un anumit angajament faţă de responsabilităţile Americii în lume, foarte bine punctate în excelenta analiză a Octavian Manea, în Revista 22: „Are un sens profund al istoriei și un respect special pentru generația care, după marile războaie mondiale ale secolului XX, a împins America spre asumarea unor responsabilități globale și spre îmbrățișarea rolului de custode al ordinii postbelice. America a învățat atunci o lecție pe care Mattis o reamintește ori de câte ori are ocazia: „nu poți întoarce spatele lumii“„cea mai mare generație ne-a consacrat implicării în lume, nu să ne retragem din ea“. Ecosistemul instituțional creat atunci (NATO, ONU) reprezintă un interes național al SUA: „nu trebuie să pierdem din vedere faptul că ordinea internațională pe care am construit-o din cenușa celui de-al doilea război mondial merită apărată și consolidată“. Este moștenirea, testamentul „marii generații“, pe care Mattis o va apăra în mandatul său”7. Nu ne rămâne decât să sperăm că evaluarea de mai sus, altminteri încurajatoare şi de bun augur, nu este cumva prea optimistă.

Tot pe linia noutăţilor de politică externă ale preşedintelui ales Trump vine şi atacarea marelui tabu din relaţia cu Beijingul, acela al „principiului unei singure Chine”, prin simpla recunoaştere, fie şi doar simbolică, a autorităţii Taiwanului8. Tratarea chestiunii în regim de negociere, de troc, aşa cum a anunţat Trump relaxat, suprinde pe toată lumea şi produce îngrijorare şi în China, şi în Statele Unite9. Personal, nu aş merge până acolo încât să cred că noua abordare a relaţiei cu China (trecerea liniei roşii), chiar dacă se concretizează, ar putea conduce la un război între primele două mari puteri ale lumii, dar riscul constă în posibilitatea ca şi alte tabuuri ale ordinii politice postbelice să fie deschise, în Asia sau în Europa, de către China sau de către Rusia, cu privire la securitatea globală sau regională şi la aliaţii mai vechi sau mai noi ai Statelor Unite.

Vom continua în viitorul apropiat analiza politicilor emergente ale administraţiei Trump, cu echilibrul şi obiectivitatea necesare într-un moment atât de important şi de sensibil al ordinii globale, dar şi cu speranţa sinceră că Donald J. Trump, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite, nu doreşte, de fapt, să joace în rolul Pandorei şi să deschidă „cutia interzisă” de care a depins, cu luminile şi umbrele aferente, pacea, stabilitatea şi securitatea lumii în ultimele decenii. În fond, ca gazdă a unui show de televiziune celebru dar şi ca om de afaceri de succes, sperăm că ştie unde se sfârşeşte interesul pentru rating şi unde încep lucrurile serioase.

1 http://thehill.com/homenews/campaign/310287-electoral-college-voters-under-intense-pressure

2 http://www.politico.com/story/2016/11/donald-trump-cabinet-billionaires-millionaires-231831

3 https://www.theguardian.com/us-news/2016/dec/02/trumps-rich-pickings-president-elects-team-could-be-wealthiest-ever

4 http://www.foxnews.com/opinion/2016/12/13/why-rex-tillerson-would-be-disaster-as-secretary-state.html

5 http://www.washingtontimes.com/news/2016/dec/13/rex-tillerson-trump-nominees-face-brutal-hearings-/

6http://www.bbc.com/news/world-us-canada-38056197

7 http://revista22.ro/70258602/generalul-mattis-un-anti-trump-la-pentagon.html

8 http://www.wsj.com/articles/beijing-seriously-concerned-by-trumps-one-china-remarks-1481529635

9 https://www.washingtonpost.com/news/monkey-cage/wp/2016/12/12/trump-is-risking-war-by-turning-the-one-china-question-into-a-bargaining-chip/?utm_term=.dfee1ccdb0e9

Publicat la data de 14.12.2016 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Victor Bratu

Document / Codul fiscal: norme, completări, clarificări

Guvernul a modificat și completat joi normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în principal în ceea ce privește impozitul pe profit, impozitul pe...Citeste mai departe »

Mariana Bechir

“România educată” în UE: Cea mai mică rată de licențiați în grupa 30 – 34 de ani, una dintre cele mai mari ponderi ale tinerilor cu cel mult 10 clase

Ultimele date Eurostat pe doi indicatori privind educația demachiază sistemul românesc de învățământ. România este țara UE cu cea mai mică rată de absolvenți...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Pagube colaterale: Stimularea consumului antrenează și descurajarea investițiilor personale. Subscrieri nete negative în fondurile mutuale

Pentru al doilea an consecutiv, subscrierile nete din lunile martie și februarie în fondurile mutuale au fost negative. Sumele plasate de investitori în luna...Citeste mai departe »

Mariana Bechir

Statistica forței de muncă: 3 milioane de contracte cu normă întreagă în mediul exclusiv privat și 1,2 milioane de bugetari. Aproape 2 milioane de salarii minime în economie

La sfârșitul anului 2016, în România existau 4,763 de milioane de salariați cu contracte pe termen nedeterminat și normă întreagă, potrvit datelor Ministerului Muncii....Citeste mai departe »

Mariana Bechir

Decizia CEDO privind penitenciarele: 6 luni pentru elaborarea unui plan de măsuri și suspendarea cauzelor privind condițiile din închisori

România are la dispoziție șase luni pentru a prezenta, în cooperare cu Consiliul de Miniștri, un plan precis de măsuri și termen necesare pentru...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5333 lei
4.1453 lei
5.3604 lei

OPINII & EDITORIAL

Gabriel Biriș / O (nouă) revoluție fiscală? În ce scop?

Gabriel Biris

Recent au apărut în piață două proiecte ale guvernului PSD-ALDE: Introducerea unui nou concept, impozitul pe gospodărie, concept care ar urma să schimbe din...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / De ce este normal ca o țară ca România să importe mai mult decât exportă

Aurelian Dochia

Mi-a atras atenția o analiză publicată de cursdeguvernare.ro (aici) care trece în revistă structura comerțului exterior românesc și deplânge faptul că țara noastră înregistrează...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Macron va fi Preşedintele Franţei, dar transformarea politicii în Europa continuă

Valentin Naumescu

Puncte cheie: În absenţa unei „lebede negre” în următoarele două săptămâni, candidatul pro-european de centru, Emmanuel Macron, va fi ales pe 7 mai Preşedintele...Citeste mai departe »

Care e treaba cu disputa privind banii din pilonul II

Marin Pana

Aproape 7 milioane de români au acumulat până acum circa 7 miliarde de lei în cadrul aşa-numitului pilon II al sistemului de pensii, respectiv...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Cele două Turcii vor intra într-o lungă perioadă conflictuală. Dar este ceva și mai grav

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Rezultatul în sine al referendumului din Turcia nu este surprinzător. Eu m-aș fi așteptat la o diferență chiar mai mare decât 51,4%...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Zona euro – iluzii europene, iluzii românești

Radu Crăciun

Privind in trecut, inca refuz sa cred ca un proiect de complexitatea zonei euro a fost demarat ca un proiect politic. Adica, un proiect...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Start-up nation: un mare viciu de construcție

Andreea Paul

Cel mai mare viciu de construcție al programului START-UP NATION este acordarea fondurilor de la stat antreprenorilor debutanți în proporție de 100%, fără contribuții...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Problema (mare, foarte mare) a Serviciilor secrete: Rezolvați-o odată!

Cristian Grosu

Problema Serviciilor secrete în România Nu ține doar de drepturile omului – așa cum știm/credem că se petrece în democrațiile consolidate, ci e una...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Trump-Merkel: O întâlnire transatlantică ratată şi o ridicolă „factură” a unei „datorii” care schimbă paradigma de securitate a Europei

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Zilele trecute, întâlnirea şefilor executivelor din cele mai importante două puteri ale lumii occidentale, Statele Unite şi Germania, ne-a lăsat un gust...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Din miezul noii faze istorice a (de)capitalizării României: Fenomenul ”Cocotierul” și efectul ”Bombonica”

Cristian Grosu

La ora la care scriu aceste rânduri, sistemul judiciar din România tocmai turnează încă un episod penibil, dintr-un șir tot mai lung de episoade...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Cristian Grosu

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

România cu două viteze

Marin Pana

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Să nu fim naivi, Europa cu mai multe viteze există deja!

Aurelian Dochia

În ultimele zile a produs ceva emoție în rândurile europarlamentarilor români o rezoluție redactată de belgianul Guy Verhofstadt și aprobată cu un scor foarte...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

Cristian Tudorescu

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română