Valentin Lazea / PROIECTUL EUROPEAN: Întrebări și (posibile) răspunsuri (I)

De Valentin Lazea | 1.7.2012 .

Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi zona euro în particular, privite dintr-o perspectivă mai largă (economică, dar şi istorică, politică, culturală). Abordarea pe care am ales-o este aceea de întrebări şi răspunsuri, pornind de la un chestionar întocmit de jurnalistul Cristian Grosu. Opiniile prezentate au un caracter personal şi nu implică in vreun fel instituţia BNR. (Valentin Lazea)

1. Ce stă, de fapt în spatele monedei euro, astfel încât astăzi politicienii să reclame o uniune fiscală?

Moneda euro constituie un stadiu intermediar, nefinalizat, al procesului de edificare al proiectului european. Însuşi acest proiect a suferit numeroase redefiniri pe parcursul ultimilor 60 de ani, sub impactul forţelor crescânde ale globalizării. Astfel, iniţial, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, creată în 1951şi reunind doar şase ţări (Franţa, Germania, Italia şi statele Benelux) avea rolul principal de a nu permite repetarea rivalităţilor care au dus la declanşarea celor două războaie mondiale.

Pentru vizionari precum Robert Schuman sau Jean Monnet, Comunitatea constituia şi primul pas înspre crearea unei federaţii europene de state egale. Această viziune  avea să fie pusă în umbră de concepţia preşedintelui Charles de Gaulle, pentru care Comunitatea reprezenta mijlocul ideal pentru recâştigarea şi menţinerea statutului de mare putere al Franţei: se vorbea de o „Europă a naţiunilor”, concept opus celui de federalizare.

În acest concept, politicile urmau să fie în esenţă naţionale, iar rolul economic al Comunităţii urma să fie limitat la cel de piaţă comună. În viziunea franceză, Comunitatea urma să ţină Germania înăuntrul, iar Marea Britanie în afara „Europei” (interesant că până la proclamarea independenţei sale în 1962, Algeria a făcut şi ea parte din Comunitate, alături de Franţa metropolitană). În anii ’50, ’60 şi ’70, forţele globalizării încă nu se făceau simţite din plin: patru din primele şase economii ale lumii (Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia) erau din Vestul Europei. Fostele colonii franceze din Africa sau ţările din Commonwealth-ul britanic aveau încă strânse legături cu fostele metropole, menţinând o pluralitate de interese naţionale divergente în cadrul Comunităţii.

Lucrurile aveau să se schimbe însă  pe parcursul anilor ’80, ’90 şi în primul deceniu al noului mileniu. Pe de o parte, prăbuşirea sistemului comunist a obligat „vechea Europă” să-şi deschidă graniţele unui număr de zece state, care au venit atât cu active (o forţă de muncă relativ calificată, resurse naturale, o bază industrială), cât şi cu pasive (decalaje mari de competitivitate, o infrastructură slabă). Pe de altă parte, ascensiunea noilor puteri emergente, de tipul statelor BRIC a relevat faptul că, pe termen mediu şi lung, statele europene riscă să devină irelevante în competiţia mondială dacă  nu procedează la o integrare mai adâncă.

Astfel, la momentul de faţă, între primele şase economii ale lumii şi-au făcut loc China (locul 2) şi Brazilia (locul 6), iar Rusia, India, Canada şi Australia au ritmuri de dezvoltare care le îndreptăţesc să aspire în viitor la poziţiile fruntaşe ocupate încă de europeni.

În acest context, elitele europene au procedat  la un prim pas (şi cel mai uşor, în acelaşi timp) de integrare suplimentară, prin crearea monedei euro în 1999. Un număr de  11 ţări,  extins ulterior la 17 ţări, au fost de acord să-şi cedeze suveranitatea în materie de politică monetară către un organism tehnocratic, Banca Centrală Europeană de la Frankfurt.

Încă de pe atunci, mulţi economişti şi o serie de oameni politici au fost conştienţi de  faptul că o uniune monetară nu poate funcţiona optim dacă nu este dublată şi de o uniune fiscală. Totuşi, sentimentul naţional care predomina în capitalele europene a  opus rezistenţă ideii de federalizare, care la rândul ei ar fi presupus o adâncire a uniunii politice.

Numai în cadrul unei uniuni politice (aşa cum sunt SUA, de pildă) cetăţenii unui stat pot fi de acord să sprijine cu transferuri financiare pe cetăţenii altui stat, aflat temporar într-o situaţie de deficit. În schimb, în Europa, în lipsa consensului politic, s-a mers pe varianta suboptimală a Criteriilor de la Maastricht, care urmau să asigure un minimum de disciplină fiscală în statele Uniunii, cu condiţia să fi fost respectate sau să poată fi impuse (enforced) de către statele creditoare. În lipsa unor mecanisme de enforcement, Criteriile de la Maastricht au rămas literă moartă, iar când deficitul bugetar a fost încălcat – fără penalităţi – de Germania şi de Franţa, celelalte state au profitat de aceasta, extinzând hazardul moral.

Şi totuşi, din punct de vedere strict monetar, performanţele euro în primul său deceniu de existenţă au fost remarcabile. Aşa cum se vede din tabelul alăturat, în materie de inflaţie, nu numai că rata inflaţiei din zona euro s-a situat la niveluri comparabile cu cele din SUA, dar divergenţele dintre statele membre ale eurozonei s-au diminuat până la dispariţie. De fapt, în materie de inflaţie, performanţele statelor din „flancul sudic” erau chiar mai bune , în anul 2009, decât ale statelor din „flancul nordic”.

Sursa: Economics Oxford (Click pe imagine pentru mărire)

Locurile unde şi-au spus cuvântul diferenţele de competitivitate şi de productivitate dintre Nord şi Sud au fost fie în domeniul ratei şomajului (Spania, Irlanda), fie în domeniul deficitului de cont curent (Grecia, Portugalia), fie  în domeniul deficitului bugetar (Irlanda, Grecia, Spania).

Devenise evident că zona euro nu constituie ceea ce se cheamă o „Optimal Currency Area”. Astfel, dobânda de politică monetară stabilită în mod unitar la Frankfurt era, probabil, prea mare pentru economiile dinamice din Nord şi prea mică pentru economiile mai slabe din Sud, unde bule speculative (îndeosebi în domeniul imobiliar) fuseseră alimentate de percepţia sectorului financiar internaţional de  nediferenţiere a riscurilor între Germania şi Grecia, de pildă.

Astfel, timp de un deceniu grecii au avut acces la fonduri cu dobânzi apropiate de cele percepute germanilor, pe care le-au utilizat nu pentru creşterea competitivităţii, ci pentru sporirea consumului (pe datorie).

În ultimă instanţă, clivajul dintre Nord şi Sud este unul de natură culturală: până când grecul nu va fi convins să muncească asemenea germanului, iar germanul nu va fi convins să se distreze asemenea grecului, dezechilibrele macroeconomice majore vor persista.

Remarcaţi din cele de mai sus  că evoluţia spre echilibru reclamă o ajustare din ambele părţi, probabil asimetrică: mai mult consum din partea Nordului, dar mult mai mult export şi investiţii din partea Sudului. Merită amintit faptul că până în urmă cu câteva luni politicienii din ţările din Sudul eurozonei nu au dat aceste mesaje (nepopulare) electoratelor lor, astfel încât acestea nu au înţeles nici până astăzi necesitatea obiectivă a ajustărilor.

*

Valentin Lazea este economistul-șef al BNR

(Va urma)

Publicat la data de 1.7.2012 .

4 comentarii

  1. Valentin Lazea / Proiectul european (II): De ce nu ar putea rezista moneda euro în lipsa unei uniuni politice? » CursDeGuvernare.ro
    3.7.2012, 6:05 am

    […] În articolul anterior ajunsesem la concluzia că, pentru a fi viabilă, o  uniune monetară (precum euro) are nevoie  de o uniune fiscală, iar aceasta, la rândul său, implică existenţa unei uniuni politice. Scepticii vor replica arătând ca diversitatea etnică, religioasă, culturală, precum şi tradiţiile istorice diferite ale popoarelor Europei fac o asemenea uniune politică  extrem de improbabilă. Acestei observaţii i se poate răspunde cu faptul că cele 30 de provincii ale Chinei, respectiv cele 27 de state ale Indiei, găzduiesc o diversitate încă şi mai mare de etnii, limbi, culturi şi religii. Diferenţa dintre Tibet şi Manciuria sau dintre Xinjiang-ul musulman din China şi provincia Guangzhou nu sunt cu nimic mai mici decât  cele din Franţa şi România, de exemplu. Acelaşi lucru s-ar putea spune  despre diferenţele colosale dintre locuitorii Kashmir-ului şi tamilii din sudul Indiei, sau  dintre creştinii indieni din statul Kerala şi musulmanii indieni din Bengalul de Vest. […]

  2. Valentin Lazea, BNR: De ce nu ar rezista moneda euro în lipsa unei uniuni politice? | caleaeuropeana.ro
    3.7.2012, 12:48 pm

    […] În articolul anterior ajunsesem la concluzia că, pentru a fi viabilă, o  uniune monetară (precum euro) are nevoie  de o uniune fiscală, iar aceasta, la rândul său, implică existenţa unei uniuni politice. Scepticii vor replica arătând ca diversitatea etnică, religioasă, culturală, precum şi tradiţiile istorice diferite ale popoarelor Europei fac o asemenea uniune politică  extrem de improbabilă. Acestei observaţii i se poate răspunde cu faptul că cele 30 de provincii ale Chinei, respectiv cele 27 de state ale Indiei, găzduiesc o diversitate încă şi mai mare de etnii, limbi, culturi şi religii. Diferenţa dintre Tibet şi Manciuria sau dintre Xinjiang-ul musulman din China şi provincia Guangzhou nu sunt cu nimic mai mici decât  cele din Franţa şi România, de exemplu. Acelaşi lucru s-ar putea spune  despre diferenţele colosale dintre locuitorii Kashmir-ului şi tamilii din sudul Indiei, sau  dintre creştinii indieni din statul Kerala şi musulmanii indieni din Bengalul de Vest. […]

  3. Valentin Lazea / Proiectul european (III) : În ce constă uniunea fiscală europeană ? » CursDeGuvernare.ro
    8.7.2012, 6:41 pm

    […] și: Valentin Lazea / Proiectul european: întrebări și (posibile) răspunsuri […]

  4. Viziunea lui Valentin Lazea, despre ”Mai multă integrare” și despre Europa unită economic și politic » CursDeGuvernare.ro
    12.9.2012, 10:54 am

    […] Valentin Lazea / PROIECTUL EUROPEAN: Întrebări și (posibile) răspunsuri (I) […]

Lasa un comentariu


Eurobarometru / Românii – cei mai favorabili adoptării euro

Cel mai recent Eurobarometru al Comisiei Europene arată că românii sunt cei mai favorabili adoptării euro dintre toate națiunile rămase deocamdată în afara Eurozonei....Citeste mai departe »

România în contextul UE – deficit, datorie publică și repartizarea cheltuielilor

Date complete pe 2013 – pentru a putea evalua cum se gestionează România în comparație cu alte state din UE : deficitul public a...Citeste mai departe »

Inflația anuală – stabilizată spre limita de jos a intervalului țintit de BNR

Potrivit datelor oficiale comunicate de Institutul Național de Statistică, prețurile au crescut în luna octombrie 2014 cu 0,19% față de luna anterioară dacă luăm...Citeste mai departe »

Estimarea de inflație – scădere rapidă spre încadrarea în Maastricht și stabilizare. Motive și efecte

Pe parcursul acestui an, estimările prvind inflația pe 2014 și 2015 au coborât rapid, ajungând în prezent la 1,5% pentru anul în curs și...Citeste mai departe »

BNR: Subsidiarele din România ale băncilor testate de BCE au capitalizare suficientă

Subsidiarele din România ale băncilor europene care au fost supuse testelor de stres derulate de Banca Centrală Europeană (BCE) în colaborare cu Autoritatea Bancară...Citeste mai departe »

Documente / 25 de bănci au picat testele de stres ale BCE și EBA. Rezultatele complete ale evaluărilor. Capitalizare, termene, soluții.

25 de bănci din euroland, dintre care 5 care activează şi în România, nu au reuşit să treacă testul de stres al Băncii Central...Citeste mai departe »

Aproape 80% dintre polonezi nu susţin adoptarea monedei euro

Mai mult de 76% dintre polonezi se opun adoptării monedei euro, o arată un sondaj făcut public marţi. Preşedintele Bronislaw Komorowski crede că Polonia...Citeste mai departe »

Statele zonei euro şi-au trimis bugetele la analiza Comisiei Europene. Planuri și fricțiuni cu Italia și Franța

Comisia Europeană începe de miercuri analiza oficială a bugetelor statelor din zona euro. 15 octombrie a fost data limită până la care statele care...Citeste mai departe »

BCE lansează programul de credite ieftine adresat băncilor europene

Banca Centrală Europeană (BCE) va începe, joi, să acorde credite ieftine băncilor din zona euro. Potrivit Financial Times, programul de împrumuturi prin care băncile...Citeste mai departe »

Pe fondul scăderii prețurilor, avem diferențe mari între inflația de uz intern și cea de uz extern. Cum facem ?

Dacă raportarea se face pentru ultimele 12 luni, respectiv față de august 2013, valorile IPC și IAPC diferă din nou destul de mult. IPC...Citeste mai departe »

Mugur Isărescu cere o lege pentru ca aderarea la euro să fie ferită de politicile electorale

Guvernatorul Mugur Isărescu consideră că România îndeplineşte toate criteriile de aderare la euro, dar ţinta convenită politic, de 1 ianuarie 2019, ar trebui cuprinsă...Citeste mai departe »

Titlurile de stat – variantă de plasament în perspectiva trecerii la euro

Randamentele plasamentelor pe termen mediu și lung (de la cinci ani în sus) în titluri de stat au ajuns la circa 4% – 5%,...Citeste mai departe »

Eurostat: Datoria guvernamentală raportată la PIB- România şi celelalte state din UE

România a înregistrat în primul trimestru din 2014 o datorie guvernamentală de 39,1% din PIB, a cincea cea mai scăzută procentual din UE. Potrivit...Citeste mai departe »

Aderarea la euro/ Mugur Isărescu: “Criteriile nominale nu pot fi atinse fără stabilitatea financiară şi competitivitate ridicată”

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat joi că la nivel politic există consens că aderarea României la euro ar putea avea loc în 2019...Citeste mai departe »

Studiu Erste: Anul 2019, avansat de guvern pentru adoptarea euro – ”foarte ambiţios”, mai realist un termen după 2021

Obiectivul României de a adera la zona euro în 2019 este “foarte ambiţios”, însă o dată realistă ar fi după 2021, potrivit experţilor Erste...Citeste mai departe »

Data țintă de adoptare a euro stabilită de guvern: 1 ianuarie 2019. Reacţia Guvernatorului BNR

Obiectivul de adoptarea monedei unice europene în 2018 – 2019 nu este în afara realităţii, dar are nevoie de un consens politic puternic şi...Citeste mai departe »

Aderarea la Eurozonă, în viziunile lui Daniel Dăianu și Valentin Lazea: ”Cât mai repede” vs. ”Cifrele arată că peste vreo 10 ani”

România ar trebui să grăbească procesul de aderare la euro și, împreună cu Bulgaria să adere cât mai rapid la spațiul Schengen având în...Citeste mai departe »

Inflația din România – între mit și realitate: Prețurile românești în contextul statelor UE

Inflația anuală consemnată în România pentru 2013 după metodologia unică europeană a fost de 1,3%, sub valoarea de 1,55% anunțată conform metodologiei naționale de...Citeste mai departe »

Mugur Isărescu: PIB-ul pe locuitor ne ține departe de aderarea la euro

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că România are nevoie de încă zece ani pentru a ajunge la 60% din media UE a PIB/locuitor,...Citeste mai departe »

Economistul-şef Raiffeisen: România are nevoie de 20-30 de ani pentru aderarea la zona euro potrivit convergenţei reale

România are nevoie de o perioadă de 20-30 de ani pentru aderarea la zona euro din perspectiva convergenţei reale, însă din punct de vedere...Citeste mai departe »