Valentin Lazea / Proiectul european (II): De ce nu ar putea rezista moneda euro în lipsa unei uniuni politice?

De Valentin Lazea | 3.7.2012 .

Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi zona euro în particular, privite dintr-o perspectivă mai largă (economică, dar şi istorică, politică, culturală). Abordarea pe care am ales-o este aceea de întrebări şi răspunsuri, pornind de la un chestionar întocmit de jurnalistul Cristian Grosu. Opiniile prezentate au un caracter personal şi nu implică in vreun fel instituţia BNR. (Valentin Lazea)

În articolul anterior ajunsesem la concluzia că, pentru a fi viabilă, o  uniune monetară (precum euro) are nevoie  de o uniune fiscală, iar aceasta, la rândul său, implică existenţa unei uniuni politice. Scepticii vor replica arătând ca diversitatea etnică, religioasă, culturală, precum şi tradiţiile istorice diferite ale popoarelor Europei fac o asemenea uniune politică  extrem de improbabilă. Acestei observaţii i se poate răspunde cu faptul că cele 30 de provincii ale Chinei, respectiv cele 27 de state ale Indiei, găzduiesc o diversitate încă şi mai mare de etnii, limbi, culturi şi religii. Diferenţa dintre Tibet şi Manciuria sau dintre Xinjiang-ul musulman din China şi provincia Guangzhou nu sunt cu nimic mai mici decât  cele din Franţa şi România, de exemplu. Acelaşi lucru s-ar putea spune  despre diferenţele colosale dintre locuitorii Kashmir-ului şi tamilii din sudul Indiei, sau  dintre creştinii indieni din statul Kerala şi musulmanii indieni din Bengalul de Vest.

Desigur, un factor unificator trebuie să existe: o limbă oficială.  Cred că este timpul ca englezei să-i fie recunoscut oficial acest statut în Europa. Cât despre euroscepticismul tradiţional al englezilor şi posibilitatea  reală ca aceştia să iasă dintr-o Uniune Europeană federalizată, acest lucru n-ar trebui să constituie un impediment. La urma urmei, englezii se bucură deja de dubiosul privilegiu de a-şi fi dat limba la două organizaţii suprastatale din care ei nu mai fac parte: Statele Unite ale Americii, respectiv India.

2. De ce nu ar putea rezista moneda euro în lipsa unei uniuni politice?

De fapt, pentru a fi  completă, o uniune politică are nevoie – pe lângă limba oficială  amintită anterior – de patru componente majore: o uniune monetară, o uniune fiscală, o uniune diplomatică şi o uniune militară.

Astăzi, Europa este precum un automobil cu o singură roată (politica monetară). Celelalte trei „roţi” sunt fie intr-un studiu embrionar, fie lipsesc cu totul. Logica implacabilă a globalizării va cere, după realizarea uniunii fiscale – când şi dacă acestea se va realiza – continuarea integrării pe dimensiunea diplomatică (în continuarea celei economice) şi pe dimensiunea militară (în continuarea celei diplomatice). Dacă Europa nu va găsi resursele necesare pentru a parcurge acest drum până la capăt, atunci pieţele financiare au dreptate să fie sceptice şi să mizeze pe dezmembrarea zonei euro.

În cele ce urmează vom trece  în revistă câteva din lecţiile oferite de istoria Statelor Unite ale Americii, la rândul său o uniune de state iniţial foarte diverse (cu rădăcini culturale autohtone, engleze, franceze, spaniole), care nu au constituit o “Optimal Currency Area” cel puţin în primii 150 de ani de existenţă. Pentru aceste lecţii îi sunt recunoscător lui Ionuţ Soleanicov, master la Harvard, care în prezent scrie o teză pe tema asemănărilor şi deosebirilor dintre SUA şi Uniunea Europeană.

Lecţia nr.1: O uniune politică funcţionează chiar dacă nici una din celelalte componente nu există. Invers, existenţa tuturor celorlalte componente nu asigură funcţionarea în lipsa unei uniuni politice. SUA s-au definit, de la început, ca o uniune de 13 state, unite de un interes comun: independenţa faţă de Marea Britanie. Iniţial, statele mai bogate (precum Virginia) nu doreau uniunea fiscală, temându-se – la fel ca Germania astăzi – că vor trebui să acopere datoriile statelor mai sărace sau mai risipitoare. A fost nevoie de geniul politic al lui Alexander Hamilton pentru a-şi convinge mai întâi proprii concetăţeni din  bogatul stat New York, iar ulterior şi pe reprezentanţii statului Virginia (printre care şi viitorul preşedinte Thomas Jefferson) că o uniune fiscală este în interesul tuturor. A fost nevoie  pentru aceasta şi de o clauză de ne-salvare a statelor falimentare ( no bail-out clause), ca şi de mutarea capitalei de la Philadelphia la Washington D.C., pe un teritoriu aparţinând  statului Virginia.(Probabil că nişe compromisuri similare se pot obţine şi în Europa cu statele bogate din Nord). De asemenea, o politică monetară comună nu a existat pe teritoriul SUA multe decenii. Deşi dolarul a fost introdus ca monedă comună încă de la început, nu a existat o bancă centrală în cea mai mare parte a secolului XIX (ba mai rău, au existat două episoade nereuşite de  fiinţare a unor bănci centrale, între 1791-1811, respectiv 1816-1836, după care nu a mai existat o bancă centrală până la crearea Federal Reserve în 1913). Imediat după Războiul Civil din 1861-1865 funcţionau, pe teritoriul SUA, trei regimuri de politică monetară: dolarul de hârtie („greenback”) în Centru şi Nord, dolarul confederat în Sud şi dolarul de aur (”goldback”) pe Costa de Vest. Dar, chiar şi în lipsa unei uniuni monetare şi fiscale, SUA au fost capabile să supravieţuiască şi să prospere datorită uniunii politice, elementul central de credibilitate în ochii pieţelor financiare.
De aici se poate infera faptul că până când nu li se va face cunoscut punctul terminus al proiectului european (uniunea politică) pieţele financiare vor continua  să manifeste neîncredere şi reticenţă faţă de acest proiect. O anunţare a acestui punct terminus – chiar cu un orizont de timp mai îndepărtat , de 20-30 de ani – ar da, probabil, mult mai multă încredere pieţelor şi ar domoli atacurile speculative pe care actuala abordare, incrementală, le alimentează.

Lecţia nr.2: Statele unei federaţii decid cu greu să crească nivelul cheltuielilor federale şi acesta mai ales ca o consecinţă a unor crize (economice sau militare).
Până la Războiul Civil, bugetul federal al Statelor Unite a fost între 1 şi 2 la sută din PIB, comparabil cu ceea ce are UE astăzi (un buget comunitar reprezentând 1,05 la sută din PIB).
A fost nevoie de momentul dramatic al Războiului Civil pentru ca statele să accepte creşterea bugetului federal la circa 3 la sută din PIB, de Primul Război Mondial pentru a avea o nouă dublare a bugetului federal, apoi de Marea Criză din 1929-1933 şi de al Doilea Război Mondial pentru ca bugetul federal să ajungă la circa 18 la sută din PIB.
În ce o priveşte, Uniunea Europeană se confruntă astăzi cu prima criză care îi ameninţă existenţa. Rezultatul va fi sau mai multă solidaritate europeană (concretizată printr-un buget comunitar mai mare – lucru care se întâmplă deja pe uşa din dos, prin crearea fondurilor EFSF şi ESM) sau o retragere în politici naţionaliste şi în fragmentarea Uniunii.

Lecţia nr.3: Politica de ne-salvare a statelor falimentare (no bail-out) funcţionează şi dă rezultate pe termen lung. Prin anii 1830, opt state americane au fost pe cale de a intra în faliment. Creditorii internaţionali ai acestora au asumat – greşit –faptul că guvernul federal nu le va lăsa  să falimenteze. În realitate, ele au fost lăsate să se descurce singure, unele falimentând, altele evitând de puţin această soartă. Până în ziua de astăzi constituţiile statelor americane le impun acestora să-şi echilibreze finanţele pe termen lung. Este adevărat că state profund îndatorate precum California sau Illinois evită an de an falimentul numai cu ajutorul  unor artificii contabile şi beneficiind de sprijin de la bugetul federal, dar din punct de vedere tehnic centrul nu este obligat să intervină în salvarea lor. Poate că un faliment  controlat într-unul din statele Europei de Sud nu ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla: lecţiile pozitive ale unui asemenea eveniment ar putea modela următoarele decenii sau secole.

*

Valentin Lazea este economistul-șef al BNR

(Va urma)

 

Publicat la data de 3.7.2012 .

7 comentarii

  1. Marius Dinca
    3.7.2012, 12:02 pm

    Un articol pe cat de indraznet pe atat de bun … Felicitari !

    PS – Uniunea politica din China provinciilor comparabile ca diversitate cu UE are baze nedemocratice

  2. CALIMAN EUGEN-analist de provincie
    5.7.2012, 10:20 am

    Lectia nr.3-urgenta!
    1.UE nu mai are vreme ca sa parcurga toate stadiile SUA,reluind ciclurile (istorice) de evolutie ale acesteia,pentru a accelera evolutia spre dezvoltare.
    Competitia economica si accelerarea dezvoltarii unor zone economice emergente a facut deja Europa necompetitiva economic.Ea inca nu intelege ca dincolo de “aplecarea” asiaticilor spre munca si loialitatea fata de intreprindere,exista ceva mult mai profund si mai eficace in mecanismele lor de constructie a competitivitatii economice asiatice,actuale.
    2.UE este compusa din trei grupe de tari,prima foarte industrializate,altele (ca Spania sau Portugalia) mediu industrializate,ori ca Bulgaria,Romania,etc. dezindustrializate.
    Romania de pilda nici nu mai are economie nationala,incit PIB-ul a devenit o notiune statistica,iar componentele nationale ale dezvoltarii(industria,axa economica principala,banci,asigurari,utilitati,etc.)care sa constituie pirghiile de dezvoltare nationala si furnizorii de resurse materiale si financiare pentru dezvoltare sint inexistente.
    In aceasta situatie,analizele si proiectele “economice” vizeaza strict problematica bugetara(ADICA TAXE SI IMPOZITE) – fara “extensie la reconstructia economica si industriala nationala” – fiind sterile si fara finalitate asupra procesului de iesire din criza structurala (a “disparitiei” economiei nationale) a tarii.
    3.In perioada “fericita”(pina in 2008),tarile UE au realizat in majoritatea lor o crestere eonomica consumatorista(constructii,servicii,etc.)lipsind orice proiecte nationale sau europene de industrializare(ori reindustrializare)care sa sustina prin exporturi de produse nationale,costurile cresterii “consumatoriste” nationale.
    Odata cu criza financiara,datorata consumatorismului excesiv si operatiilor speculative financiare(mondiale)cunoscute – tarile slab industrializate au euat economic.
    De aceea lectia urgenta consta in evaluarea deficitului industrial si constructia de proiecte europene si nationale de industrializare,care sa echilibreze financiar UE cu ASIA emergenta.
    4.Punctul nodal prim al acestei lectii,consta in “UNIUNEA ECONOMICA” a tarilor UE,sustinuta de proiectele de industrializare-reindustrializare a tarilor “marginale”,cu resursele UE sau atrase de pe piata financiara mondiala.
    Punctul nodal secund al acestei “lectii”,consta in constructia unui PROIECT MODEL de aducere a competitivitatii economice nationale la nivelul celei din tarile dezvoltate(la indicele 1-10),de la indicii negativi 55 in medie(sau 57 in Romania),care fac tarile slab dezvoltate ale UE,groparii fondurilor si banilor investiti in Romania de pilda.
    In concluzie,numai statul unitar economic UE,motivat de proiectele nationale de industrializare/reindustrializare,sustinut logistic si economic de cele trei componente ale competitivitatii economice asiatice poate asigura fundamentele economice ale existentei UE si Euro.
    Componentele dezvoltarii si motivarii (Germaniei sau Frantei) pentru finantarea dezvoltarii Romaniei sint:proiectul national de crestere a competitivitatii,cel de utilizare a tehnicilor si masurilor economice speciale pentru accelerarea dezvoltarii economice si proiectul de restructurare a vietii politice,economice si sociale – la nivel institutional,care-si asteapta solutiile/implementarea de 22 de ani.
    4. Desi pare greu de crezut (si acceptat) ca din partea unei persoane situata inafara “sistemelor” stiintifice sau academice capabile de un astfel de “produs”,sa vina astfel de programe/proiecte,ele exista si au fost oferite inca din 2010 fostului Premier Boc,PDL si Presedintelui(in mod repetat),refuzindu-se fara temei,cunoasterea,evaluarea si impementarea lor in Romania.
    Este de neiertat vina pentru refuzul presedintelui(p.ministru) si a fostului premier de a solicita si primi proiecte de reindustrializare si reconstructie economica,la care erau obligati de prevederile sociale ale Constitutiei.
    Numai astfel se putea realiza o “piata stiintifica” nationala care sa produca si ofere Guvernelor proiecte de dezvoltare economica.
    Numai in acest mod Guvernantii puteau si vor putea si pe viitor,sa evite saracirea drastica a firmelor si populatiei,construind/implementind un proiect national de dezvoltare economica sanatoasa,industriala.
    5 Numai un proiect(model) de dezvoltare industriala,adaptat la conditiile nationale de catre statele slab sau mediu industrializate(sustinut prin cel de crestere a competitivitatii nationale) este solutia salvarii UE si a monedei Euro,scotind din stagnare intreaga economie comunitara.
    Solutiile partiale sau formale(economic si financiar),nu sint capabile sa asigure echilibrul de competitivitate si dezvoltare cu Asia emerganta(si nu numai cu ea),prelungind doar agonia UE,pina la dezintegrarea prevazuta de numerosi analisti.

  3. Valentin Lazea / Proiectul european (III) : În ce constă uniunea fiscală europeană ? » CursDeGuvernare.ro
    8.7.2012, 6:40 pm

    […] (Valentin Lazea / Proiectul european: de ce nu ar putea rezista moneda euro în lipsa unei uniuni pol…) […]

  4. Valentin Lazea / Proiectul European (IV): Europa cu mai multe viteze. Și viteza României » CursDeGuvernare.ro
    15.7.2012, 9:32 am

    […] (Citește și: Valentin Lazea / Proiectul European (II) : De ce nu poate rezista moneda euro în lip… […]

  5. De ce un MCV atât de dur? Cele 7 zile care ne-au dat cu 7 ani înapoi. Nu e despre Băsescu » CursDeGuvernare.ro
    18.7.2012, 3:14 pm

    […] fără ele – recomand viziunea economistului-șef al BNR, pe care cursdeguvernare.ro a publicat-o AICI, și AICI și AICI. (Să facă bine să le citească mai întâi parlamentarii […]

  6. Viziunea lui Valentin Lazea, despre ”Mai multă integrare” și despre Europa unită economic și politic » CursDeGuvernare.ro
    12.9.2012, 10:55 am

    […] Valentin Lazea / Proiectul european (II): De ce nu ar putea rezista moneda euro în lipsa unei uniun… […]

  7. Viitorul Uniunii Europene si al Romaniei…scenarii posibile | caleaeuropeana.ro
    3.6.2013, 3:06 pm

    […] Lazea, economistul sef al BNR, explica anul trecut de ce moneda euro nu ar putea rezista in lipsa unei uniuni politice. Dansul considera ca dupa ce uniunea fiscala […]

Lasa un comentariu


Eurobarometru / Românii – cei mai favorabili adoptării euro

Cel mai recent Eurobarometru al Comisiei Europene arată că românii sunt cei mai favorabili adoptării euro dintre toate națiunile rămase deocamdată în afara Eurozonei....Citeste mai departe »

România în contextul UE – deficit, datorie publică și repartizarea cheltuielilor

Date complete pe 2013 – pentru a putea evalua cum se gestionează România în comparație cu alte state din UE : deficitul public a...Citeste mai departe »

Inflația anuală – stabilizată spre limita de jos a intervalului țintit de BNR

Potrivit datelor oficiale comunicate de Institutul Național de Statistică, prețurile au crescut în luna octombrie 2014 cu 0,19% față de luna anterioară dacă luăm...Citeste mai departe »

Estimarea de inflație – scădere rapidă spre încadrarea în Maastricht și stabilizare. Motive și efecte

Pe parcursul acestui an, estimările prvind inflația pe 2014 și 2015 au coborât rapid, ajungând în prezent la 1,5% pentru anul în curs și...Citeste mai departe »

BNR: Subsidiarele din România ale băncilor testate de BCE au capitalizare suficientă

Subsidiarele din România ale băncilor europene care au fost supuse testelor de stres derulate de Banca Centrală Europeană (BCE) în colaborare cu Autoritatea Bancară...Citeste mai departe »

Documente / 25 de bănci au picat testele de stres ale BCE și EBA. Rezultatele complete ale evaluărilor. Capitalizare, termene, soluții.

25 de bănci din euroland, dintre care 5 care activează şi în România, nu au reuşit să treacă testul de stres al Băncii Central...Citeste mai departe »

Aproape 80% dintre polonezi nu susţin adoptarea monedei euro

Mai mult de 76% dintre polonezi se opun adoptării monedei euro, o arată un sondaj făcut public marţi. Preşedintele Bronislaw Komorowski crede că Polonia...Citeste mai departe »

Statele zonei euro şi-au trimis bugetele la analiza Comisiei Europene. Planuri și fricțiuni cu Italia și Franța

Comisia Europeană începe de miercuri analiza oficială a bugetelor statelor din zona euro. 15 octombrie a fost data limită până la care statele care...Citeste mai departe »

BCE lansează programul de credite ieftine adresat băncilor europene

Banca Centrală Europeană (BCE) va începe, joi, să acorde credite ieftine băncilor din zona euro. Potrivit Financial Times, programul de împrumuturi prin care băncile...Citeste mai departe »

Pe fondul scăderii prețurilor, avem diferențe mari între inflația de uz intern și cea de uz extern. Cum facem ?

Dacă raportarea se face pentru ultimele 12 luni, respectiv față de august 2013, valorile IPC și IAPC diferă din nou destul de mult. IPC...Citeste mai departe »

Mugur Isărescu cere o lege pentru ca aderarea la euro să fie ferită de politicile electorale

Guvernatorul Mugur Isărescu consideră că România îndeplineşte toate criteriile de aderare la euro, dar ţinta convenită politic, de 1 ianuarie 2019, ar trebui cuprinsă...Citeste mai departe »

Titlurile de stat – variantă de plasament în perspectiva trecerii la euro

Randamentele plasamentelor pe termen mediu și lung (de la cinci ani în sus) în titluri de stat au ajuns la circa 4% – 5%,...Citeste mai departe »

Eurostat: Datoria guvernamentală raportată la PIB- România şi celelalte state din UE

România a înregistrat în primul trimestru din 2014 o datorie guvernamentală de 39,1% din PIB, a cincea cea mai scăzută procentual din UE. Potrivit...Citeste mai departe »

Aderarea la euro/ Mugur Isărescu: “Criteriile nominale nu pot fi atinse fără stabilitatea financiară şi competitivitate ridicată”

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat joi că la nivel politic există consens că aderarea României la euro ar putea avea loc în 2019...Citeste mai departe »

Studiu Erste: Anul 2019, avansat de guvern pentru adoptarea euro – ”foarte ambiţios”, mai realist un termen după 2021

Obiectivul României de a adera la zona euro în 2019 este “foarte ambiţios”, însă o dată realistă ar fi după 2021, potrivit experţilor Erste...Citeste mai departe »

Data țintă de adoptare a euro stabilită de guvern: 1 ianuarie 2019. Reacţia Guvernatorului BNR

Obiectivul de adoptarea monedei unice europene în 2018 – 2019 nu este în afara realităţii, dar are nevoie de un consens politic puternic şi...Citeste mai departe »

Aderarea la Eurozonă, în viziunile lui Daniel Dăianu și Valentin Lazea: ”Cât mai repede” vs. ”Cifrele arată că peste vreo 10 ani”

România ar trebui să grăbească procesul de aderare la euro și, împreună cu Bulgaria să adere cât mai rapid la spațiul Schengen având în...Citeste mai departe »

Inflația din România – între mit și realitate: Prețurile românești în contextul statelor UE

Inflația anuală consemnată în România pentru 2013 după metodologia unică europeană a fost de 1,3%, sub valoarea de 1,55% anunțată conform metodologiei naționale de...Citeste mai departe »

Mugur Isărescu: PIB-ul pe locuitor ne ține departe de aderarea la euro

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că România are nevoie de încă zece ani pentru a ajunge la 60% din media UE a PIB/locuitor,...Citeste mai departe »

Economistul-şef Raiffeisen: România are nevoie de 20-30 de ani pentru aderarea la zona euro potrivit convergenţei reale

România are nevoie de o perioadă de 20-30 de ani pentru aderarea la zona euro din perspectiva convergenţei reale, însă din punct de vedere...Citeste mai departe »