marți

19 martie, 2024

21 noiembrie, 2010

justitie salariiȘase ani de procese în avalanșă și o notă de plată care crește de la un an la altul.

În confruntarea juridică dintre salariații bugetari și guvern, pacea pare departe.

Vorbesc statisticile, suma de pus în executare și evoluția fenomenului: 159.000 de procese pentru drepturi salariale aflate pe rolul Tribunalelor și Curților de apel în 2008, 149.000 în 2009, și 121.000 în doar prima jumătate a anului 2010. În marea lor majoritate, deschise de salariați ai Statului: de cei din Justiție, din Educație, din Ministerul de interne, de funționarii publici.


O parte din bani au fost plătiți, o alta a fost reeșalonată pe trei ani, o alta se anunță a veni din procesele aflate pe rol, sau din cele care ar putea fi declanșate pentru nepunerea în executare a sentințelor de până acum.

Suma se apropie de un miliard de euro, din care peste 500 de milioane câștigați numai de salariații din Justiție.

Scurt istoric

Fitilul a fost aprins în anul 2000, când o ordonanță de urgență a guvernului Năstase anula sporurile stabilite pentru magistrați de o lege din 1996 (sporul de stres și suprasolicitare nervoasă, și de confidențialitate).

  • Nemulțumiții au deschis procese, atacând modul prin care o ordonanță  abroga prevederile unei legi. Primele hotarări favorabile în instanțe îi încurajează pe toți să deschidă procese, în care Ministerul Finanțelor este chemat în garanție. În 2004, darea în judecată a ministerului Justiției devine un fenomen.
  • În 2005, magistrații cer (având în mână avizul Consiliului National de Combatere a Discriminării) sporul anticorupție pe care-l aveau procurorii de la DNA. Îl vor obține. La fel vor proceda și polițiștii.
  • În 2006 guvernul înlătură sporul de vechime la magistrați. Cum sporul era trecut chiar în Codul Muncii, salariații din Justiție se adresează toți instanțelor. Se cer atât banii pentru sporurile din urmă, cât și consfințirea acestora pe viitor. Instanțele le dau câștig de cauză, până când acestea vor fi  stabilite printr-o lege a salarizării. E perioada în care aparatul administrativ – local sau central, crește cu câteva zeci de mii de persoane – de la guvern până la administrațiile locale.
  • În perioada 2005-2008 se alătură angajaților din justiție și funcționarii publici. Pe baza principului nediscriminării salariale, se obțin (în instanță, sau chiar de la ordonatorii de credite ai guvernului) sporuri si bonificații din cele mai diverse: cei de la Statistică primesc spor de confidențialitate, cei din Ministerul de externe spor de cunoașterea de limbi străine, cei care lucrează în preajma unui calculator primesc spor de calculator. Cei din Ministerul de Finanțe au celebrele stimulente. La toate acestea, se adaugă tichete de masa, indemnizații de lucru la țară, bonificații pentru transport etc. Fiecare categorie de bugetari câștigă, pe lângă sporurile specifice, și altele, care se extind de la o categorie la alta, pe baza principiului nediscriminării. Cei din Ministerul de interne reclama și ei banii de hrana, îmbrăcăminte și sporul de confidențialitate. Se ajunge la situații bizare, cum e cazul polițiștilor sub acoperire care și-au afișat numele de reclamanți la avizierul Tribunalului. Tăierile sau diminuările sunt contestate în instanță și, de obicei, salariații au câștig de cauză: în judecare se amestecă legile (multe) distincte de salarizare, cu Codul Muncii. În Justiție se ajunge la o situație stranie: magistrații își stabilesc, în procese judecate de ei înșiși, veniturile salariale si sporurile, după principiul dreptului câștigat, sau atacănd procedurile prin care guvernul a emis actele normative.  E perioada în care se ajunge să fie mai convenabil să lucrezi la stat decât în mediul privat.
  • În anul 2007 încep plățile masive pentru punerea în executare a sentințelor date în favoarea angajaților. În 2008, guvernul încheie primul protocol de eșalonare a plăților către magistrați: Ministerul Finanțelor nu mai avea bani, în față se căsca criza.
  • La finele lui 2008, in pragul campaniei electorale, profesorii primesc o creștere de 50% a salariului  și sporuri de transport, lucru în mediul rural, bonuri de masă. Un an mai târziu intră și ei în avalanșa proceselor: guvernul nu avea cum să le plătescă, politicienii din toate pertidele se acuzau reciproc de populism. Tot pe baza legislației din anul electoral 2008 își câștigă și unii funcționari publici sporurile de treaptă și de grad (în cazul lor nu s-a extins decizia, astfel încât cei care au dat în judecată guvernul aveau veniturile cu 25% mai mari decât colegii lor de pe același palier care nu se adresaseră instanței.
  • În 2009 guvernul își asumă răspunderea pe prima lege de salarizare unitară din Romania postrevoluționară. Coerența avea să dureze puțin: atât nemulțumirile categoriilor de bugetari care s-au considerat dezavantajați de lege, cât și Legea 118 din 2010, prin care bugetarilor li se tăia 25% din salariu pe șase luni aveau să declanșeze alte mii de procese. Există deja cîteva instanțe care le-au dat câștig de cauză salariaților. Cum Legea 118 are avizul Curții Constituționale doar până la 31 decembrie, guvernul e nevoit să refacă legea salarizării unitare, și să și-o mai asume odată, modificată așa încât să atenueze diferențele dintre categoriile de salariați și nemulțumirile care decurg din ele, și să introducă în salariu o serie de sporuri.

În aceste zile se discută în coaliția de guvernare legea de salarizare unitară de la care se așteaptă să pună capăt proceselor pierdute în justiție. Nu este sigur însă că e suficient. Pe de o parte, procesele pentru drepturi salariale din trecut, care să fie plătite până la intrarea în vigoare a noii legi, ăși continuă cursul. Pe de altă parte, există deja acțiuni începute împotriva guvernului, pentru amânarea prin reeșalonare a executării hotărârilor judecătorești. Surse din Justiție, neconfirmate încă oficial de agentul român la CEDO, spun că există câteva sute de plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru neexecutarea hotărârilor ramase definitive și irevocabile.

Strategii și soluții de moment


Aflate între rigorile bugetare, criză și angajamentele luate pentru a obține împrumuturile de la FMI, guvernele au încercat fie să contracareze acțiunile în Justiție, fie să amâne plățile până la perioade mai favorabile economic.

  • În 2007, guvernul îi ia Consiliului Național de Combatere a Discriminării, printr-o ordonanță, dreptul de a mai constata discriminări salariale.
  • În 2009, guvernul suspendă printr-o ordonanță punerea în executare a plaților și dispune eșalonarea pentru anii 2009, 2010 și 2011. O parte din salariații nemulțumiți de eșalonare (îndeosebi cei din Justiție) se adreseaza din nou instanțelor.
  • Guvernul revine cu o alta ordonanță, care o abrogă pe prima, și puncteaza de două ori: în primul rând, reeșalonează plățile pe anii 2011, 2012 și 2013; în al doilea rând, îi lasă fără obiect procesele deschise din cauza primei eșalonări.

Cum stăm

Legea pe care guvernul tocmai se pregătește să-și asume răspunderea poate crea un cadru clar de salarizare, însă nu e sigur că poate rezolva problema proceselor pierdute de Stat în favoarea angajaților acestuia.

  • Aplicarea ei trebuie să se facă în limita bugetului de 39 de miliarde de euro, limita la care s-a angajat în acordul cu FMI să mențină salariile.
  • Noua lege nu oprește procesele care vin din urmă.
  • Experiențele de până acum fac imprevizibilă decizia Curții Constituționale.

Cine lipsește

În toți acești ani de criză, de revendicări salariale și de procese deschise și câștigate împotriva statului de către angajații de la stat, nu s-a auzit nici o vorbă despre salariații din mediul privat. Acolo unde concedierile chiar au fost concedieri, sporurile sunt doar cele din Codul Muncii, nu exista siguranța locului de muncă, și unde tăierile salariale nu s-au pierdut în smârcul legilor, ordonanțelor, hotărârilor de guvern și sentințelor judecătorești.

Mediul privat va plăti, atunci când va reuși să iasă din criză, și miliardul câștigat în instanțe de bugetari, și cheltuielile de judecată la care e obligat Statul, și penalitățile, atunci când se va pune, poate tot în Justiție, și această problemă.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

10 răspunsuri

  1. Hmm, daca ne uitm pe statistica castigurilor salariale (perioada septembrie 2008 -septembrie 2010) nu se prea vad scaderile de salarii in ramurile economice in care proprietatea este cvasiprivata. Deloc!

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a10/cs09r10.pdf

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a08/cs09r08.pdf

    Si alte afirmatii sunt de discutat, dar sa incepem cu castigurile salariale privat/public. Cum e?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

10 răspunsuri

  1. Hmm, daca ne uitm pe statistica castigurilor salariale (perioada septembrie 2008 -septembrie 2010) nu se prea vad scaderile de salarii in ramurile economice in care proprietatea este cvasiprivata. Deloc!

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a10/cs09r10.pdf

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a08/cs09r08.pdf

    Si alte afirmatii sunt de discutat, dar sa incepem cu castigurile salariale privat/public. Cum e?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Economia României a suferit în ultimul deceniu unele dintre cele

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: