Ioan Ficior, fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, a fost condamnat miercuri la 20 de ani de închisoare pentru infracțiuni contra umanității. Sentința este definitivă, el urmând să fie încarcerat imediat.
El a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-un dosar deschis pe baza unei sesizări a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
Ioan Ficior a fost declarat miercuri vinovat că, în perioada 1958-1963, în care a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.
Conform actului de sesizare a instanţei, în perioada 1 august 1958 – 1 noiembrie 1963, în calitate de locţiitor şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, Ioan Ficior a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi la Periprava, prin privarea de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, respectiv prin supunere la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora.
Declarații ale unor martori din dosar:
- „Am fost chinuiţi, am ştiut ce înseamnă bătaie, înfometare, muncă silnică deşi în toate actele noastre scria închisoare corecţională. (…) În fişe s-a trecut fictiv zile muncite sub normă, ce e normă: sculaţi înainte de răsărit, împinşi cu bastoanele în careu pentru prezenţă, unde primeam o cafea insipidă şi rece, conduşi apoi la locurile de muncă cu uneltele de muncă: sape şi târpane. Eram împinşi de la spate să tăiem stuf uneori în apă până la brâu în tovărăşia şobolanilor de baltă, a lipitorilor, în bătaia soarelui necruţător. Ajunseserăm numai răni cu puroi de la nisipul acela al Peripravei. Apa pe care o beam era numai din Dunăre sau din nişte gropi. Apă împuţită, caldă amară care împreună cu acea mâncare proastă, ne-a provocat o epidemie. Nu ni s-a acordat îngrijire medicală. Nu ştiam că există aşa zis cabinet medical staţionar cu personal medical. O dată pe tarlaua de muncă am leşinat, aveam dizenterie cu diaree. M-au cărat deţinuţii la capătul locului de muncă şi am fost lăsat să zac singur. Nu puteam mânca pentru că vomitam. Mi s-a luat temperatura, aveam febră mare. Am fost dus la cabinet şi trimis la baracă cu două pastile galbene. Deţinuţii care nu aveau febră şi se plângeau erau bătuţi. Eu am scăpat că aveam febră. A doua zi mi-a fost frică să zic că nu ies la muncă şi am ieşit aşa, m-a ajutat Dumnezeu. Militarii erau învrăjbiţi să ne bată şi să ne umilească”
- Întrebat de procuror dacă au murit deţinuţi, unul dintre martori a răspuns: „Au murit, doamnă, au murit, nu pot preciza numărul lor. În acea cameră neagră, unde în permanenţă era nisip ud pe jos, un fel de cameră de pedepsire, acolo se aduceau în permanenţă morţii. Mi-am văzut părinţii numai la Tribunal, nu am avut drept la corespondenţă sau pachet. Nici la Jilava, iar la Periprava nici pomeneală”.
Anul trecut, în timpul procesului, Ioan Ficior declara în fața instanței:
“Vreau să mărturisesc în faţa dumneavoastră că în închisori nu curge lapte şi miere. Ele sunt supuse privaţiunilor. Nu e uşor să execuţi o pedeapsă cu regim special.
Eu îmi cer scuze faţă de cei pentru care s-au luat măsuri mai aspre. Nu puteam depăşi însă regulamentele, nu puteam aduce eu mai multă hrană la Periprava. Nu îmi permiteam să maltratez oameni. Mi-e jenă că unii se uită la mine ca la un torţionar”, citat de Mediafax.
Cum și-a motivat Curtea de Apel București sentința de anul trecut:
Ioan Ficior a rămas cu aceeași pedeapsă primită și la Curtea de Apel București, anul trecut.
Atunci, completul de la CAB explica în motivarea deciziei că bolile care au dus la decesul deţinuţilor au fost cauzate de mizerie şi lipsă de hrană, ca rezultat al regimului aplicat de Ion Ficior.
„La o examinare sumară a listei deţinuţilor decedaţi, cu referire la vârsta şi cauza decesului, Curtea constată, fără a fi necesare cunoştinţe de specialitate că aceşti deţinuţi nu au avut nicio şansă la viaţă şi că, în mod indiscutabil, aceştia nu au beneficiat de niciun fel de îngrijiri medicale”, susţine instanţa.
Ion Ficior s-ar face vinovat şi de bătăile aplicate deţinuţilor, pe motiv că acestea erau aplicate „fie la ordinul, fie cu acordul” său, fiind „prezent la locul unde se administrau aceste bătăi.”
„Chiar dacă inculpatul nu era comandant al coloniei, în anii 1958-1959, el era cel care se implica în pedepsirea deţinuţilor, el era cel care era cunoscut de deţinuţi ca fiind şef în colonie, comportându-se ca atare şi având puteri de facto în acest sens”, potrivit motivării citate de Mediafax.
