marți

19 martie, 2024

5 septembrie, 2012

În articolul precedent, despre dl. Victor Ponta și despre ce este el în stare să facă pentru țara lui când se află la pupitrul de comandă, scriam că acest an e compromis din punct de vedere al guvernării, economia a fost expediată undeva în fundal – cu 3 guverne, 2 rânduri de alegeri și cu halucinantele ultime 3 luni – 2012 e apă cursă.

Și că marea nostră problemă – a celor guvernați, indiferent în ce cotlon al societății prestăm – nu sunt programele de guvernare care ni se vând în campaniile electorale, ci oamenii și mecanismele pe care ei le controlează ca să implementeze o viziune coerentă și indispensabilă – firește, atunci când această viziune există și este îndreptată mai mult spre guvernare decât spre politică. 

Celălalt politician care ar putea juca un rol esențial pe termen mediu nu doar în coteria politică românească, ci și pe o scenă a guvernării autentice și responsabile este Mihai Răzvan Ungureanu. guvernare (II) ” target=”_blank”>Așa cum am scris despre cei 4 bolovani care atârnă de gâtul dlui Victor Ponta (ca unul care a jucat deja pe scenă și a arătat ce înseamnă statul și guvernarea din perspectiva lui), vom vorbi azi de cele 4 obstacole din calea dlui. MR Ungureanu, cel scutit, până acum, și de uzura la care l-ar supune sforarii veritabili din politica românească, și de ”servituțile” pe care le presupune menținea în fruntea guvernării.
Vorbim, adică, de
empatia cu cei guvernați – în sensul în care au înțeles-o Emil Boc și compania, dependența de un partid cu infrastructură electorală cum este PDL, lipsa unei oferte de privilegii cu care se adună, îndeobște, ”echipele” guvernamentale dincoace de Tisa, și periculosul orizont de așteptare pe care-l crează un om ca el după eșecul strategic al dlui Victor Ponta.


Înainte de toate, trebuie spus că dl. MR Ungureanu nu este, asemenea dlui. Victor Ponta, un ”om de sistem politic”. Iar acest lucru are o parte bună și una dezavantajoasă.

1) Neprovenind din ”pepiniera” specifică școlilor de partid de pe la noi, dl. MR Ungureanu e rupt de ceea ce se cheamă ”electoratul larg”. Iar puținele luni în care a prestat ca ”politician” arată o meteahnă pe care a preluat-o fără cenzură de la politicienii PDL: lipsa de empatie nu doar cu cei guvernați într-un moment politic confuz, ci chiar cu electoratul de dreapta debusolat de criză.

Să fim serioși: e o prăpastie uriașă între discursurile ”de dreapta” despre organizarea și funcționarea societății, emise de guvernele Boc drept justificare pentru măsurile de austeritate specifice crizei, și necesitățile punctuale și soluțiile stringente la aceste necesități pe care le presupunea situația din ”România reală”.
Căci
adevărul este că guvernele Boc Nu au luat măsuri ”de dreapta”: au luat măsuri specifice crizei, au tăiat când nu au mai avut bani și au ambalat totul într-un melanj de principii golite de conținut (așa cum periculos pentru PSD își ambalează guvernul Ponta prostiile într-un sistem de principii de stânga). Cum altfel poți să preiei clișeele cu ”nu se muncește” de la politicieni ca Elena Udrea și Ioan Oltean, de exemplu, și să le arunci în față unor oameni din ”România reală” care caută de lucru de 1-2 ani și nu găsesc pentru că mediul de afaceri s-a blocat ? – recomand AICI un comentariu pe tema asta, (despre prohodul ”statului asistențial”).

Și apropo de mediul de afaceri, guvernele Boc nu au empatizat nici cu această zonă – căci nici nu aveau cum: cine să empatizeze, bugetarii pe viață ai partidului sau ”afaceriștii” care au avut succes numai pentru că au fost la putere? Dacă s-ar face un bilanț al măsurilor luate de ”dreapta” ultimilor 3 ani, s-ar vedea că zona de business a fost egal de vitregită precum ”asistații” – dar nu e aici nici momentul și nici locul pentru o atare discuție.


Câtă vreme dl. MR Ungureanu nu va înțelege că electoratul nu se împarte în contributori și asistați, unul ca primarul Falcă va fi mereu mai eficient din punct de vedere al acestei ”empatii” cu electoratul. Iar ăsta e un alt obstacol pentru fostul premier (recomand o analiză ”tehnică” AICI) :

2) Dependența de un partid cu infrastructură electorală – în cazul de față PDL. Partidul dlui Blaga a luat ”în concesiune” la mijlocul deceniului trecut mașinăria electorală pusă la punct în anii 90 de Octav Cozmâncă și n-a mai lăsat-o din mână.

Dreapta” dlui. MR Ungureanu moștenește un electorat deprins cu această mașinărie de cumpărat voturi – căci zeci de procente din votanții României de aia și merg la vot: TIR-urile cu zahăr, ulei, ”pachete” electorale, ciubote și alte cadouri risipite la căderea nopții prin satele pline cu români deciși să le iasă și lor ceva măcar de alegeri. Asta la modul rudimentar. Căci există și unul ”legal”: ”susținerea proiectelor” primarilor fideli prin alocări de la bugetul local sau cel județean și sistemul de ”obligații” post-electorale pe care acest obicei al pământului le presupune.

Are dl. MR Ungureanu cu ce? E bine să-și amintească de ușa trântită la ședința de partid – gest care i-a pecetluit soarta de premier (articol în care anticipam că de la oasta o să i se tragă în 2 luni) : în loc de scăderea CAS, lista cu ”alocări” pe care greii partidului ”de dreapta” i-au pus-o în față.

Astea despre primitivismele cu care se câștigă, la noi colegiile – fie ele de către stânga sau de către dreapta. Căci inevitabila alianță cu PDL îi mai pune câteva în cârcă:

  • , mafiile locale ale PDL, într-o țară în care banii de ”investiții” (pietruiri de drumuri, săli de sport comunale, spații verzi amenajate în sate înconjurate de păduri etc, etc) s-au cheltuit după cum numai procurorii știu sau urmează să știe.
  • , marile afaceri din domeniul resurselor sau energiei – care au creat percepția că țara e dată în concesiunea ”sponsorilor” locali sau de la centru la fel ca pe vremea lui Adrian Năstase.
  • , înlocuirea unor politici de dreapta autentice și realiste cu un sistem de clișee și sloganuri anacronice – fapt care a lăsat mediul de afaceri fără măsurile necesare unei creșteri economice reale.
  • , lipsa cvasitotală a unei viziuni economice coerente – care a lămurit pe toată lumea că o criză economică cum e cea pe care o străbatem e gestionată, în România, de niște politicieni ageamii, și nu de economiști de elită.
  • , o echipă de miniștri pe care PDL i-a pus-o în cârcă parcă în bătaie de joc – marionete ale bătrânelor deșce politice retrase la umbră odată cu dl. Emil Boc.

Această ultimă problemă (care l-a scufundat până acum pe dl. Victor Ponta) e esențială într-un context în care oamenii echipei guvernamentale contează tot mai mult în fața programelor prestabilite de finanțatorii României:

3) ”Fețele”, oamenii, echipa, profesioniștii – personajele care acced în politică și/sau la guvernare abia după ce și-au dat măsura competenței într-un domeniu pe care-l cunosc și căruia îi simt dedesubturile. Unde sunt?

Ceata de miniștrii cu care dl. MR Ungureanu a pornit la drum în februarie era dezolantă pentru momentul respectiv: niște puști crescuți pe lângă casa vechilor miniștri, intrând parcă să guverneze ”la perete” – într-o perioadă pe care partidul o putea specula politic ca fiind momentul zero al ieșirii din criză. Pe cine să te bazezi din acele beizadele cu ”succes” în afacerile furate de părinți în anii 90, sau ”plasați” în guvern de cine știe ce grup de interese locale?

Unde sunt ecomiștii care la ora asta țin România pe harta economică a Europei și-și cheltuie jumătate din energie reparând prostiile pe care le face clasa politică? Sau oamenii din mediul de afaceri – pe care electoratul ”de dreapta” chiar să știe ”de unde să-i ia” – care au răzbătut prin criză și prin clientelismul României și care ar ști mâine dimineață pe ce butoane trebuie să apese dacă ar fi lăsați liberi și lipsiți de obligațiile pe care le presupune politica în România?

În complexul mecanism de la viziune și program la decizia guvernamentală (complex și aici, și în Elveția, și în Suedia și în Luxembourg) o atare echipă ar putea impune setul de politici economice și publice după eficiența cu care își conduc afacerile într-un moment dificil cum e criza și într-un loc ostil precum România. Poate dl. MR Ungureanu să prezinte o atare echipă, înainte de așa zisele negocieri din viitoarea ”alianță de dreapta” – negocieri care mai mereu se dovedesc a fi rudimentare și meschine?

Întrebarea nu e retorică – răspunsul configurează atât orizontul de așteptare pe care electoratul îl are de la MR Ungureanu, cât, mai ales, măsura în care un politcian tânăr e adus la suprafață de acest val de așteptare:

4) Mâine, poimâine, vom afla că dl. MR Ungureanu are un partid, menit să confere funcționalitate politică Inițiativei Civice, acum un ONG.

Grea treabă: căci sensul acțiunii politice va fi invers decât cel care i-ar fi asigurat un incontestabil succes: va fi de sus în jos, și nu de la bază către vârf.

Valul care să creeze un lider va trebui provocat, va fi o creație de PR, ”un proiect”, un pariu. Adică dependențele insidioase de care tocmai am pomenit. Iar succesul său va fi măsura în care dl. MR Ungureanu va avea curajul să se rupă de PDL, să-și urmeze propriul drum și, rezolvând problemele cheie ale prestației sale publice – cele 3, de care vorbeam mai sus – să evite capcanele și dependențele pe care din capul locului nu avea cum să le evite dl. Victor Ponta și să-și asume chiar riscul de a începe de la zero o treabă complicată, cum e cea de a-ți crea propriul tău electorat. 

Altfel, tocmai e pe cale să devină doar o mascotă a unei clase politice aflată în căutare de sânge tânăr și carne proaspătă de tun, va fi asimilat de ”sistemul politic” de la București și va fi doar încă o dezamăgire nu numai pentru cei care așteaptă guvernare în loc de politică, ci chiar și pentru meșterii discursurilor despre ”valori” în detrimentul discursurilor despre politici.

Chiar există: în fiecare seară verific accesul cititorilor pe cursdeguvernare.ro, și nu trece zi în care google-ul să nu-mi raporteze câteva zeci de atare căutători care intră după ”cuvântul cheie”: ”tag: mru – dreapta”. Desigur, ne aflăm doar în faza de politică: până la guvernare mai e cale lungă, iar despre o guvernare autentică (fie ea de stânga sau de dreapta) și nu despre o gestiune reactivă a țării, într-un comentariu viitor.

(Va urma)

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. buna ziua,
    La o asemena analiza imi vine greu de lipit un comentariu.Doar o intrebare.
    De ce credeti ca MRU ar fi omul pornit la drum?Mie mi se pare doar calat pe o simpla misiune.Si nu cred ca aceea este de a initia un start-up in autodefinita dreapta romaneasca.Dvs. ce credeti?

    1. Eu nu stiu daca este ”omul pornit la drum” – văd doar că generatiile se schimbă în toate partidele (asta nu inseamna că se schimbă neaparat si mentalitatile) și că pe dreapta MRU are o imagine atat de bună încât crează speranțe și un orizont de așteptare. Electoratul isi cauta din ochi omul, exista competențe care-și caută un lider. cat despre start-upl pe (”autodefinita” – corect) dreapra romanească, el nu poate fi inițiat decât de o echipă, nu există oameni providențiali. dar există lidei apăruți la momentul oportun. Ei: va fi MRU așa ceva?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. buna ziua,
    La o asemena analiza imi vine greu de lipit un comentariu.Doar o intrebare.
    De ce credeti ca MRU ar fi omul pornit la drum?Mie mi se pare doar calat pe o simpla misiune.Si nu cred ca aceea este de a initia un start-up in autodefinita dreapta romaneasca.Dvs. ce credeti?

    1. Eu nu stiu daca este ”omul pornit la drum” – văd doar că generatiile se schimbă în toate partidele (asta nu inseamna că se schimbă neaparat si mentalitatile) și că pe dreapta MRU are o imagine atat de bună încât crează speranțe și un orizont de așteptare. Electoratul isi cauta din ochi omul, exista competențe care-și caută un lider. cat despre start-upl pe (”autodefinita” – corect) dreapra romanească, el nu poate fi inițiat decât de o echipă, nu există oameni providențiali. dar există lidei apăruți la momentul oportun. Ei: va fi MRU așa ceva?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Economia României a suferit în ultimul deceniu unele dintre cele

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: