27 iulie, 2017

În spațiul ex-comunist european se poartă o amplă dezbatere asupra standardelor alimentare duble, problema de principiu vizând calitatea produselor pe care europenii le consumă.

Societățile central și est-europene se concentrează asupra faptului că Fanta din Germania are o rețetă diferită de cea care se vinde în Bulgaria și România. Sau că ciocolata Milka din Belgia are alt gust de cea care se vinde în Polonia.

Problema calității produselor alimentare se poate pune însă și din perspectiva autenticității produsului și a modului tradițional de preparare, iar aici statistica e clară: la nivel european sunt înregistrate și identificate cu indicație geografică un număr de 1.402 produse alimentare.

Restul mărfurilor ce stau în galantare sunt doar expresiea societății de consum.

Harta europeană a produselor certificate

Uniunea Europană a dezvoltat de ani de zile scheme de certificare a calității produselor alimetare, ce oferă garanții consumatorilor, protejează specialități culinare regionale și susțin utilizarea tehnicilor tradiționale de preprare

Potrivit unei analize făcute de Euractiv, statele membre UE din sudul Europei conduc detașat în ceea ce privește producția de alimente certificate la nivel continental sub aceste diverse scheme de calitate.

România se află, din nou, previzibil, la coada clasamentului european în ceea ce privește produsele certificate- 4 la număr.

Situația se datorează în primul rând autorităților române și nu exigențelor impuse de Bruxelles – exemplul simptomatic fiind cel al companiei Sonimpex, producătorul Magiunului de Topoloveni.

(Citiți și: Aventurile produselor tradiționale prin economia reală. Un studiu de caz: magiunul de Topoloveni)

Multă vreme, Magiunul de Topoloveni a fost singurul produs românesc certificat la nivel european dar neprotejată la intern nici de OSIM, nici de Protecția Consumatorului, instituție care a permis concurenței să ignore standardul de calitate al produsului.

În plan european, Italia, Franța, Spania, Portugalia și Grecia dețin 70% din totalul produselor certificate.

În graficul de mai jos sunt prezentate categoriile de produse certificate de aceste state:

Schemele europene de calitate

Există la nivel european 3 scheme de certificare:

Denumire de Origine Protejată (PDO- Protected Designation of Origin). Această etichetă este purtată de 626 de produse. Aceste produse sunt indivizibil legate de o zonă geografică specifică. Bunurile de consum sunt produse, procesate și preparate într-o anumită regiune geografică, folosind ingrediente și expertiză locală.
Indicație geografică protejată (PGI- Protected Geographical Indication). Sub această etichetă se ccomercializează 720 de produse alimentare. Aceste produse sunt identificate ca provenind dintr-o anumită regiune în care sunt produse, procesate și preparate. Dar ingredientele pot proveni și din alte zone.
Specialitate Tradițională Garantată (TSG- Traditional Specialties Guaranteed). 56 de produse poartă această etichetă. Aceste produse sunt fabricate prin tehnici sau ingrediente tradiționale, fără legătură cu o anumită zonă geografică.

Schemele europene de certificare a calității nu se referă doar la produse alimentare, ci și la vinuri, alcooluri sau băuturi aromatizate.

Potrivit statisticii europene, în 2014 consumatorii din UE au cheltuit 48 de miliarde de euro pentru a cumpăra produse cu Indicație Geografică, cei mai mulți bani fiind cheltuiți pe vinuri

Piața de miliarde a falsurilor alimentare

Produsele certificate european oferă garanții indiscutabile asupra calității produsului cumpărat. Iar calitatea costă, deci inevitabil apare tentația contrafacerii de produse.

Aceleași statistici europene arată că, în 2014, 9% dintre toate produsele ce poartă Indicație Geografică s-au dovedit a fi contrafăcute.

Procentul tradus în bani: 4,3 miliarde euro.

Cele mai afectate piețe sunt cele din Franța, Italia și Germania.