Conform datelor comunicate de CNPAS și Ministerul Finanțelor pentru luna aprilie 2015, rezultă că valoarea reală a pensiei medii acordată prin impozitarea salariaților a fost de 568 lei. La acest cuantum s-au adăugat prin suvenții de la bugetul de stat alți 318 lei, astfel încât să rezulte pensia medie de asigurări sociale de stat de 886 lei.
Aceste niveluri rezultă din faptul că mărimea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat a fost pe primele patru luni ale anului în curs de 11.689,7 milioane lei, în timp ce cheltuielile necesitate de acordarea pensiilor de către stat în cadrul aceluiași sistem de asigurări s-au ridicat la 18.234,7 milioane lei.
Păstrând proporțiile cu valoarea punctului de pensie de 830,20 lei, stabilită prin lege pentru anul 2015, rezultă că din această valoare doar 532,20 lei provin din redistribuirea remunerării muncii în favoarea celor care au ieșit din activitate și beneficiază de drepturi din partea statului. Diferența de 298 lei provine din aplicarea unor taxe și impozite care se strâng la bugetul statului, precum impozitul pe venit, impozitul pe profit, TVA, accize etc.
Din moment ce impozitele menționate mai sus sunt achitate și de salariați și de pensionari și presupunând o distribuție între aceștia proporțională cu numărul lor și cu mărimea veniturilor, rezultă cu aproximație o plată a celor 298 de lei în proporție de două treimi din partea salariaților și o treime din partea pensionarilor, care plătesc și ei aceleași impozite.
Pentru conformitate, menționăm că, oficial, la finele primului trimestru din 2015, România avea 5.332 mii pensionari și 4.508,2 mii salariați în firme care aveau cel puțin patru angajați ( la aceștia se adaugă cei din micile firme și cei care sunt proprii patroni dar plătesc contribuții la sistemul de asigurări sociale).
Simplificând, tabloul acordării pensiilor, arată cam așa :
- -, 530 de lei de la salariați prin redistribuire făcută pe bază de taxare cu destinație expresă,
- -, 200 de lei prin aplicarea unor taxe și impozite mai mari decât dacă taxarea salariaților pentru plata pensiilor ar fi fost suficientă ( cum a fost cazul până în anii 2006 – 2007) și, atenție,
- -, 100 de lei pe care statul mai întâi îi ia pentru a-i da înapoi pensionarilor.
În aceste condiții, chiar dacă admitem că taxarea muncii trebuie să fie mai redusă pentru a diminua costurile la angajator ( în absența acestei abordări, pentru plata pensiilor actuale CAS-ul ar trebui să urce la 41% din salariu), rezultă că valoarea netă a punctului de pensie este 730 lei, iar pensia medie netă se cifrează undeva în jur de 780 lei.
Restul sunt taxele suplimentare puse de stat pe venituri sau prin TVA, accize ș.a.m.d. și colectate din pensia ”brută” de 886 lei care a fost comunicată pentru luna aprilie 2015. Practic, acodarea netransparentă a pensiilor dincolo de posibilitățile veniturilor la bugetul asigurărilor sociale vine la pachet cu majorarea suplimentară a dărilor către stat și scumpirea tuturor produselor și serviciilor.
Adică pensiile majorate artificial se conjugă cu impozitele majorate artificial.
Din perspectiva salariaților, situația este echivalentă cu un CAS NU de 26,3% ci de 36%. Din care 26,3% se achită transparent sub formă propriu-zisă de contribuții la pensii iar 9,7% netransparent sub formă de TVA sau accize sau ce-o fi, deoarece banii intrați în oala mare a bugetului de stat se depersonalizează ca sursă de venit.
Nu suntem singurul stat care procedează așa, dar suntem poate singurul în care trecerea de la sistemul asigurării pensiilor celor ieșiți din activitate (pentru că nu mai puteau lucra) strict din salariile celor aflați în activitate și care aveau obligația morală de a le asigura existența (sensul sistemului introdus de Bismarck) s-a făcut exact atunci când aveam maxim de creștere economică, adică în 2008.
Acesta a și fost sensul majorării de TVA de la mijlocul lui 2010, prilejuită de decizia justiției de a menține valoarea punctului de pensie ”no matter what”. Precum și al tăierii salariilor nu cu 25% ci cu 28%, deoarece la cele 25 de procente s-a mai adăugat cele trei provenite din scumpirea cu 4,2% a produselor ( TVA-ul crescut de la 19% la 24% ), aplicată la cele 75% din salariu rămase.
Acum, după ”refacerea salariilor”, așezarea apelor și stabilizarea economiei putem discerne ce s-a întâmplat cu adevărat și care este schimbarea de paradigmă intervenită în protecția socială.
Ce pare însă a fi scăpat din analiză, sub emoția fluxurilor de numerar ce sunt așteptate lunar în fiecare gospodărie este valoarea activelor deja deținute ( casă, plasamente etc.), precum și a creditelor deja contractate ( majoritatea lor în valută).
Din perspectiva nu foarte îndepărtatului moment al trecerii la euro, ar fi interesant de stabilit (presupunând că am putea izola factorii legați strict de criza economică), dacă și cât ne-a costat această restructurare de soft economico-social, având în vedere că primele au intrat la apă iar cele din urmă s-au inflamat semnificativ.
6 răspunsuri
Intră aici si pensiile speciale?
Cât la sută din valoarea pensiilor reprezintă pensiile speciale? Care e dinamica lor, să zicem peste 20 de ani?
1. Ar trebui sa verificati ce fel de pensionari compun numarul mare. De stiut ca o parte sunt cei care n-au contribuit deloc (militari, cei de la CAP…) si deci e normal ca pensia lor sa fie suportata din buget. O alta parte sunt cei carora li se acorda niste ajutoare din fondul de pensii in virtutea unor similaritati cu occidentul.
2. Si de ce ma rog, n-ar contribui bugetul general la pensie? Tot ce s-a construit in tara a fost din munca acestor pensionari care au primit mai putini bani pentru ca sa ramana mai multi pentru investitii, scoli, spitale, uzine, drumuri, porturi, sedii de institutii…Toti ceilalti se folosesc de aceste investitii.
3. Cert este ca foarte multi bani, din ce ramane dupa fraude si coruptie, sunt cheltuiti aiurea, pe „proiecte” fara eficienta si fara a fi necesar, cu totul alandala. Pai, ce strategie de investitii poate fi aia in care incepi sa construiesti scoli deodata in 100 de localitati cand tu n-ai bani decat pentru 5-6 scoli? Se incep si raman asa pana la urmatorul buget care le mai da cate ceva unora iar restul raman ruine si nu se mai poate face nimic.
Ar fi multe de spus pe acest „curs de guvernare” si n-am nici loc nici timp..
@nasty – normal ca intra, dar fiind ,,speciale”, se topesc in raportarile finale! Diferenta este ca marea majoritate a pensiilor sunt de 4-500 lei, deci pensile smecherilor sunt mult mai putine, dar valoric au in jur de jumatate din sume! Romania este singura tara din UE cu doua sisteme de pensii, unul pentru ,,pulime” si altul pentru ,,jmecheri”! Pulimea contribuie prin munca grea, prost platita, sa aiba pensie mizerabila exact la anii de mai mare nevoie, la 65 de ani, cand cu sanatatea praf iei o pensie cat alocatia copiilor din Vest, in timp ce ,,specialii”, cu salarii mari si fundul lat de atata birou si trai bun, iau grosul sistemului de pensii, la 45-50 de ani, mentinandu-si pana la moarte statutul de privilegiati ai sistemului!
Mă mir de dumneavoastră, domnule Pană!. După cum sigur ştiţi, pensiile publice se finanţează mixt (contribuţii plus alocări d ela bugetul de stat)în toată Europa.
Sistemul nostru de pensii publice este construit similar celui nemţesc. Şi acolo se finanţează pensiile mixt: 63% din contribuţiile sociale dedicate şi 37% de la buget (din taxele ecologice, din TVA). La fel se întâmplă în Franţa şi celelalte state europene. nimic special la noi, unde pensia medie este finanţată 36% din bugetul de stat. Nicăieri nu este echilibrat bugetul pensiilor. Şi de mult nu s emai pune problema finanţării exclusive din cotnribuţiile sociale. În Franţa, vigneta a fost introdusă în anii 60 tocmai petnru a finanţa deficitul sistemului de pensii.
Este o falsă problemă deficitul fondului d epensii şi faptul că pensiile se finanţează parţial de la buget. Adevărata problemă este că tot sistemul fiscal şi para-fiscal (la noi şi în lume) este construit pentru economii NAŢIONALE cu grad relativ redus de integrare şi cu o structură a pieţii muncii clasică (peste 95% salariaţi cu normă întreagă, pe termen nedeterminat. Între timp, economiile naţionale au suferit un fenomen de globalizare, piaţa muncii s-a fragmentat şi „flexibilizat”, firmele pot delocaliza producţia aşa cum în urmă cu 50 de ani nu era posibil, etc.
Sistemul fiscal şi para-fiscal trebuei să fie redesanat, asta este problema. Nu pensiile publice ale celor care au avut activitate profesională şi asigurare socială.
Introduceti in ecuatie si trecerea la sistemul de pensii private… Cine sa acopere ce ajunge acolo si nu la bugetul de aasigurari sociale?
Casandra
Gresit.
Ceea ce trebuie redesenat este principiul de plata al pensiei. Daca astazi pare normal sa-l sustii din Bugetul de Stat in proportie de 30-50%, asta releva doar nesustenabilitatea unui sistem al asistentei mutuale, care l-a inlocuit pe cel al strictei contributivitati. Nu are sens sa inlocuiesti un sistem probabibilistic cu alt sistem probabilistic, ci sa recunosti ca schemele piramidale sunt periculoase si nesustenabile inainte sa se prabuseasca brutal, fie prin incapacitatea de finantare, fie prin afectarea masiva a competitivitatii economice. Oamenii trebuie sa paraseasca perspectiva hazardului moral si a traiului cu mana in buzunarul altuia.