Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS) a calculat datele de sărăcie pe baza datelor statistice rămase definitive pentru perioada 2002 – 2011. Deloc surprinzător dar alarmant, pragul de sărăcie relativă se situa în 2011 peste nivelul salariului minim net pe economie (530,4 lei față de 510 lei). Ceea ce înseamnă că un salariat cu salariul minim pe economie era automat catalogat drept sărac.
Dacă structura veniturilor populației după mărime ar fi rămas în 2013 aceeași cu cea din 2011 (ceea ce va fi putea fi estimat numai după finalizarea cercetării statistice de profil) , înseamnă că pragul de sărăcie relativă a urcat în 2013 la circa 570 lei (inflațiile medii au fost de 3,33% în 2012 și undeva sub 4,5% preliminat inițial pentru 2013).
(Citiți și: ”Valentin Lazea: Câteva erori ale elitei românești”)
Ceea ce ar înseamnă că de-abia de la mijlocul acestui an un salariat la minim pe economie nu mai poate fi încadrat oficial drept sărac. Asta deoarece salariul minim net a urcat de la 566 lei la 601 lei (ceea ce corespunde pentru un angajat fără alte persoane în întreținere, beneficiar al deducerii personale neindexate încă din anul 2005 de 250 lei, la o majorare de la 750 lei la 800 lei a salariului brut.
***
Pragul sărăciei relative este de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent. Mediana împarte valorile consemnate la populație exact la mijloc, jumătate fiind deasupra și jumătate sub această valoare.
Pragul sărăciei absolute reprezintă un coș minim de alimente plus un minim de bunuri nealimentare și servicii egal cu cheltuielile persoanelor al căror consum alimentar este egal cu costul coșului alimentar. Adică un minim pentru alimente plus o medie de alte cheltuieli a celor care mănâncă la limita minimă pentru a se îmbrăca, încălța, achita facturile la întreținere, electricitate etc.
Pragul sărăciei severe este dat tot de coșul minim alimentar dar, în acest caz, se mai adaugă doar cheltuielile cu nealimentare și servicii ale persoanelor cu consum total egal cu costul coșului alimentar ( calculat pentru 2.550 calorii/zi/persoană). În traducere, persoanele în cauză se privează de mâncare pentru a se îmbrăca, încălța și achita facturi
De remarcat două lucruri în privința evoluției în timp a acestor indicatori:
1 .În 2002 sărăcia relativă și sărăcia absolută erau același lucru, după care pragul sărăciei relative a urcat, după cum era și firesc, peste cel al sărăciei relative, ceea ce exprimă o împrăștiere mai mare a gamei de venituri.
2. Pragul sărăciei relative a crescut de două ori mai repede în intervalul 2002 – 2011 decât fiecare dintre pragurile de sărăcie absolută, severă și alimentară ( de 3,8 ori la sărăcia relativă față de circa 1,9 ori la fiecare dintre ceilalți trei indicatori menționați)
Practic, deși în mod obiectiv sărăcia s-a diminuat la scara societății, sentimentul de sărăcie s-a menținut accentuat prin raportare la veniturile celorlalți. Cu toate acestea, se poate observa cum devoltarea economică la rate robuste de creștere a fost însoțită, pe lângă diminuarea rapidă a sărăciei absolute sau severe, de o ușoară creștere a sărăciei relative și invers. Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit.
În fine, pentru referință, prezentăm pragurile de sărăcie calculate pe baza datelor definitive din 2011 pentru tipurile cele mai frecvente de familii întâlnite în practică. Trebuie subliniat că stabilirea necesarului pentru o familie în cazul sărăciei relative ține cont de regulile OECD, care prevăd un coeficient de 1 pentru primul adult dintr-o gospodărie, de 0,5 pentru alt adult și de 0,3 pentru fiecare copil.
În schimb, pentru cazul sărăciei absolute, se utilizează o metodologie națională care atribuie valoarea de 1 fiecărui adult, 0,5 fiecărui copil și un factor de putere ( parametrul economiei la scară) de 0,9. Practic, o familie cu un copil nu se poate susține dintr-un salariu minim pe economie și ar avea nevoie de circa 955 lei net sau 1.300 lei pe cartea de muncă pentru a ieși oficial din sărăcie.
