Comisia Europeană doreşte introducerea unui salariu minim și a unui venit minim garantat în toate statele Uniunii pentru a combate inegalitățile sociale și sărăcia, a declarat Jean-Claude Juncker, preşedintele Executivului UE, la o conferință organizată al Bruxelles pe tema drepturilor sociale.
„Ar trebui să avem un salariu minim la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene”, a spus Jean-Claude Juncker, salariu care să fie stabilit liber de către statele membre, în funcție de situația economică și de nivelul de trai.
“Există un nivel al demnității pe care trebuie să-l respectăm”, a mai adăugat Juncker.
Reforma politicilor sociale din UE ar trebui să înceapă cu zona euro, potrivit președintelui Comisiei, pentru că au aceeași monedă și sistem de supraveghere fiscală.
Comisia urmează să prezinte propunerile sale în săptămâniile viitoare, înaintea summitului de la Roma de pe 25 martie, când se aniversează 60 de ani de la tratatul care a pus bazele Uniunii.
Din cele 28 de state membre, doar șase nu au salariu minim: Cipru, Austria, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia. Germania a introdus l-a introdus în 2014.
Franța este un susținător entuziast al acestei idei – un raport elaborat în 2014 de Ministerul Economiei din Franţa concluziona că introducerea unui salariu minim la nivel european, adoptat în funcţie de realităţile economice ale fiecărui stat în parte, ar putea impulsiona redresarea economică a Europei şi ar diminua problemele create de forţa de muncă ieftină din statele Est-Europene.
“Introducerea unei norme unice europene în material salariului minim poate fi făcută prin stabilirea acestuia ca procent din salariul mediu al fiecărui stat”, era soluţia avansată de Directoratul General al Trezoreriei franceze.
În urma unor analize economice, în raport se afirma că acest procent poate fi stabilit între 45 şi 55% din salariul mediu.
De altfel, există și un raport din 2014 comandat de Comisia Europeană, în care este analizată introducerea unui salariu minim calculat în acelaşi fel în toată Uniunea, subiect relansat după criza financiară din 2014.
Raportul analizează impactul pe care l-ar avea în statele UE o eventuală reglementare care să oblige toate cele 28 de state să impună un salariu minim pe economie stabilit pe o formulă identică, fie că este vorba de 50% din salariul mediu din fiecare ţară, fie 60% din salariul median naţional.
Salariul median este cel peste care se plasează jumătate din salarii şi sub care se situează tot 50% din salarii. Valoarea acestuia este mai mică decât cea a salariului mediu pe economie.
În cazul României, dacă luăm în calcul câștigul mediu brut pentru 2017 luat în calcul la elaborarea proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale, avem un salariu mediu brut de 3.131 de lei și un salariu minim brut de 1.450 lei, adică minimul este de 46% din salariul mediu.
Dacă ne referim la datele actuale, salariu mediu brut estimat pe 2016 (2.815 lei) și salariu minim de 1.250 de lei, minimul pe economie reprezintă 44,40% din salariul mediu.
Autorii raportului comandat de CE au considerat că este totuşi importantă realizarea unei evaluări a impactului pe care l-ar avea această ipotetică formulă unică de stabilire a salariilor minime naţionale şi şi-au propus ca prin analiza lor să furnizeze argumente şi informaţii utile dezbaterii.
Ideea nu este, așadar nouă, dar abordarea ei foarte aplicată a fost respinsă de fiecare dată, mai ales că art. 153, alin. 5 din Tratatul de la Lisabona precizează clar că salariile (retribuţiile) nu se reglementează la nivelul UE.
(Citiți și: ”Varujan Pambuccian / O privire în economia iminentă: De ce este nevoie să schimbăm urgent sistemul educațional”)
Autorii raportului elaborat de Trezoreria franceză consideră că această interdicţie ar putea fi depăşită de voinţa politică comună a statelor membre ale UE.
Argumentele pentru o politică UE comună privind salariul minim
- ar creşte nivelul de trai al persoanelor care au cele mai mici venituri
- ar reduce inegalităţile salariale
- ar creşte motivarea lucrătorilor prost plătiţi
- ar stimula cererea
- ar opera ca o ancoră împotriva deflaţiei în perioade de criză
- ar diminuae sărăcia şi cheltuielile statului
- ar reduce excluderea socială şi segmentarea pieţei muncii
- introducerea în toate statele UE ar diminua efectele negative ale competitivităţii şi ale angajării
- ar limita unele probleme ale integrării pieţei, precum “social dumping” (se referă la fenomenul relocării, la avantajul competitiv pe care îl au unele state în curs de dezvoltare datorită costului mai redus cu forţa de muncă)
Argumente contra unei politici comunitare unice
- creşterile de salariu trebuie să fie legate doar de productivitate
- ar creşte şomajul în rândul tinerilor şi al persoanelor slab pregătite
- ar afecta competitivitatea firmelor în sectoarele cu salarii mici
- ar submina sistemul negocierilor colective
- ar fi dificilă adoptarea unei politici unice care să răspundă la nevoi diferite
- ar necesita modificarea actualelor tratate, ceea ce ar fi foarte dificil
