În pofida reîntregirii anunțate de guvern și a majorărilor acordate în sectorul privat, salariile nu au revenit în termeni reali la nivelul atins în perioada 2008 – 2009.
Astfel, puterea de cumpărare a angajaților se situa la începutul ultimului trimestru din acest an la 122% față de cea de referință, stabilită pentru luna octombrie 1990, ultima de dinaintea liberalizarii prețurilor.
Nivelul maxim al puterii de cumpărare a venitului salarial mediu pentru luna octombrie, considerată de statistica oficială drept neutră în raport cu variațiile sezoniere, fusese atins în anul 2008, când s-a apropiat de 125%. Consecutiv reducerii salariilor din sectorul bugetar la mijlocul anului 2010, ea scăzuse la ceva mai mult de 112%.
De remarcat faptul că a fost nevoie de peste 16 ani pentru ca puterea de cumpărare a salariilor să revină la nivelul de plecare din 1990, cu precizarea că acest lucru s-a produs în cu totul alte condiții de posibilități de achiziționare de mărfuri și servicii. Întâmplător sau nu, a fost nevoie să devenim membri ai Uniunii Europene pentru a putea fructifica la un nivel superior sumele câștigate.
Cointeresarea investitorilor străini într-un curs de schimb stabil și relativ mai puternic al leului ( pentru a-și putea repatria în bune condiții profiturile ) a fost salutară pentru valoarea salariilor obținute de români exprimată în euro, implicit pentru capacitatea de a achiziționa mărfuri din import.
Aici, spre deosebire de puterea de cumpărare în general, avem o creștere între octombrie 2008 și octombrie 2013.
Astfel, față de minimul local din octombrie 2010, venitul salarial mediu s-a majorat cu 16% în euro față de un spor ceva mai mic de 9% în termeni reali ( ajustat cu inflația).
Explicația constă în procesul de convergență a prețurilor interne spre nivelul din Occident, care a pus presiune și asupra competitivității produselor autohtone în raport cu cele aduse din import.
Așadar, salariile au ajuns mai mari în euro față de momentul de manifestare a efectelor crizei economice mondiale la noi dar au rămas în continuare mai mici ca putere de cumpărare relativ la același moment. În termeni populari, câștigăm mai bine dar facem mai puține cu banii câștigați, doar că avem un acces mai lesnicios la produse occidentale.
Un rol esențial în această poziționare l-a avut controlul discret al cursului de schimb, susținut de creșterea productivității muncii dar și de o rezervă valutară consistentă, păstrată constant cu mult peste nivelul teoretic recomandat de șase luni de importuri. Rezerva a rămas dar productivitatea muncii a început să ridice semne de întrebare în 2012.
Datele deja consemnate pe 2013 arată că este anul în care ar trebui să se reia rezultatele pozitive în sectorul industrial, cel care dă tonul pe ansamblul economiei. Asta pentru a avea o bază solidă de pornire în încercarea de a consemna în octombrie 2014 o revenire și la puterea de cumpărare a salariilor din octombrie 2008.
