În 2013, salariile din sectorul bugetar vor depăși din nou salariile din sectorul privat, după doi ani în care raportul a fost invers, pe modelul economiilor occidentale.
Refacerea nivelului nominal al salariilor din sectorul bugetar va acoperi toată creșterea lentă din sectorul privat, înregistrată pe perioada 2008 – 2013, dat fiind că raportul de plecare al salariilor dintre stat și particular a fost de circa 134% (vezi tabelul).
Rămâne, însă, un semn de înrebare major de unde se vor putea asigura sumele prevăzute pentru salarizare în bugetul statului, în condițiile în care România s-a angajat să reducă deficitul structural de la 1,9% din PIB la 1,4% din PIB pe anul în curs. Mai ales că rezultatul economic al anului 2013 comensurat în evoluția reală a PIB va fi mai mic cu peste patru procente raportat la anul 2008, potrivit ultimelor evaluări ale statisticii și prognozei oficiale.
Apropo de patru procente, aici avem și singurul efect pozitiv al majorării salariilor bugetarilor, care ar urma să asigure indirect (redistribuire prin impozitare) și cea mai mare parte a creșterii valorii punctului de pensie de la 732,80 lei la 762,10 lei. Altminteri și ea imposibil de justificat prin prisma unor rezultate economice peste cele înregistrate acum cinci ani.
Desigur, se poate argumenta că atunci pensiile aflate în plată ar fi fost prea mici. Argumentul, foarte des utilizat, se referă la necesități. El rămâne mai mult decât discutabil, însă, prin raportare la posibilități.
Cert este că repartizarea micului reviriment economic cu prioritate în favoarea sectorului, din păcate majoritar, reprezentat de bugetari și pensionari nu este de natură să stimuleze reluarea unei creșteri economice robuste.
Revenind, însă la reducerea deficitului structural, e imposibil de demonstrat cum ar putea să fie el redus prin majorarea pensiilor în condițiile plafonării salariilor la bugetari (anunțată deja pentru sectorul de sănătate publică) și a unei creșteri anemice a veniturilor reale în sectorul privat.
Forțarea creșterii salariului minim e o doar o tentativă de creștere a veniturilor din impozite, în ipoteza aplicării simpliste a regulii de trei (nu-i așa) simplă.
Dintr-o mică analiză a datelor disponibile, se poate vedea rapid că ponderea sectorului privat în total salarii se află în scădere de la circa 81% în 2008 la ceva mai mult de 77% în 2013. Iar cea a sectorului de stat se încăpățânează să crească de la 19% la 23%, în pofida măsurilor de reducere a personalului bugetar. Explicația este simplă, concedierile din privat au depășit ca ritm concedierile de la stat.
Ceea ce era și firesc, deoarece ajustarea se face mai rapid și mai eficient în condiții de economie de piață decât în condiții birocratice și PCR –iste ( pile, cunoștințe, relații – adică nepotisme) din sectorul (uneori, literal) de stat.
Un răspuns
Nu este nici o problema cu cresterea salariilor pentru cei care au doar 600 de lei pe luna, dar primele nesimtite si salariile uriase pe care unii le bagau in buzunare sunt nelalocul lor.