700 de noi locuri de cazare şi 15,3 milioane de euro ar fi necesari României pentru a participa la programul de relocare a migranţilor, potrivit solicitării Comisiei Europene.
Ţara noastră trebuie, potrivit alocării CE, să accepte în următorii doi ani 2362 de migranţi – 1705 dintre cei ajunşi deja în Italia şi Grecia (din Siria şi Eritreea) şi alţi 657 aflaţi în tabere de refugiaţi în afara UE.
Chestiunea primirii migranților și a distribuirii acestora în statele UE va lua amploare în anii viitori și va fi una din problemele spionase ale UE: în momentul de față, la nivel european dezbaterea tensionează relațiile dintre state.
Poziţia autorităţilor de la Bucureşti a fost evazivă, cel puţin la nivel public, referitor la acest program de relocare intra şi extra-UE – potrivit documentului intrat în posesia site-ului BN24, prezentat de secretarul de stat în MAE, George Ciamba, comisiilor de politică externă ale celor două camere ale parlamentului.
Documentul detaliază atât pregătirea României pentru primirea migranţilor, cât şi problemele pe care le suscită participarea la agenda de migraţie a UE. Potrivit unor surse consultate de cursdeguvernare.ro, poziţia ţării noastre a fost mai degrabă rezervată privind primirea migranţi din Africa şi Orientul Apropiat, invocându-se şi faptul că societatea românească este nepregătită pentru acceptarea acestora.
Potrivit documentului citat de BN24, „propunerile avansate de către Comisia Europeană sunt analizate, în acest moment, la nivel naţional de instituţiile implicate, în vederea conturării poziţiei României şi a identificării paşilor concreţi care vor fi făcuţi în continuare”.
Poziţia ţării noastre va trebui însă prezentată atât în consiliul JAI din 15-16 iunie, cât şi în reuniunea liderilor europeni din 25-26 iunie.
România cere echilibru între „asumarea responsabilităţii” şi finanţarea acesteia
Documentul MAE este plin de referinţe privind aspectele financiare ale programului de relocare al UE care se referă la România. Se arată căRomânia este pe locul 17 la alocările bugetare între statele Ue, însă va ocupa locul 8 între statele membre care urmează să primească migranţi. „Considerăm necesar să se aibă în vedere o echilibrare a celor două aspecte, finanţare vs. Împărţirea responsabilităţii”, arată documentul citat.
În plus, cerem o „clarificare a aspectelor legate de zonele de relocare ce vor fi finanţate”. România atrage atenţia că suplimentarea cu 50 de milioane de euro a programului de relocare extra-UE se referă la relocarea doar din nordul Africii, Orientul Mijlociu şi Cornul Africii, adicp doar la o parte din zonele acoperite de regulamentul european care prevede ca zone prioritare în ceea ce priveşte relocarea şi Europa de Est (Belarus, Moldova, Ucraina), Africa de Est, dar şi a refugiaţilor irakieni din Siria, Liban, Iordania şi Turcia.
România pare să aibă obiecţii privind modalitatea de stabilire a indicatorilor care stau la baza cotelor de refugiaţi. Există diferenţe între statele membre privind dimensiunea şi capacitatea sistemelor de azil, argumentează autorităţile române, care reies din evoluţia istorică sau a rutelor de migraţie.
Ţara noastră nu poate reloca eritreeni, se mai arată în document. Motivul este faptul că nu deţinem interpreţi, capabili să traducă şi să le vorbească acestora, dacă nu vorbesc o limbă străină.
Autorităţile române vor să fie implicateîn procesul de selecţie a persoanelor pe care urmează să le preia, din motive de siguranţă naţională.
Ce pregătiri trebuie să facă România
Numărul de migranţi pe care românia trebuie să îl accepte este relativ mic, dacă ne gândim la totalul populaţiei româniei, puţin peste 2300 de oameni. Totuşi, documentul MAE atrage atenţia asupra unor aspecte sensibile ale acestui program de relocare:
- Cum solicitanţii de azil vor beneficia de dreptul la muncă pe parcursul procedurii, iar un număr mare de persoane vor trebui să beneficieze de o formă de protecţie, se va crea „o presiune suplimentară la nivelul unor autorităţi cu atribuţii în domeniul ocupării, asigurărilor sociale, asigurărilor sociale de sănătate, pe linia recunoaşterii studiilor şi a calificărilor”
- Persoanele acceptate pe teritoriul României vor avea acces la o locuinţă – autorităţile atrag atenţia că acesta nu va putea fi asigurat din cauza lipsei de locuri în centrele pentru refugiaţi. Prin urmare se are în vedere modificarea legislativă în domeniul integrării care să ofere posibilitatea decontării de la bugetul de stat a cheltuielilor cu chiria pe parcursul programului de itnegrare – adică un an – şi a 50% din chirie în cel de-al doilea an.
- Documentul MAE vorbeşte despre „reacţii negative la nivelul societăţii care nu este familiarizată cu problema imigraţiei”. Această aserţiune se bazează pe experienţele anterioare ale altor state confruntate cu un număr mare de solicitanţi de azil, argumentează MAE, unde au apărut „potenţiale tensiuni sociale, inclusiv pe fondul diferenţelor de ordin cultural, aspect care, în ansamblu, poate crea o atitudine de respingere la nivelul comunităţilor unde urmează să fie repartizaţi solicitanţii de azil”.
Măsuri concrete ce trebuie luate
În privinţa capacităţii de cazare, cele 6 centre regionale – de la Bucureşti, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuţa Mare (Maramureş), Giurgiu, Timişoara – au o capacitate de 950 de locuri. Lor li se adaugă cele 200 de la Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă de la Timişoara.
MAE estimează că este nevoie de suplimentarea cu 600 de locuri a acestor centre: 300 la Galaţi, 200 la Rădăuţi şi 100 la centrul din Maramureş.
În plus, este nevoie de reabilitarea şi reparaţii la centrele din Bucureşti şi Giurgiu şi deschiderea unui nou centru la Constanţa, de 100 de locuri, care să aparţină de cel de la Galaţi şi care are nevoie de personal şi resurse financiare.
Implicaţiile financiare ale relocării – 15,3 milioane de euro necesare pentru 2015 şi 2016
MAE a făcut şi un calcul aproximativ al costurilor implicate de relocarea migranţilor, pornind de la asistenţa acordată anterior.
Pentru relocarea din afara UE a 657 de persoane şi asigurarea asistenţei necesare timp de 18 luni (al doilea semestru din 2015 şi anul 2016), pentru integrarea socială, ar fi necesare 7,9 milioane de euro.
În programul naţional Fondul pentru Azol, Migraţie şi Integrare (FAMI) este prevăzută suma de 800.000 de euro. Diferenţa nu necesită comentarii.
Pe de altă parte, pentru transferul din Italia şi Grecia a 1705 de persoane şi asigurarea asistenţei pentru aceeaşi perioadă are costuri de 7,4 milioane de euro. Iar în FAMI nu sunt prevăzute fonduri pentru acest tip de operaţiuni. Însă UE va acorda statelor membre, după cum a fost anunţat, câte 6000 de euro pentru fiecare migrant. Asta înseamnă 10,23 de milioane de euro.
Totuşi, MAE precizează în document că „regulamentul specific FAMI nu prevede posibilitatea acordării de sume forfetare per capita pentru transferul intra-UE al solicitanţilor de azil, ci doar pentru relocarea persoanelor aflate în nevoie de protecţie internaţională din state terţe şi transferul intra-UE al beneficiarilor unei forme de protecţie, în valoare de 360 de milioane de euro”.
Referitor la costuri, MAE arată pe ce bază s-a făcut calculul aproximativ al nevoilor de finanţare. În 2012, pentru asistenţa acordată solicitanţilor de azil timp de un an a fost nevoie de:
- 220.000 de euro pentru asistenţa juridică pentru 850 de persoane
- 200.000 de euro pentru asistenţă socială şi medicală pentru 370 de persoane
Calculele autorităţilor române indică nevoia de
- 100.000 de euro pentrucheltuieli de selecţie, asistenţă înainte de transfer, asistenţă de tranzit, transport şi asistenţă după sosire timp de o lună, pentru 40 de persoane
- 220.000 de eurochletuieli pentru asistenţa în vederea integrării sociale timp de un an
Documentul întocmit de MAE arată că este nevoie de suplimentarea bugetului, dar şi a personalului din instituţiile publice pentru gestionarea preluării de către România a migranţilor. 80 de poliţişti, consilieri juridici şi personal auxiliar este estimarea MAE.
În plus, trebuie făcute modificări legislative: a legii azilului, a legislaţiei specifice privind domeniul azilului şi al integrării, în sensul prevederii decontării de la bugetul de stat a cheltuielilor privind chiria şi utilităţile unei locuinţe, modificarea legislaţiei privind relocarea, dar şi a regulamentului de funcţionare a Inspectoratului General pentru Imigrări.
