România – pe contrasens cu deficitul bugetar

După ce a performat peste media europeană în ultimii patru ani, România a trecut pe contrasens pe autostrada financiară a deficitului bugetar.

Datele Eurostat arată poziționarea noastră pe 2016 în contra tendinței care se manifestă în Uniune. Precum și riscul de accident pe care ni l-am asumat odată cu avansul cheltuielilor publice peste posibilitățile rezultate din sumele colectate.

În urma efortului făcut în ultimii patru ani pe zona de consolidare fiscală (reducere a deficitului public), sumele pe care le plătim în plus pe piața internațională de capital drept risc de țară su scăzut drastic și ne-au poziționat exact acolo unde (încă mai) apare acum și deficitul public, după Cehia.

Din 2013 am ieșit și din procedura de deficit excesiv, adică ne-am dus sub limita de 3% din PIB.

Am rămas, însă, departe de țări precum locomotiva europeană Germania care dă tonul în UE în materie de finanțe, a trecut pe plus în ultimii doi ani și și-a redus semnificativ datoria publică ( peste opt procente din PIB în patru ani !), de la 79,6% din PIB în 2012 la 71,2% din PIB în 2015. Sau altele precum colega de bloc estic Estonia, tot de doi ani pe plus, deși are sub 10% din PIB datorie publică.

De remarcat și de luat aminte în tabel atitudinea complet diferită a Irlandei și Greciei, pornite în 2012 cu deficite anuale similare și cu obligații financiare imense în raport cu PIB dar având cu totul altă forță economică și mentalitate de a ieși din dificultate.

Irlanda nu doar că s-a încadrat în cerințe dar a și redus drastic datoria publică, de la circa 120% la 93%, în timp ce Grecia a scăpat hățurile și a urcat-o de la 160% la 177%, cu politici de tip ”stop and go” care se prefigurează și la noi.

Tendința de a consuma cât mai mult pe datorie nu constituie apanajul României, după cum și accesul pe piețele internaționale de capital ține de o prezență cât de cât întreținută periodic. Ceea ce diferă la noi este că am avut avantajul de a porni la drum după 1989 fără datorii și am reușit să nu exagerăm până la derapajul din 2008, care ne-a trimis spre limita de 40% din PIB, pe care am reușit să o evităm anul trecut.

Ne-am păstrat astfel sub mult lăudatele țări nordice ( deși ar fi de discutat ce am făcut noi cu banii împrumutați și ce au făcut ei), ca să nu mai vorbim de grupul sudic, evident mai dispus să acceseze bani pe moment și să-și mărească obligațiile certe de plată în viitor, pe baza unor venituri mai puțin certe și cu riscul de a traversa mai greu perioadele inevitabile de criză.

Datele prezentate pe grupe de țări arată că abordarea problemei deficitului public are o dimensiune socio-culturală. Nici sorgintea latină și nici poziționarea în aria balcanică nu ne favorizează din acest punct de vedere. Tocmai de aceea, efortul întreprins din 2009 încoace și ajuns la o performanță remarcabilă în context european este unul excepțional și este păcat să-l vedem irosit.

Din premiant al clasei din care facem parte, ne-am dus în 2016 spre coada clasamentului regional, asta în condițiile în care ne vom încadra în deficitul public programat de 2,95% din PIB. Iar asta în condițiile în care am avut scutire în acest an electoral de la rambursarea unei tranșe din suma rămasă de plată către UE pentru isprava din 2008-2009 (cele 5 miliarde euro, dacă ați și uitat de ele).

Pentru 2017, se conturează toate șansele nu să ajungem să îndeplinim obligația asumată și încălcată de a ne duce cu deficitul public sub 1% din PIB, ci să ne întoarcem sub procedură de deficit fiscal excesiv, undeva la -4% din PIB. Asta pentru că asumarea unor obligații sociale sporite nu rimează cu relaxarea fiscală și orice avans din economie nu poate ține pasul cu avansul necesităților personale.

Făcând o trimitere la verii italieni, cei mai apropiați de noi ca viziune și temperament, ar fi util să ne poziționăm constant la fel cu cei din nordul și nu cu cei din sudul ”cizmei”. Un fel de nordici mai puțin rigizi ca aparențe, dar mai autentici din perspectivă financiară decât vecinii de la sud de Dunăre printre națiunile din Balcani.