România – a zecea economie europeană la paritatea de cumpărare standard

România a ajuns cea de a zecea economie din UE după Produsul Intern Brut calculat la paritatea puterilor de cumpărare standard, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Pe parcursul ultimilor zece ani, țara noastră a depășit la acest indicator țări precum Grecia (aflată în criza profundă a datoriei publice) și Portugalia (în stagnare sistemică) dar și state cu o evoluție relativ bună precum Cehia iar, anul trecut, Austria.

Astfel, fie și la limită, am ajuns țara cu cel mai mic nivel de trai din topul 10 al celor mai mari puteri economice europene. Top în care, dintre statele foste socialiste și cu un nivel de dezvoltare semnificativ mai mic față de media europeană, mai face parte doar Polonia. Desigur, în ambele cazuri, mărimea a jucat un rol important în această evoluție dar schimbarea raporturilor de forțe trebuie semnalată.

De asemeni, ar fi important să reținem că păstrarea unor prețuri mult mai reduse în raport cu cele din Occident a amplificat puternic rezultatele economice exprimate în euro. De unde rezultă atât importanța pe care o are stabilitatea prețurilor la produsele livrate și serviciile prestate pe piața internă, cât și amânarea aderării la Zona Euro până la atingerea unui nivel mai ridicat de dezvoltare.

Motivul temporizării adoptării euro este că, după aceea, supapa reprezentată de cursul de schimb va dispare și procesul de apropiere a prețurilor față de media europeană va fi mai rapid și ireversibil, indiferent de modul în care va evolua economia și de deciziile luate pe partea de guvernare în privința gestiunii veniturilor publice.

NOTĂ: Acest mod de calcul este echivalent cu redimensionarea puterii economice pentru varianta în care puterea de cumpărare a monedei unice europene ar fi egală în toate țările UE.

Motivul temporizării adoptării euro este că, după aceea, supapa reprezentată de cursul de schimb va dispare și procesul de apropiere a prețurilor față de media europeană va fi mai rapid și ireversibil, indiferent de modul în care va evolua economia și de deciziile luate pe partea de guvernare în privința gestiunii veniturilor publice.

Avem aici avertismentele reculului puternic înregistrat de Grecia și Cipru (de circa 20% reducere a nivelului de trai raportat la media UE), de Spania (-10% față de aceeași medie de care a fost atât de aproape în 2005) sau de Portugalia (a cărei poziție s-a înrăutățit cu doar două procente, suficient cât să fie surclasată de Cehia și aproape prinsă din urmă ca nivel de trai de Slovacia sau țările baltice).

În treacăt fie spus, nici păstrarea monedei naționale pe fondul unor intense speculații financiare nu s-a dovedit mai bună. La votul britanicilor privind părăsirea UE a contat și reducerea dramatică a PIB/locuitor față de media Uniunii, chiar dacă țara a reușit să depășească de puțin Franța anul trecut ca rezultat de ansamblu, urmare a unei lire sterline supraevaluate la acel moment față de forța ei reală.

Perspectivele

În fața noastră la o distanță recuperabilă pe termen mediu se află Suedia și Belgia, situate sub plafonul de 400 de miliarde euro și cu șanse mici de a evolua suficient de rapid pentru a nu le prinde din urmă undeva la trecerea acestui plafon. Practic, dacă acum suntem cu PIB-ul pe locuitor la 56,6% din media UE, ar urma ca undeva pe la 61% să trecem de Suedia și pe la 67% (cam pe unde sunt polonezii acum) să depășim Belgia.

Dincolo de un ritm de creștere al PIB, situat la mai mult de dublu față de media UE, ritm care se și prefigurează pentru anii următori, condiția importantă ar fi menținerea echilibrelor macroeconomice pe calea stabilității prețurilor (a se citi păstrarea inflației în apropierea obiectivului de 2,5% plus/minus 1% stabilit de BNR) și a cursului de schimb (atenție la extravaganțele populiste gen conversia la cursul istoric a unor credite).

Interesant este că, dată fiind și intenția Marii Britanii de a părăsi UE, la orizontul deceniului viitor se conturează ceea ce părea în urmă cu câțiva ani (când eram încă pe locul 14 în clasamentul puterilor economice europene) doar o declarație dată de un prim-ministru pe calapodul a ceea ce englezii numesc ”wishful thinking”: să ajungem unde ne-ar fi locul după suprafață și populație – a șaptea țară din UE.