Analiză

Marea problemă a bugetului: Cum am mâncat în 2017 banii de fonduri europene

Potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor, România a primit în primele trei trimestre din 2017 de la bugetul UE doar 3,05 miliarde euro, din care… Mai mult

19.11.2017

Chestiunea

Pe noi culmi de progres şi civilizaţie: creșterea oficială a PIB – 8,8%. Consecinţe

Estimarea-semnal anunțată de Institutul Național de Statistică pentru trimestrul III 2016 arată un nivel record la creşterii economice, de 8,8% pe seria brută şi 8,6%… Mai mult

15.11.2017

Chestiunea

Noua fiscalitate: Normalitate = reintrarea guvernului în legalitate + conectarea la realitate

cursdeguvernare.ro își asumă – nu fără tristețe și fără amară ironie – ilustrația de mai sus, ca esență a temei grave și mai mult decât… Mai mult

14.11.2017

Analiză

O anomalie care și-a atins potențialul: Depopularea nu mai ajută prea mult la creșterea PIB/Locuitor

Datele publicate de Eurostat referitoare la evoluţia PIB/locuitor în perioada 2005 – 2015 arată că ritmul de creştere al acestui indicator esenţial pentru nivelul de… Mai mult

12.11.2017

Regele Mihai a murit

de Razvan Diaconu , 5.12.2017

Regele Mihai a murit la domiciliul său din Elveția, a anunțat Casa Regală. Decesul a intervenit marți, la ora 13:00. Regele avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie, de mai bine de un an și jumătate era grav bolnav.

Regele Mihai I s-a retras din viaţa publică la începutul lunii martie 2016, ulterior Casa Regală a anunţat că acesta a fost diagnosticat cu carcinom epidermoid metastazant şi leucemie cronică şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale la o clinică din Lausanne.

Potrivit unui comunicat emis de Biroul de presă al Majestății Sale Regelui, trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I va fi depus în Holul de onoare al Castelului Peleș, apoi pentru 2 zile în Sala Tronului din Palatul Regal din București. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș (datele nu sunt precizate în acest comunicat).

Comunicatul Biroului de Presă al Majestății Sale Regelui

Un deceniu de domnie, jumătate de secol de exil

Odată cu moartea Regelui Mihai dispare ultimul șef de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care se mai afla în viață.În aproape un secol de viaţă, a trecut prin evenimente dramatice, iar unele date din biografia sa au intrat în istoria universală.

Regele Mihai I al României (1927-1930 şi 1940-1947) s-a născut la Sinaia, pe 25 octombrie 1921, tatăl său fiind prinţul Carol, fiul cel mai mare al regelui Ferdinand (1914-1927), iar mama, principesa Elena a Greciei. Dinastia din România era parte a familiei Hohenzollern-Sigmaringen, ramura catolică a familiei imperiale germane, Hohenzollern. Mihai a fost al treilea rege al României, după Carol I (1866-1914) şi nepotul de frate al acestuia, Ferdinand.

Regele Ferdinand Întregitorul a fost căsătorit cu Maria, principesă britanică, cu care a avut şase copii, cel mai mare fiind principele Carol. Acesta s-a căsătorit cu principesa Elena a Greciei, la începutul anului 1921, iar fiul său, Mihai, s-a născut în acelaşi an. Căsnicia a fost una nefericită, îndeosebi din cauza aventurilor extraconjugale ale lui Carol. Cea mai lungă relaţie a fost cu Elena Lupescu, o relaţie suficient de serioasă încât principele să rămână în străinătate, alături de aceasta, în decembrie 1925, după ce reprezentase familia regală la înmormânarea reginei Alexandra a Marii Britanii.

În consecinţă, regele Ferdinand a propus Consiliului de Coroană excluderea lui Carol de la succesiunea dinastică şi din familia regală, titlul de principe moştenitor revenindu-i prinţului Mihai, în vârstă de numai 4 ani. În iulie 1927, Ferdinand a murit, iar România avea un rege în vârstă de numai 5 ani şi jumătate, – Mihai I.

Fiind minor, a fost instalată o regenţă colectivă, formată din principele Nicolae, fratele lui Carol, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie. Prima domnie a regelui Mihai I a fost marcată de rivalitatea accentuată dintre Partidul Naţional-Liberal şi Partidul Naţional-Ţărănesc, care s-au poziţionat diferit şi în ceea ce priveşte criza dinastică: PNL a susţinut Consiliul de Regenţă, în timp ce PNŢ dorea reîntoarcerea pe tron a principelui Carol. Pe 6 iunie 1930, acesta se întoarce în ţară.

La capătul a două zile de negocieri cu Iuliu Maniu, prim-ministru şi preşedinte al PNŢ, Carol se proclamă rege, ţărăniştilor promiţându-le că va relua căsnicia cu principesa Elena şi că nu o va aduce în ţară pe Elena Lupescu. Ambele promisiuni au fost încălcate. Detronat de propriul său tată, Mihai va primi titlul creat special pentru el, cel de Mare Voievod de Alba-Iulia. Mama sa, Elena, a plecat în exil, la Florenţa, iar lui Mihai i s-a îngăduit să o viziteze doar timp de câteva săptămâni pe an. Carol al II-lea a organizat o şcoală la Palat special pentru fiul său, în care avea drept colegi copii proveniţi din toate zonele ţării şi din toate categoriile sociale, însă relaţiile cu tatăl său au rămas distante.

Ulterior, a început pregătirea militară, obligatorie pentru un prinţ al familiei regale, şi a devenit sublocotenent la 16 ani. În timpul domniei sale (1930-1940), Carol al II-lea a început o politică de slăbire a principalelor partide, PNL şi PNŢ, încurajând disidenţele din interiorul lor, în paralel cu o implicare din ce în ce mai mare a monarhului în activitatea guvernamentală. În urma rezultatului indecis al alegerilor de la sfârşitul anului 1937, pe 10 februarie 1938, monarhul a suspendat Constituţia din 1923, a desfiinţat partidele politice, în locul cărora a fondat un partid unic promonarhic, intitulat Frontul Renaşterii Naţionale. O nouă Constituţie îi dădea atribuţii sporite regelui.

Pe plan extern, România a rămas izolată în contextul ascensiunii statelor ce doreau revizuirea sistemului de la Versailles. Încheierea Pactului de neagresiune dintre Germania şi URSS, cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov, pe 23 august 1939, a consfinţit împărţirea Europei Centrale şi de Est în zone de influenţă ale celor două state, iar atacarea Poloniei de către armata germană, pe 1 septembrie 1939, a provocat Al Doilea Război Mondial. Intrată sub sfera de influenţă germană, România a trebuit să cedeze teritorii: Basarabia şi Bucovina de Nord URSS-ului, Cadrilaterul Bulgariei şi Transilvania de Nord Ungariei. Socotit principalul vinovat pentru incapacitatea României de a riposta, Carol al II-lea a fost forţat să abdice, pe 6 septembrie 1940, de către generalul Ion Antonescu, pe care tocmai îl numise prim-ministru.

La mai puţin de 19 ani, Mihai devenea pentru a doua oară rege al României, în timp ce tatăl său a plecat în exil. Puterea efectivă a fost preluată de Ion Antonescu, cu titlul de Conducător al Statului, ce a prezidat un guvern alcătuit din militari şi legionari. După rebeliunea eşuată a acestora din ianuarie 1941, România a devenit o dictatură militară, în care mareşalul Ion Antonescu nu-l consulta pe monarh nici măcar în chestiuni de o importanţă crucială, precum intrarea României în războiul împotriva URSS, alături de Germania, pe 22 iunie 1941.

După succesele iniţiale, contraofensiva sovietică de la Stalingrad din 1942-1943 a pus armata română în defensivă până la finele războiului contra URSS. Pentru a limita proporţiile dezastrului, regele Mihai, împreună cu liderii partidelor istorice, au organizat răsturnarea de la putere a mareşalului Antonescu.

Pe 23 august 1944, regele Mihai i-a cerut mareşalului Antonescu încheierea imediată a armistiţiului. Cum acesta a refuzat, regele a dispus arestarea mareşalului, numind un guvern alcătuit din apropiaţi ai săi, condus de generalul Constantin Sănătescu. Într-o proclamaţie citită la radio, monarhul a anunţat ieşirea din războiul purtat până atunci de Germania şi trecerea în tabăra aliaţilor.

La finalul războiului, regele a fost numit de către preşedintele american Harry Truman ca Mare Comandor al Legiunii de Merit, una dintre cele mai prestigioase decoraţii americane, în timp ce Iosif Stalin l-a decorat cu Ordinul Victoria pe care l-au mai primit doar mareşali sovietici şi câţiva şefi de stat cu merite deosebite în victoria împotriva Germaniei.

Imediat însă a început procesul de comunizare a României, sovieticii reuşind să impună numirea lui Petru Groza ca prim-ministru pe 6 martie 1945. Pentru a contracara abuzurile noului Guvern, Mihai a declanşat aşa-numita ”grevă regală”, refuzând să contrasemneze actele Executivului, însă comuniştii au continuat nestigheriţi procesul de preluare completă a puterii şi decapitare a partidelor democratice.

Izolat politic, regele a abdicat pe 30 decembrie 1947. ”A fost şantaj. Mi-au spus ‘Dacă nu semnezi, suntem obligaţi să ucidem peste 1.000 de studenţi pe care-i aveau în puşcărie”, relata regele într-un interviu din 2007.

În iunie 1948, regele exilat în Grecia, la o reşedinţă a mamei sale, s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma (n. 1923), nepoata de soră a ultimei împărătese austro-ungare, Zita de Bourbon-Parma. Cei doi se cunoscuseră în noiembrie 1947, în timpul unei călătorii la Londra a regelui pentru a participa la nunta reginei Elisabeta a II-a.

În 1949, cuplul regal s-a mutat în Elveţia, la Lausanne, unde s-a născut prima lor fiică, principesa Margareta. Ea a fost urmată de alte patru fiice: Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957), Maria (n. 1964). Între timp, familia s-a mutat la în Anglia, unde au trăit din veniturile pe care le aduceau o fermă de pui şi un atelier de tâmplărie. În 1956, o nouă mutare: Versoix, în Elveţia, provocată de faptul că Mihai a semnat un contract cu firma Lear Jets. În curând însă, în 1958, Mihai a înfiinţat, cu alţi doi asociaţi, compania Metravel, care se ocupa cu electronică şi componente automatizate. Firma a fost vândută în 1964.

Pe plan politic, regele Mihai a păstrat relaţii strânse cu Comitetul Naţional Român, organism constituit de români aflaţi în exil în Europa Occidentală. Deşi CNR îşi propunea să funcţioneze ca un guvern în exil, acest statut nu i-a fost recunoscut niciodată de statele democratie din Vest. Când a izbucnit Revoluţia din 1989, reşedinţa familiei regale era tot la Versoix. ”Sentimentele noastre erau amestecate. După surpriză, a urmat spaima în faţa violenţei înfruntărilor şi a imaginilor pe care le transmitea televiziunea (…) Această evoluţie ne neliniştea. Pe cât am susţinut şi împărtăşit, la început, acest formidabil elan de speranţă care a fost revoluţia română, pe atât ne-am îndoit după aceea că acest elan fusese spontan. Ca să fiu cinstit, acum nu o mai cred deloc”, declara monarhul într-un interviu din 1991.

Regele suspecta implicarea sovieticilor în derularea evenimentelor. ”Ruşii simţeau că edificiul Ceauşescu începuse să pârâie. Spiritul latin al românilor risca să ia foc şi să arunce peste bord comunismul. Pentru a evita o răsturnare atât de radicală şi cu speranţa de a-şi salvgarda totuşi sistemul, ruşii au hotărât să îl sabordeze pe Ceauşescu”, a explicat regele.

După 43 de exil, regele vrea să revină în ţară. Prima tentativă de întoarcere a avut loc în aprilie 1990, în timpul mandatului lui Ion Iliescu, însă regele s-a întors din drum de la Zurich, unde a aflat că autorităţile române îi refuzaseră viza care îi era necesară întrucât, în decembrie 1947, îi fusese retrasă cetăţenia română.

Revenirea a avut loc abia pe 25 decembrie 1990, când a ajuns la Bucureşti cu un paşaport diplomatic danez. A primit o viză de 24 de ore, doar pentru a merge la mormintele de la Curtea de Argeş ale strămoşilor săi şi pentru a asista la slujba de Crăciun de la mănăstire. Pe drum, a fost oprit de un baraj al Poliţiei şi întors la Bucureşti, de unde a trebuit să plece cu un avion.

Permisiunea de a reveni în România i-a fost acordată finalmente în 1992, pentru a celebra Paştele în ţară. Primirea ce i-a fost făcută a fost extraordinară, fiind estimat la 500.000 numărul românilor care au ieşit în stradă pentru a-i vedea pe monarh şi familia regală. Entuziasmul populaţiei a îngrijorat autorităţile, care i-au interzis revenirea în România pe o perioadă de cinci ani. PDSR a cerut chiar Ministerului de Externe să îl declare persona non grata, în 1994, după ce regele a revenit, dar nu a fost lăsat să coboare din avion, pe motiv că nu se acordă vize la frontieră.

Normalizarea relaţiilor dintre rege şi statul român a început după victoria lui Emil Constantinescu, în alegerile prezidenţiale din 1996. Regelui i-a fost reacordată cetăţenia română, iar preşedintele l-a invitat să revină în ţară, în contextul în care PNŢCD era un partid alcătuit în majoritate din monarhişti. În ce-i priveşte pe liberali, liderul din 1992 al acestora, Radu Câmpeanu, i-a propus regelui să candideze la alegerile prezidenţiale, însă acesta a refuzat, iar demersul li s-a părut nepotrivit mai tuturor monarhiştilor. După 1990, regele Mihai nu a exclus revenirea pe tron, dacă aceasta va fi voinţa poporului. ”Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoare înapoi”, spunea regele.

Palatul Elisabeta din Bucureşti este acordat pentru folosinţă familiei regale pe durata vieţii regelui Mihai, în anul 2001, an în care este obţinut în instanţă de către rege şi titlul de proprietate asupra castelului de la Săvârşin. La capătul a cinci ani de negocieri, statul român a acceptat ca întregul domeniu de la Peleş să reintre în posesia familiei regale, administrarea urmând a se face de către stat. Doar castelul Foişor este folosit efectiv de către Casa Regală.

Din 2004, regele Mihai şi regina Ana şi-au stabilit reşedinţa în localitatea elveţiană Aubonne, însă au revenit frecvent în ţară, unde au stat fie la Palatul Elisabeta, fie la Săvârşin.

Regina Ana, soția lui, a încetat din viaţă la 1 august 2016, la vârsta de 92 de ani, la spitalul din Morges, în Elveţia. Corpul neînsufleţit a fost depus la Castelul Peleş şi apoi regina a fost înmormântată în Catedrala Arhiepiscopală de la Curtea de Argeş, acolo unde va fi înhumat și Regele Mihai.

Succesiunea

O criză dinastică a apărut treptat ca urmare a înaintării în vârstă a regelui şi a lipsei unui moştenitor direct de sex masculin. Conform Statutului Casei Regale din 1884, coroana României se transmite exclusiv pe linie masculină, conform legii salice. În cazul în care nu mai există un moştenitor bărbat, coroana revine capului liniei germane a familiei von Hohenzollern-Sigmaringen.

Soluţia găsită de rege au fost ”Normele fundamentale ale Familiei Regale a României”, care înlocuiau vechiul statut. Prin documentul adoptat în 30 decembrie 2007, prinţesa Margareta devenea ”Principesa Moştenitoare a României”, iar în cazul în care s-ar decide restaurarea monarhiei, Parlamentului i s-a transmis recomandarea să renunţe la legea salică ca modalitate de desemnarea a succesorului monarhului.

În 2011 s-a produs ruptura de ramura germană a familiei pentru a bloca eventualele pretenţii ale acesteia la coroana României, precum şi din cauza unor dispute legate de titlul Hohenzollern-Veringen ce i-a fost acordat de către regele Mihai ginerelui său, Radu Duda. Terenul pentru desemnarea principesei Margareta ca Principesă Moştenitoare a fost pregătit din timp. Aceasta s-a stabilit definitiv în ţară încă din anul 2000 şi s-a implicat în numeroase proiecte caritabile şi culturale.

Cel mai obscur însă rămâne episodul excluderii din linia de succesiune a prinţului Nicolae Medforth-Mills, fiul principesei Elena, a doua fiică a regelui. În lipsa unor descendenţi direcţi ai principesei Margareta, prinţul era al treilea în ordinea succesiunii la tronul României. Pe 1 aprilie 2010, la împlinirea vârstei de 25 de ani, Nicolae a devenit prinţ al României, iar din 2012 s-a stabilit în ţară unde a participat la diverse evenimente publice alături de bunicul şi mătuşa sa.

Pe 1 august 2015, titlul princiar i-a fost retras potrivit Custodelui Coroanei, şi a fost exclus din linia de succesiune, fără a fi prezentate vreodată motivele deciziei.

Cel mai jenant episod s-a petrecut în noiembrie, când Nicolae a încercat să își vadă bunicul aflat pe pat de moarte, dar accesul în reședință i-a fost refuzat.

Ultimul discurs rostit în Parlamentul României

Ultimul discurs al Regelui Mihai I a avut loc pe 25 octombrie 2011, în Palatul Parlamentului. Cu ocazia celei de a 90-a aniversări, Alteța sa a acceptat să vorbească, după 65 de ani de la abdicare, în plen. Parlamentarii l-au aplaudat în picioare pe regele Mihai în timpul prezenței acestuia, reprizele de aplauze totalizand 307 secunde.

“Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă.

Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.

România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor.

Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului. Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură. Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre. Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii.

A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați. Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite.

După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor.

Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Așa să ne ajute Dumnezeu!”

Legea privind Statutul Casei Regale a fost amânată o săptămână

Comisia Juridică și Comisia pentru Cultură ale Senatului au decis, în ședinta comună de marți, să amâne cu o săptămână dezbaterea și emiterea unui raport pentru Legea privind Statutul Casei Regale.

Președintele de ședință, senatorul PSD Robert Cazanciuc, a propus amânarea initiațivei legislative, motivând că Guvernul nu a emis un punct de vedere.

La începutul lunii noiembrie, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, președinții Camerei Deputaților și Senatului, au depus în Parlament un proiect de lege pentru reglementarea statutului juridic al Casei Regale a României.

Inițitiva prevede „recunoaşterea acesteia ca persoană juridică de drept privat şi acordarea statutului de utilitate publică. În plus, legea propune recunoaşterea poziţiei de Şef al Casei Regale a României, ca poziţie onorifică, asimilată protocolar cu aceea a unui fost şef de stat, şi cuprinde o serie de prevederi care vor asigura desfăşurarea optimă a activităţilor şi funcţiilor de reprezentare ale acesteia”, se arată într-un comunicat de presă.

Proiectul mai prevede un buget anual aprobat de guvern pentru Casa Regală şi Palatul Elisabeta în folosință pentru următorii 49 de ani. Executivul ar plăti și pentru staff-ul Casei Regale, a declarat Călin Popescu Tăriceanu, aproximativ 20 de angajați permanenți. Cu toate acestea, șeful Senatului nu a precizat care vor fi cheltuielile, precizând doar că vor varia în funcție de raportul de activitate pe care îl va prezenta anual Casa Regală.

Mergeți în homepage ›

Etichete: , ,
Publicat la data de 5.12.2017

Lăsați un comentariu


Stiri

Legile Justiției / Protestele iau noi forme: Flashmob cu geamantane, la Sibiu, și cu ochii acoperiți – la București

Vladimir Ionescu

Protestele față de modificarea legilor Justiției continuă în marile orașe – cu mai puține persoane prezente (din cauza vremii), dar sub noi forme. La Sibiu,… Mai mult

Stiri

Austria / Acțiuni pentru ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei în programul de guvernare 2017-2022

Iulian Soare

Noul guvern al Austriei va întreprinde acţiuni în Europa pentru a ridica sancţiunile impuse Rusiei ca urmare a conflictului din estul Ucrainei, potrivit programului de… Mai mult

Stiri

ArcelorMittal Galaţi a contestat licitația pentru construcția BRUA

Vladimir Ionescu

ArcelorMittal Galaţi a contestat în instanţă licitaţia pentru desemnarea constructorului gazoductului BRUA, după ce a fost eliminată din lipsa unui document care nu era relevant… Mai mult

Stiri

Proiect / Ministerul Finanțelor caută 8 miliarde euro – programul de emisiuni de titluri de stat va fi suplimentat

Vladimir Ionescu

Ministerul Finanţelor Publice intenționează să emită euroobligaţiuni în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro (echivalent) pentru perioada 2018 – 2019, în contextul implementării planului… Mai mult

Stiri

Consiliul European pentru Relaţii Externe: China și-a intensificat relațiile cu statele ECE, iar pentru atingerea intereselor sale, ignoră adesea normele comunitare

Iulian Soare

China a devenit din ce în ce mai “prezentă” şi “influentă” în spaţiul Uniunii Europene, intensificându-și relaţiile în principal cu ţări central şi est-europene, concentrându-se… Mai mult

Europa

Praga / Reuniune a liderilor extremiști europeni

Iulian Soare

Reprezentanți ai partidelor antiimigrație din 10 state europene s-au întâlnit sâmbătă la Praga, la o reuniune desfășurată în spatele ușilor închise, scrie prea internațională. Conferința… Mai mult

Europa

Austria / Extrema dreaptă intră la guvernare și ar putea obține portofolii-cheie: Internele, Apărarea și Externele

Iulian Soare

Liderul conservator Sebastian Kurz a ajuns sâmbătă la un acord cu Partidul Libertăţii (FPO), formațiune a extremei drepte, pentru formarea coaliției guvernamentale. Dacă acordul va… Mai mult