La finalul a luni de zile de ofensivă diplomatică, premierul David Cameron prezintă public, marţi, scrisoarea adresată preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, scrisoare care conţine 4 obiective urmărite de Marea Britanie pentru a rămâne în interiorul Uniunii Europene.
Înaintea publicării planului de reformă conceput de Downing Street, Guvernul Marii Britanii a făcut pentru prima oară legătura între apartenenţa la Uniunea Europeană şi securitatea naţională, semn că premierul Cameron doreşte mai degrabă ca ţara sa să rămână în interiorul graniţelor UE.
Cele 4 obiective
Obiectivele urmărite de Marea Britanie nu au fost exprimate formal până marţi, dar acestea pot fi identificate din analiza mesajelor şi declaraţiilor transmise de Londra în ultimele luni:
Suveranitate.
Puteri sporite acordate parlamentelor naţionale, care să poată bloca legislaţia europeană. Marea Britanie cere un sistem de cenzură, care să permită statelor membre să modifice sau să respingă directivele europene considerate nepotrivite. Teoretic, acest mecanism ar trebui să fie aprobat de toate statele membre, nu impus de Marea Britanie.
Zona Euro şi restul.
Recunoaşterea explicită a faptului că euro nu este singura monedă a UE, mişcare care ar asigura statele care nu fac parte din uniunea monetară că nu sunt dezavantajate. Marea Britanie vrea ca statele care nu fac parte din Zona Euro să fie ferite de efectele unei posibile uniuni fiscale şi să primească asigurări că nu va mai contribui la bailout-urile viitoare.
Integrare.
Marea Britanie doreşte să nu fie obligată să participe la eforturile de construcţie a unei Uniuni mai strânse, care în viitor ar putea conduce la constituirea unei Uniuni politice.
Beneficii sociale.
Restrângerea accesului la beneficii sociale ale migranţilor. Concret, Marea Britanie doreşte să blocheze aceste cereri formulate de nou-veniţii în Regat, aceştia putând să aibe acces la beneficii sociale doar după 4 ani de la obţinerea rezidenţei.
Reversul medaliei
Deşi premierul Cameron a avertizat, luni, că ar putea susţine ieşirea Marii Britanii din UE în perioada dinainte de organizarea referendumului, dacă Uniunea refuză solicitările avansate, Financial Times afirmă că premierul britanic pare să dorească contrariul.
Pentru prima oară de la declanşarea acestei campanii, David Cameron a făcut legătură între statutul de membru UE al Marii Britanii de ideea de “securitate naţională”. Teoria a fost susţinută de Downing Street 10 cu citate din Lordul Richards, fost şef al Apărării, care consideră că Regatul Unit va fi “mai prosper şi mai sigur” în interiorul unei Europe reformate.
Diplomaţii europeni consideră că scrisoarea lui David Cameron nu face decât să limiteze agenda Londrei, care în viitor nu va mai putea avansa cereri suplimentare. Mai mult, solicitările premierului britanic sunt general cunoscute, însă niciodată nu au fost puse pe hârtie, oficial, iar această acţiune ar putea genera un val de contra-solicitări formulate de state europene, care ar complica negocierile.
“Imediat ce se publică scrisoarea, reforma va deveni o problemă europeană. Şi am putea avea surpriza să constatăm că nu doar Marea Britanie are solicitări în acest sens….”, afirmă un oficial european citat de FT.
Premierul olandez Mark Rutte a avertizat că Brexit-ul va transforma Marea Britanie “într-o economie medie, amplasată în mijlocul Oceanului Atlantic, între Europa şi Statele Unite”, situaţie care ar deveni “devastatoare pentru centrul financiar londonez”.
Ce mai doreşte David Cameron
- Conservatorii britanici insistă să elibereze afacerile de “interferenţa excesivă” a Bruxelles-ului şi cer ca statele europene să primească libertatea de a încheia acorduri bilaterale de liber schimb cu state din Asia şi America.
- O altă solicitare se referă la eliminarea barierelor comerciale din sectoarele servicii şi digital, pentru creearea unei pieţe unice reale, şi la măsuri specifice de protecţie acordate districtului economic din Londra.
- Guvernul britanic susţine planurile de extindere ale Uniunii Europene, dar în interiorul unui mecanism care să prevină “migraţii majore de-a lungul continentului”.
- Prim-ministrul Cameron a spus că se opune ideii de constituire a Armatei Europene şi că doreşte ca Poliţia britanică să fie eliberată de influenţele exercitate de UE. Cameron a mai spus că Marea Britanie nu va renunţa la moneda naţională în favoarea monedei unice europene.
- Guvernul conservator va încerca să anuleze Human Rights Act, care obligă justiţia britanică să privească deciziile CEDO drept precedente pentru Marea Britanie, pe baza cărora să se constituie British Bill of Rights. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este o instituţie europeană, fiind înfiinţată prin decizie a Consiliului Europei, recunoscută de 47 de state membre, inclusiv Rusia şi Ucraina.
Precedente reacţii oficiale
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a afirmat că este gata să negocieze cu David Cameron „o înţelegere cinstită pentru Marea Britanie în UE”.
Lideri ai statelor UE au avertizat deja că nu sunt dispuşi să satisfacă multe dintre solicitările britanice, alţii, precum Angela Merkel, doresc ca Marea Britanie să rămână în UE dar nu sunt dispuşi să facă concesii importante.
Misiuni imposibile
David Cameron este conştient că propunerile sale „de reformă” ale UE necesită schimbarea tratatelor ce guvernează Uniunea Europeană. Schimbarea acestor tratate se poate face prin decizie unanimă a statelor membre, consens la care se poate ajunge cu mare dificultate în următorii 2 ani, până la termenul-limită stabilit de Marea Britanie pentru organizarea referendumului.
Orice tentativă de schimbare a legilor europene ce guvernează libertatea de mişcare va întâlni opoziţia fermă în special a statelor din Estul Europei. Şi Jean-Claude Juncker spunea că libertatea de mişcare este ne-negociabilă.
Restricţiile la beneficii sociale sunt de asemenea greu de obţinut, mai ales că inclusiv în interiorul Marii Britanii sunt voci prominente care afirmă că această solicitare este discriminatorie
La fel, cerinţa de „izolare” a City-ului Londonez a întâlnit opoziţia BCE şi a altor centre financiare europene.
Există însă precedente modificări ale tratatelor europene în favoarea unor state, aşa cum este cazul protocolului ataşat Tratatului de la Lisabona de care a beneficiat Irlanda.
Ce se întâmplă dacă David Cameron eşuează
David Cameron a evitat permanent să explice ce poziţie va adopta guvernul la referendum, dacă solicitările Marii Britanii sunt respinse.
Singura declaraţie pe această temă a fost: „Nu decidem nimic înainte”.
Un răspuns
1.Nefiind inca uniune economica (ci doar comerciala si partial valutara) si nici stat European (economic), reglementarile birocratice au luat-o cu mult inaintea intereselor de functionare optimala a „statului national”, care este fiecare din membrii acesteia (pina la crearea statului European propriuzis).
De aceea, directivele si legislatia UE care prefigureaza viitorul stat European, au devenit o adevarata frina in calea dezvoltarii economice generale.
2.Mai mult ca atit, proiectul European nu este constituit pe principii si tehnici pro-active economic – fiind total lipsit de o infrastructura stiintifica-programatica in acest sens.Continuarea inertiala a parcursului de pina in 1989, lipsa unui proiect European NOU, adecvat nevoilor de accelerare a dezvoltarii economice in alta epoca decit cea clasica, postbelica, lipsa conexarii nevoilor „nationale” ale dezvoltarii cu cele comunitare, de bloc economic sint unele din defectele perene ale UE.Strategiile teoretice, birocratice, fara dimensiuni si obiective concrete distribuite apoi tarilor componente, nu pot tine locul unui proiect European nou, construit pe baza proiectelor de dezvoltare ale tarilor componente.
3.Consecinta este dezvoltarea economica cu doua viteze, stagnarea flancului sudic si incorsetarea Angliei la ritmul de dezvoltare minor, al UE.O analiza in detaliu a avantajelor apartenentei Angliei la UE, in balanta cu dezavantajele starii de tara integrata – motiveaza cautarile sale de a se „elibera” de blocajele comunitare.Expectativa va fi parcursul Angliei in viitorii 2 ani, iar raminerea sau exitul sau va depinde de starea generala a UE, care pare a fi bulversata profund de tot ce misca necontrolabil in Europa: de la migranti la peisajul ucrainean si rusesc, de la esecul economic national al Greciei si altor tari ale flancului sudic, la masura in care se vor dezvolta sau nu, miscarile centrifuge in sinul UE, etc.
4.Este foarte probabil ca lideri nationali energici si motivati „national” sa solicite si obtina modificari profunde ale regulilor UE (elaborate fara a se cunoaste efectele decit dupa aplicarea lor), ca cererile Angliei sint legitime si viata economica nationala nu poate fi incorsetata de o uniune/bloc economic care deocamdata nu exista.Pretul acestor reguli este stagnarea unei Anglii, care inafara UE ar putea fi putere financiara mondiala, alaturi de SUA si China, iar aceasta situatie tinde sa devina insuportabila pentru populatie, alaturi de spaimele exitului.
5.Refuzul birocratiei politice a UE de a reforma Uniunea pentru a deveni functionala (si) sub aspect „national”, va produce o continua acumulare de nemultumiri si disfunctionalitati, care pot produce dezintegrarea ei – asa cum s-a intimplat de cite ori a existat refuzul schimbarii, atunci cind realitatea economica o impunea…