miercuri

27 martie, 2024

28 iunie, 2017

Valurile create de disputa politică au acoperit asperităţile economice ce se conturează tot mai clar la orizont şi care au ajuns la scadenţa schimbării radicale de trend.

Astfel, estimarea făcută de specialiştii BNR vede o creştere a ratei inflaţiei de la 0,6% în iunie 2017 până la 3,05% în iunie 2018, valoare cu care nu ne-am mai confruntat de prin anul 2012.

Pentru cei care au uitat cum a evoluat lupta anevoioasă cu reducerea creşterii preţurilor în România, reamintim seria care ne-a dus, într-o conjunctură internaţională foarte favorabilă din perspectiva preţurilor internaţionale ale petrolului, spre valori apropiate de zero ale acestui indicator-cheie pentru stabilitatea economică.

Practic, după ce am tot redus cotele de TVA, şi generală şi la alimente, operăm în prezent cu preţurile din urmă cu trei ani. Dar această resursă de temperare a inflaţiei consemnate oficial ( care nu are nepărat o corespondenţă în performanţa economică, dată fiind influenţa intervenţiilor adminstrative repetate ale statului) şi-a cam epuizat capacitatea de intervenţie.

Nu, o inflație de 5 ori mai mare în numai un an nu-i o joacă!

În curând, efectele majorării semnificative a veniturilor pe canalul salariilor din sectorul bugetar şi a creşterii artificiale a pensiilor ( care va amplifica deficitul deja cronic, undeva în jur de 4 miliarde de euro anual al bugetului asigurărilor sociale de stat) se vor transpune în stimularea creşterii economice, cu preţul ameninţării stabilităţii financiare a ţării ( vezi tabelul).


Schimbarea relativ rapidă (pe parcursul viitoarelor 12 luni) de palier de situare a inflaţiei va veni pentru unii ca o revelaţie dar ea a fost deja întrevăzută, potrivit modelelor economice de prognoză. Un nivel al inflaţiei de cinci ori mai mare peste un an nu este un lucru de joacă, mai ales la nivelul capacităţii de adaptare a percepţiei publice, după cinci ani de relativă stabilitate a preţurilor.

Deviaţia PIB arată diferenţa faţă de valoarea de creştere economică care ar fi putut avea loc în condiţii de stabilitate economică. Avansul ei de la plus 2% în prezent către un destul de problematic +3,42% la începutul lui 2019 indică pericole majore de derapaj macroeconomic şi riscuri majore de pierdere a stabilităţii pe tabloul de indicatori urmărit de UE.

Deja am cam ieşit din valorile permise la preţul caselor şi la costul forţei de muncă, mai avem 11 din 14 indicatori în regulă după ce eram printre premianţii clasei şi, foarte probabil, dacă vom continua pe actuala traiectorie economică, ne vom duce şi mai jos.


Situaţia nu arată deloc promiţător nici dacă se face trimitere şi la ipotezele destul de favorabile ca evoluţie în timp) utilizate în privinţa combustibililor (care ar urma în scenariul principal să frâneze creşterea preţurilor), a preţurilor volatile ( tripleta legume-fructe-ouă ar urma să scadă undeva spre jumătate indicele de inflaţie la trecerea în 2018) şi chiar a preţurilor administrate, ce ar urma să amortizeze din avansul preţurilor la începutul lui 2019.

Apropo de preţurile administrate, guvernanţii au ratat în prezent un moment prielnic de majorare a preţurilor la energie, rata negativă de aproape trei procente din iunie 2017 fiind în contratimp cu inflamarea, prin efect de bază până la 3,85%, din iunie 2018.

Atrage atenţia, în context, ieşirea ratei inflaţiei aflată sub influenţa politicii monetare, aşa numita CORE 2 ajustat, din intervalul ţintit de BNR de 2,5% plus/minus 1% după trimestrul al treilea din 2018. Precum şi estimarea de deteriorare în continuare a acestui indicator la peste patru procente începând cu 2019.

Toate aceste date pot părea seci dar se vor traduce în curând la nivelul vieţii de zi cu zi, unde se vor produce schimbări resimţite în buzunare. De la coşul de cumpărături şi până la ratele plătite la împrumuturi, vom achita factura basmului livrat de politicieni, cu pâinea mai multă fără muncă (şi eficienţă) în plus.

În fine, dar nu în ultimul rând, două întrebări la care ar merita reflectat.

1.Pentru cei care au muncit ani de zile să mai pună un ban deoparte, ar fi de gândit ce variantă e mai bună. Să le vină brusc ceva mai mulţi bani lunar dar să piardă din valoare la întreaga agoniseală de o viaţă ? Sau să admită corelarea veniturilor cu creşterea salariilor şi inflaţia, fără să piardă din banii deja puşi deoparte ?

2.Iar pentru cei care ar mai vrea să pună bani în depozite bancare pe 12 luni acum, dacă rata inflaţiei va fi de 3,05% în iunie 2018, la care bancă mai pot obţine peste un an vreun câştig în termeni reali ? Mai exact, ce instituţie financiară oferă acum o dobândă anuală nominală de 3,63%, pentru ca să rămână 3,05% după impozitare ?

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

”În ultima perioadă, auzim – îndeosebi din partea mediului de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: