Un număr de 15 dintre cele 28 de medicamente recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru tratarea tuberculozei lipsesc sau sunt achiziţionate cu mari întârzieri, potrivit unui raport-alertă al Observatorului Român de Sănătate.
Dintre medicamentele esențiale, opt nu sunt incluse deloc în lista medicamentelor compensate pentru pacienţii români, iar cinci sunt compensate doar pentru pacienţii care sunt diagnosticaţi şi cu HIV.
ONG-ul avertizează că tuberculoză este o boală contagioasă considerată, pentru care trebuie asigurat „tratamentul complet, continuu şi corect administrat”.
Majoritatea medicamentelor pentru tuberculoza rezistentă la tratament nu sunt astăzi disponibile pacienților din România prin programele derulate de statul român. Organizațiile internaționale asigură în România medicamentele esențiale pentru tratarea unui număr limitat de bolnavi de tuberculoză.
Fondurile internaționale alocate se vor termina însă în 2018, moment în care și acești pacienți vor rămâne fără medicamente dacă statul român nu va putea prelua finanțarea.
Noua criză din sistem, a medicamentelor pentru tratamentul tuberculozei, vine în contextul în care România este țara UE cu cea mai mare incidență a acestei boli, care este una complet vindecabilă.
Statistica tuberculozei în România
- 21.167 bolnavi de tuberculoză existau în România în anul 2016
- Cea mai mică rată de vindecare din UE
- 1 din 4 cazuri de tuberculoză diagnosticate în UE în 2015 sunt în România
- 1.055 de oameni au murit în România din cauza TBC doar în anul 2015
- 12.790 cazuri noi și recidive înregistrate în România în anul 2016
- Oamenii afectați de TBC provin în special din rândul populației tinere și active
- București, Dolj, Iași, Bacău și Constanța: județele cu cele mai multe cazuri din România
- Anual sunt depistate peste 500 de cazuri noi de tuberculoză rezistentă la tratament
- Conform estimărilor OMS, în România ar trebui diagnosticate anual 800-1000 de cazuri noi de TBC rezistentă la tratament
- Lipsa echipamentelor și consumabilelor necesare unui diagnostic corespunzător duce la depistarea a doar 500 – 600 de cazuri anual.
