Punctul de plecare al strategiei de țară: Forța de muncă. O comparație a angajărilor cu structura europeană

de Marin Pana | 25.9.2016 .

muncitorStrategia de țară se va axa inevitabil pe politici duse de stat asupra celor trei factori care intervin în procesele economice: munca, resursele naturale și capitalul (financiar, utilaje și tehnologii).

Dintre acestea, dată fiind preponderența capitalului privat (în acest moment preponderent controlat din străinătate), care decide asupra resurselor, capitalului și tehnologiilor de fabricație, maximum de efect al politicilor publice se mai poate obține asupra capitalului uman.

Pe fondul declinului demografic și al plecărilor masive la muncă în străinătate, forța de muncă condiționează și va condiționa tot mai puternic creșterea economică sustenabilă pe termen lung. Teoria spune că se poate îmbunătăți calitatea acestuia (dezvoltare de tip intensiv, cu creșterea competențelor, a ratei de educație terțiară etc.) și/sau cantitatea ( dezvoltare de tip extensiv).

Problema, în condițiile liberei circulații a forței de muncă pe piața unică, este că ar fi lăudabil și se poate lucra cu rezultate bune la prima variantă, dar pe final nu se va ști clar în beneficiul cui. De fapt, România mai are rezerve de exploatat la cantitatea de muncă angajată în economie, iar asta în corelație cu disponibilul de forță de muncă existent și rămas în țară.

Datele Eurostat arată, însă, că ne găsim într-o poziție cu totul particulară în rândul țărilor membre UE, cu cea mai redusă rată a angajaților temporari în totalul angajaților (doar 1% !). Iar asta la un nivel de peste zece ori mai mic față de media europeană în materie, ceea ce necesită o ajustare a datelor pentru a înțelege cum stă situația din perspectiva clișeelor consolidate timp de zeci de ani de fosta orânduire socialistă.

Astfel, figurăm de-abia pe locul 22 – 24 din 28 de state membre UE (alături de Bulgaria și Slovacia) la rata de angajare în rândul grupului de vârstă apt de muncă, cu aproape patru procente sub media europeană.

Dacă, însă, ajustăm valoarea acestui indicator cu numărul angajaților temporari urcăm tocmai pe locul 12 și semnificativ peste media Uniunii (v. Tabelul).

tabel1

Rata de angajare este definită ca măsura în care resursa de forță de muncă disponibilă la nivel național este utilizată. Este calculată ca raport între numărul de angajați și numărul celor au vârsta legală de muncă (intervalul 15 – 64 ani este luat ca referință pentru comparații internaționale de către Eurostat pentru toate statele, deși legislația diferă de la caz la caz).

O slujbă este considerată temporară dacă angajatorul și angajatul convin că durata ei este condiționată de condiții obiective precum: o dată specificată, terminarea unei lucrări, întoarcerea unui alt angajat înlocuit temporar. Cazurile tipice sunt persoanele care lucrează ca sezonieri, cei care sunt angajați de la caz la caz printr-o firmă ce execută activități temporare în contul unei terțe părți și persoanele aflate în anumite stagii de pregătire profesională.

Ce-ar fi dacă am avea o structură ”europeană

Practic, ponderea angajaților în ”înțelesul românesc” al termenului de angajat ( care presupune că este vorba aproape sigur despre angajare pe perioadă nederminată), atunci se obține cea de a doua coloană a indicatorilor prezentați de Eurostat. Coloană care diferă destul de mult de prima și în care situațiile relative în care se găsesec diferite țări se modifică radical pe alocuri.

Dacă România ar avea o pondere a angajaților temporari nu de 1% ci undeva la nivelul mediei UE (11,2% anul trecut), acest fapt ar prespune un plus de circa o jumătate de milion de angajați. Astfel, am trece peste media europeană a ratei de angajare ne-am duce spre pragul de 70% ocupare a forței de muncă disponibile.

Adică, în pofida clișeelor, în structură, nu atât locurile de muncă stabile ( care trebuie consolidate și nu flexibilizate !) sunt problema cea mai mare cât lipsa ofertelor de locuri de muncă temporare, cel puțin prin prisma raportării la experiența altor state. Este o chestiune de mentalitate, legislație, birocrație și regim de impozitare a veniturilor, toate aspecte la care statul poate lucra și interveni favorabil cu dublu efect: creșterea incluziunii sociale și reducerea facturii aferente beneficiilor oferite celor aflați în nevoie.

Dozajul între o zona dură a locurilor de muncă stabile și o zona flexibilă mult mai extinsă decât în prezent, care poate da reziliență economiei în fața șocurilor, va fi esențial ( vezi și experiența Poloniei, singura care nu a redus PIB-ul în criză). Iar pentru asta nu ar fi nevoie să reinventăm roata ci să ne uităm în jur, pentru a învăța ”din greșelile altora și nu din ale noastre”. Câteva observații se pot dovedi utile în acest demers:

1.Germania este un exemplu de asemenea dozaj, excelând ( dar fără a fi prima) la procentajul ratei de angajare și mergând pe un nivel apropiat dar ușor sub medie la nivel european de joburi temporare.

2.Țările baltice, cu mentalitate nordică dar afectată de anii de socialism sunt în primele opt locuri ca nivel de angajare în muncă al populației apte. Stau cert mai bine decât noi pe zona de locuri de muncă temporare dar ar trebui să luăm aminte și la tendința de revenire spre valori mai scăzute după trecerea crizei și adoptarea euro.

3. State precum Irlanda și Cipru au folosit cât se poate de vizibil în cifre supapa creșterii angajărilor temporare pe perioada dificultăților economice, spre deosebire de Grecia și de verii noștru latini, italienii care au păstrat acest indicator sub media UE ”no matter what”.

4. Apropo de latinitate, surprinde oarecum ( oarecum deoarece ”căpșunele” joacă un rol important) poziționarea Spaniei pe ultimul loc în clasamentul locurilor de muncă pe durată nedeterminată, unde și Franța coboară considerabil ca procentaj, undeva de la media europeană spre pragul de 55%. Dacă ne mai uităm și la italieni, care sunt sub 50%, asta ne arată cât de grea ar putea fi ”munca de lămurire”.

5. Dacă ne uităm la cazurile de dopaj cu locuri de muncă temporare, sunt elocvente cazul Suediei, care prin modalitate trece în statistica oficială Eurostat pe primul loc, cu aproape 75% (interesantă și motivarea oferită într-o țară bogată, cu un sistem de securitate socială performat, pentru ca trei sferturi dintre cei apți să muncească, chiar dacă nu în permanență) dar și perechile Cehia-Olanda, România-Finlanda sau Grecia-Spania, unde ocuparea temporară face masiv diferența finală.

Publicat la data de 25.9.2016 .

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Tomografia sistemului de Sănătate: Aparatura medicală în România – ”decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost”

România este statul membru UE în care se regăsesc cele mai puține și cel mai prost utilizate aparate de imagistică medicală, potrivit datelor publicate...Citeste mai departe »

Marin Pana

O analiză: Ce înseamnă, de fapt, Brexitul. Atât pentru economia UE cât și pentru britanici

Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, prescurtat Brexit, va duce la scăderea PIB-ului UE cu circa o șesime dar va mări semnificativ excedentul balanței...Citeste mai departe »

Marin Pana

Salariul mediu brut a trecut de 3000 de lei: dispunerea câștigurilor pe domenii de activitate

Câștigul salarial mediu brut anunțat de INS pentru luna noiembrie 2016 a depășit pragul psihologic de 3.000 de lei cu cinci lei, după ce...Citeste mai departe »

Marin Pana

Atenție la industrie! Și mai ușor cu redistribuirea unei creșteri prezumate – să ne uităm la Germania

Într-o perioadă în care toată atenția s-a concentrat publică s-a canalizat asupra redistribuirii beneficiilor unei creșteri economice robuste, prezumate a veni de la sine,...Citeste mai departe »

Marin Pana

Premieră istorică: ponderea salariului a depășit 60% din venituri. Unde s-au dus banii economisiți la alimente

Datele publicate de INS pentru trimestrul III 2016 arată că veniturile românilor au ajuns la nivelul de 1.125 lei lunar pe persoană și 2.927...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Inaugurarea erei Trump: un discurs pentru neliniștea noastră. S-ar bate oare acest președinte pentru noi?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: 20 ianuarie 2017. S-a intrat oficial în era Trump, deschisă de votul americanilor din 8 noiembrie 2016 și făcută posibilă de un...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / De capul nostru sau cu un frate mai mare ?

Radu Crăciun

Stiti, acela de la care poti acumula experienta de viata mult mai repede decat a facut-o el, evitand greselile lui. Acela care te ia...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Mocirla statului de drept și inflexiunea istorică: Justiția, de la prestări Servicii la servicii Anticorupție

Cristian Grosu

Azi, în ianuarie 2017, România se află într-un nou – și foarte mare, poate cel mai mare – impas, care-i afectează atât funcționarea pe...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Brexit, Frexit, Grexit, Nexit. Mai poate fi oprită dezintegrarea europeană?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Geert Wilders şi Partidul Libertăţii din Olanda (PVV), de extremă dreapta, vor câştiga alegerile generale din 15 martie a.c. (greu de crezut...Citeste mai departe »

Îndatorarea României cu încă 24-30 miliarde de euro în următorii 4 ani se joacă chiar acum

Cristian Tudorescu

Mediul economic asteapta cifrele de buget pe 2017 si estimarile de crestere economica pe care se bazeaza Guvernul. Cel mai simplu lucru este sa...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Unde ducem (sau unde o duce cine-o duce) legislația fiscală?

Gabriel Biris

Printr-o mișcare fulger, în ședința de guvern de vineri, 6 ianuarie, guvernul a aprobat o ordonanță de urgență (OUG 3/2017) de modificare a Codului...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

Valentin Lazea

Primul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Nivelul sărăciei crește în România “proporțional” cu creșterea instrumentelor de asistență socială

Andreea Paul

Sărăcia extremă și sărăcia relativă, raportată la nivelul mediu de trai românesc, au crescut în România în pofida creșterii economice din ultimele două decenii....Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Guvernul mâinilor stângi și România lui

Cristian Grosu

Există doi nominalizați – care deseară vor deveni, împreună cu toată echipa, miniștri – care Nu au pur și simplu ce căuta în acest...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Criza Uniunii Europene și a ordinii globale: cutremurele din 2016 anunță un tsunami în 2017?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: 2016 a fost deja denumit, în presa internațională, „annus horribilis” pentru Uniunea Europeană, având în epicentrul crizei mult discutatul Brexit din 23...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Reorganizarea securității militare în Europa: alternativa la confruntare

Cristian Diaconescu

La iniţiativa Germaniei, 14 state europene au susţinut o declaraţie prin care solicită acordul Comunităţii Internaţionale privind iniţierea unor discuţii preliminare cu Rusia vizând...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Războiul secolului care ne va defini viitorul

Radu Crăciun

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, mai agitata, mai instabila si mai impredictibila. In ultima instanta, din ce in ce mai...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Retribuirea în sectorul public: trei anomalii și o soluție

Aurelian Dochia

Retribuirea în sectorul public este una din temele prioritare cvasi-permanente ale agendei politice iar anul 2016 este un exemplu perfect. Guvernul tehnocrat a moștenit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Păcatele strategiilor românești: Un program de guvernare pentru siguranța națională

Cristian Grosu

Cu cele 51 (și cu cea care se pregătește acum, 52) de strategii de dezvoltare a României din ultimul deceniu – toate realizate la...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Inflația (deflația) și credibilitatea băncilor centrale; de ce s-a recurs la ”relaxare cantitativă”?

Daniel Daianu

Expectatiille inflationiste au un rol major in mersul inflatiei si conduita bancilor centrale. Guvernatorul Bancii Centrale a Irlandei, Philip Lane, afirma ca nu trebuie...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Când lumea merge mult mai repede decât oamenii. De la generația Flower Power la generația Flower Power

Rândurile de mai jos nu sunt despre alegerile din SUA : ele se bizuie, însă, pe acest exemplu și țin de un fir care...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română