Un număr de 23 de parlamentari PNL au inițiat un proiect de lege de transpunere în legislația națională a Directivei 1164 din 2016 a Consiliului Europei privind stabilirea normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale.
Proiectul prevede practic impozitarea în România a profitului obținut de multinaționale în urma activităților desfășurate de acestea în țară.
De precizat: prevederi asemănătoare, inspirate însă din BEPS al OECD, se regăseau în propunerea de modificare a Codului fiscal avansată de fostul secretar de stat de la Finanțe Gabriel Biriș în luna septembrie. Propunerile lui Biriș au fost ”îngropate” după o campanie de presă care a prezentat global inițiativa drept o intenție a executivului de a introduce noi taxe și impozite. La momentul respectiv, nici PNL, nici guvernul nu au apărat propunerea și nu au explicat-o.
Proiectul propune aplicabilitatea prevederilor de la 1 ianuarie 2017.
Ca efect al posibilei adoptări a inițiativei PNL, multe dintre marile companii din România vor rămâne fără instrumentele de ”optimizare fiscală”.
Un studiu realizat de ANAF la începutul anului 2015 pe un portofoliu de 2.500 de companii a condus la concluzia că, în ultimii 5 ani, aproape 1 miliard de euro au fost scoși din România numai prin intermediul prețurilor de transfer stabilite nereal.
De menționat: Proiectul de lege PNL copiază cuvânt cu cuvânt Directiva europeană, singura modificare constând în faptul că parlamentarii noștri au scos din proiect ultimul articol al Directivei care privește data intrării în vigoare a acesteia.
Domeniul de aplicare și norma de limitare a deductibilității dobânzii
Proiectul de lege inițiat de parlamentarii PNL are aplicabiltate asupra ”tuturor contribuabililor care sunt supuți impozitului pe profit în unul sau mai multe state membre, inclusiv sediilor permanente din unul sau mai multe state membre ale entităților cu rezidență fiscală într-o țară membră”.
Proiectul stabilește: costurile excedentare ale îndatorării sunt deductibile în perioada fiscală în care sunt suportate doar până la 30% din câștigurile contribuabilului înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA).
Statele membre pot considera drept contribuabil:
- O entitate căreia i se permite sau i se impune să aplice normele în numele unui grup, astfel cum sunt definite în conformitate cu dreptul fiscal intern
- O entitate dintr-un grup, astfel cum este definită în conformitate cu dreptul fiscal intern, care nu consolidează rezultatele membrilor săi în scopuri fiscale
În astfel de cazuri, costurile excedentare ale îndatorării și EBITDA pot fi calculate la nivelul grupului și cuprind rezultatele provenite de la toți membrii săi.
De precizat: și ANAF sesizase ”portița” plăților intra-grup, președintele instituției, Dragoș Doroș, anunțând săptămâna trecută că discută modificarea legislației fiscale astfel încât etități separate dar cu acționari comuni să poată fi privite ca grup și introduse în categoria mari contribuabili.
Modul de calcul și drepturi acordate prin derogare
Profitul inainte de dobanzi, impozite, depreciere si amortizare (EBITDA- Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization) se calculează prin adăugarea la veniturile supuse impozitului pe profit în statul membru al contribuabilului a sumelor ajustate în scopul impozitării pentru costurile excedentare ale îndatorării, precum și a sumelor ajustate în scopul impozitării pentu depreciere și impozitare.
Veniturile neimpozabile se exclud din EBITDA ale unui contribuabil.
Prin derogare, contribuabilului i se poate acorda dreptul:
- De a deduce costurile excedentare ale îndatorării până la suma de 3 milioane euro
- De a deduce în totalitate costurile excedentare ale îndatorării în cazul în care contribuabilul este o entitate independentă
De precizat: pragul de 3 milioane euro pentru deducerea costurilor excedentare ale îndatorării este valabil la nivel de grup.
Statul poate exclude limita maximă de 30% din EBITDA a deducerii costurilor excedentare ale îndatorării în următoarele situații:
- Pentru împrumuturi care au fost încheiate înainte de 17 iunie 2016, excluderea nu este valabilă însă pentru modificări ulterioare a unor astfel de împrumuturi
- Pentru împrumuturi utilizate pentru finanțarea unui proiect de infrastructură publică (de interes public general) pe termen lung, în cazul în care operatorul de proiect, costurile îndatorării, activele și veniturile se află toate în UE.
Impozitarea la ieșire
Potrivit proiectului, un contribubil este supus impozitului calculat pe baza sumei corespunzătoare valorii de piață a activului transferat, la momentul ieșirii activului, minus valoarea lui fiscală, în oricare dintre următoarele situații:
- Contribuabilul transferă active de la sediul central la sediul poermanent dintr-un alt stat în măsura în care, datorită transferului, statul sediului central nu mai are drept de impozitare asupra activelor transferate
- Contribuabilul transferă active de la sediul permanent dintr-un alt stat membru la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat, în măsura în care, datorită transferului, statul sediului permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate
- Contribuabilul își mută rezidența fiscală într-un alt stat, cu excepția acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în primul stat membru
- Contribuabilul transferă activitatea economică desfășurată la un sediu permanent dintr-un stat membru către un alt stat, în măsura în care, datorită transferului, statul sediului permanent nu mai are dreptul de a impozita activele transferate.
Proiectul de lege acordă dreptul contribuabilului de a eșalona, în anumite condiții, plata impozitului la ieșire. La eșalonare, statul poate solicita garanții.
Societăți controlate, ce intră în baza de impozitare
Potrivit proiectului, în cazul în care o entitate sau un sediu permanent beneficiază de același tratament ca o societate străină controlată, statul poate include în baza de impozitare:
- Venituri nedistribuite ale entității sau ale sediului permanent care au rezultat din acorduri neautentice (entitatea sau sediul central nu deține activele sau nu și-ar fi asumat riscurile) instituite cu scopul principal de a obține avantaj fiscal
- Veniturile nedistribuite ale entității sau ale sediului permanent provenite din:
- Dobânzi sau venituri generate din active financiare
- Redevențe sau venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală
- Dividende și venituri din cedarea de acțiuni
- Venituri din leasing financiar
- Venituri din activități de asigurare, activități bancare sau activități financiare
- Venituri de la societăți de facturare
(Descărcați AICI proiectul integral al PNL)
Argumentul inițiatorilor: statul poate încasa de 4 ori mai mult impozit pe profit
Inițiatorii proiectului de lege afirmă în expunera de motive că Parlamentul ”are reponsabilitatea să adopte această lege pentru a stabili un echilibru pentru toți întreprinzătorii care desfășoară activități economice în România”.
”Momentan, în mediul de afaceri din România există un dezechilibru care afectează competitivcitatea și dezvoltarea pieței interne. În timp ce unii plătesc 16% impozit pe profit, unele companii cu activitate în mai multe state își trimit profitul înregistrat în România în state terțe din această lume, inclusiv prin intermediul unor societăți de tip offshore. Întâlnim de multe pri companii care activrează în România și care ajung la profit zero tocmai ca să evite să plătească taxe și impozite în România.
Potrivit estimărilor noastre, statul român poate câștiga de până la patru ori mai mulți banbi dacă va încasa impozitul pe profit al companiilor ce au activități în mai multe state și care obțin profituri în România”, precizează inițiatorii.
