Mai puțin de o treime din inflația anuală consemnată la mijlocul anului în curs s-a aflat sub influența măsurilor de politică monetară, repartizarea fiind net predominantă pe segmentul produselor alimentare. Pe partea de componente situate în afara influenței măsurilor de politică monetară, ponderea majoritară a influențelor pe indicele prețurilor de consum (IPC) a venit pe zona produselor cu prețuri administrate (1,9% față de 3,7%).
Atât produsele cu prețuri volatile (așa numitul complex legume-fructe-ouă), cât și tutunul și băuturile alcoolice au venit cu influențe puternic negative. Primele, în contextul unei situații de moment regăsită în toate țările UE, dar ceva mai accentuată la noi. Cele din urmă aflate pe filiera calendarului de aliniere a accizelor la nivelul european, devansat din motive de necesități bugetare de la luna iulie la luna aprilie.
Combustibilii au avut o influență neglijabilă la creșterea prețurilor, urmare a unei relative stabilități a prețurilor petrolului pe piața mondială. De reținut că nici cotațiile pentru perioada imediat următoare nu indică o tendință de majorare de natură să afecteze semnificativ valoarea IPC.
În contextul unei probabilități ridicate a reducerii prețurilor la produsele volatile și a transpunerii în prețul pâinii a unei părți din reducerea TVA la 9%, programată pentru luna septembrie, estimările BNR pentru următoarele trimestre sunt mai degrabă susceptibile să se materializeze la limita de jos a intervalului de incertitudine. Adică undeva sub 3% și chiar, punctual, sub ținta de final de an, stabilită la 2,5%.
La începutul lui 2014, efectul de bază favorabil ar urma să conducă spre valori și mai reduse. Ulterior, pe parcursul anului și tot prin efect de bază, se așteaptă o revenire spre nivelul de trei procente. Trebuie subliniat că cel puțin o jumătate de punct procentual este deja antamată până în 2017 de alinierea prețurilor la energie ( influență pe inflașia anuală de 0,4% ) și la țigări ( influență de 0,1%).
De altfel, dacă se adună valoarea teoretic dezirabilă de 2% cu cele 0,5% amintite mai sus, obținem exact ținta de inflație fixată de BNR.Cert este că prognoza a fost revizuită ușor în jos față de varianta de precedentă din luna mai , cu 0,1% pentru finalul lui 2013 și cu 0,2% pentru finalul lui 2014. Rămâne ca și percepția populației privind stabilitatea prețurilor și încrederea într-o evoluție bună a economiei să se îmbunătățească.
Deocamdată, reducerea moderată a venitului disponibil în raport cu anul trecut a generat o reducere însemnată a creditării ( circa -2% în primul caz, dar -12% în cel de-al doilea). Ceea ce afectează creșterea economică, bazată în primul trimestru din acest an exclusiv pe exporturi. De aceea, piața internă ar trebui să preia o parte din rolul de motor al creșterii.
Există spațiu în acest sens, deoarece deviația PIB față de potențial a rămas ancorată în domeniul negativ ( undeva la -2%), De reținut și o veste proastă: al doilea partener extern al României în comerțul exterior, Italia, se confuntă cu cea mai lungă recesiune din ultimii 40 de ani ( a anunțat al optulea trimestru consecutiv de scădere a PIB și o prognoză de creștere economică pe anul în curs de -1,9%).
Încrederea pe bază de argumente solide în stabilizarea inflației la un nivel european, chiar și ușor peste medie din motive de întârzieri în implementarea reformelor structurale, este esențială. Atât pentru reducerea dobânzilor la creditarea în monedă națională cât și pentru temerea de a nu marca dobânzi reale pozitive, în condițiile reducerii valorilor nominale oferite de băncile comerciale la depozite.
Creditarea făcută în condiții mai stricte, dar mai sigură, ar urma să joace rolul de catalizator al reluării unei creșteri economice la niveluri robuste ( 4 – 5%). Cu beneficiul sublimării treptate în portofoliul instituțiilor de credit a împrumuturilor mai vechi neperformante cu unele noi performante. Care să nu mai impună constituirea de provizioane, implicit să greveze asupra încasărilor bugetare, implicit să permită relaxarea politicii de impozitare.
