vineri

29 martie, 2024

3 decembrie, 2012

Conform datelor oficiale publicate de Institutul Național pentru Statistică, Produsul Intern Brut a crescut în termeni reali cu numai 26,8% între 1989 și 2011, sporul maxim de 35% fiind atins în anul 2008 . Ritmul mediu anual de majorare a PIB pe parcursul acestor 22 de ani care au trecut de la prăbușirea regimului socialist a fost de numai 1,1% pe an.

În termeni nominali și lei vechi, PIB a crescut de la 857,9 miliarde lei în anul 1989 la 5.785.519 miliarde lei anul trecut ( valoare cu caracter provizoriu, cea definitivă o vom cunpaște în 2013). Ajustarea cu deflatorul care asigură comparabilitatea între rezultatele de creștere economică din ani diferiți, pe baza tuturor prețurilor din economie, a redus această majorare la ceva mai mult de o treime din valoarea de plecare.

Sursa:INS Anuarul statistic 2010, datele pentru 1995 – 2005 sunt revizuite iar cele pentru 2006 – 2008 sunt definitive


Din raportarea evoluției la valoarea PIB din 1989 se poate observa că rezultatul anual al economiei naționale a scăzut în primii trei ani la trei sferturi din cel inițial, urmare, în principal, a pierderii masive de piețe de desfacere. Un rol decisiv l-a jucat restrângerea livrărilor pentru piața CAER a statelor socialiste, desființată în 1991.

Cei patru ani de reluare a creșterii au avut ca efect o creștere cumulată cu doar o șesime a PIB (16,6%), insuficientă pentru a reface pierderea din primii trei ani. Mai grav, ea s-a făcut cu o economie nerestructurată, fără ca procesul de privatizare să capete consistență și cu prețul afectării echilibrelor macroeconomice.

Pe fondul problemelor din economia mondială, a urmat o recesiune majoră, cu o ajustare brutală a cursului de schimb și o evitare la limită a incapacității de plată. De-abia în anul 2000, după măsuri de relansare a exporturilor și reducerea impozitării profirurilor, s-a reușit reluarea creșterii pe o traiectorie sustenabilă, cu revenirea la nivelul PIB din 1996 de-abia în 2004.

În cei nouă ani de creștere consecutivă, de dinaintea declanșării crizei mondiale, PIB-ul a sporit cu exact două treimi ( 66,6%), ceea ce a dus la consemnarea unui ritm mediu anual de creștere de 5,8% și recuperarea consistentă a decalajelor de nivel de trai față de Occident. Din păcate, reculul din 2009-2010 ne-a adus sub PIB-ul din anul aderării la Uniunea Europeană, prag pe care l-am depășit de puțin în 2011.


Mai trebuie menționat că această recuperare nu a fost distribuită uniform, ci a fost concentrată la nivelul Capitalei, unde puterea de cumpărare a urcat la peste 110% față de media europeană, în timp ce în regiunea de nord-est, cea mai săracă a României și penultima din UE, a rămas sub 30% din media europeană.

Dacă ne raportăm la țările din fostul bloc socialist de care economia este mai apropiată ca structură, nivel de dezvoltare și regim valutar și raportăm PIB-ul anului 2011 la valorile de referință din 1995, 2000 și 2005, obținem următoarea dispunere a rezultatelor:

Oarecum surprinzător, România încă se menținea anul trecut în frunte, în acest clasament, dacă ne raportăm la anul 2000. Ea a fost penalizată la nivelul rezultatelor PIB și apare pe locul trei față de anul 1995, cu majorarea pe terme lung a decalajului față de Polonia și Cehia, de evoluția slabă din a doua parte a anilor 90.

Cu toate acestea, trebuie remarcată refacerea decalajului față de Ungaria, cu care am evoluat oarecum sincron până în 1995 ( când ambele țări se situau cam la 85% din PIB-ul anului 1989). Ne-am decuplat în perioada 1995- 2000, când ei au crescut cu 15,5% iar noi am scăzut cu 2%, după care noi am venit puternic din urmă, în timp ce economia maghiară a încetinit și chiar a ajuns să bată pasul pe loc din 2005 încoace.

Așadar, singura țară de care am reușit să ne apropiem ca nivel de dezvoltare a fost Ungaria, aflată anul trecut la 22% peste nivelul din 1989, în timp ce noi am fost aproape de 27%. Totuși, refacerea terenului a a intervenit după anul 2007, când economia maghiară s-a confruntat cu mari probleme, date de dezechilibrele macroeconomice.

Cert este că trebuie remarcată evoluția constant pozitivă a Poloniei, singura țară europeană ce a reușit să evite recesiunea. Ea avut o creștere ceva mai mică pe alocuri decât a noastră dar acea creștere a fost sustenabilă iar economia a absorbit mai bine șocurile. Cehia a crescut mai lent dar relativ constant, reușind să se îndepărteze de noi din 2005 încoace.

Una peste alta, evoluțiile consemnate arată că echilibrul este cel puțin la fel de important ca viteza de creștere iar forțarea acesteia peste posibilitățile reale de susținere în timp nu este benefică pe termen lung. Asta deși economia românească a demonstrat că sprinturile spectaculoase de scurtă durată pot compensa în anumită măsură căderile corectate suficient de rapid.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: