Comisiile de control bugetar şi pentru libertăţi civile, din Parlamentul European, au votat joi amendamentele la draftul directivei privind sancţionarea fraudării fondurilor europene, amendamente ce impun limite minimale pentru pedepsirea infracţiunilor de acest gen.
Directiva redefineşte fraudarea bugetului european şi armonizează dreptul penal din statele membre, referitor la infracţiunile legate care afectează fondurile comunitare.
În momentul de faţă, cazuistica infraţiunilor împotriva bugetului UE cuprinde situaţii în care au fost oferite informaţii false în scopul obţinerii de fonduri pe agricultură şi dezvoltare regională, sau cazuri în care oficiali din diverse state membre au primit mită pentru acordarea unor contracte publice, încălcând regulile privind achiziţiile.
Directiva defineşte infracţiunile împotriva bugetului UE, în varianta votată joi, mult dincolo de clasicele infracţiuni propriu-zise de fraudă, spălare de bani şi deturnare de fonduri. Sunt definite corupţia pasivă şi cea activă, obstrucţionarea procedurilor privind achiziţiile publice (acțiunile necinstite ale ofertanților în domeniul achizițiilor publice), preucm şi toate celelalte infracţiuni suplimentare.
De asemenea, directiva va armoniza perioada în care trebuie să aibă loc cercetarea, urmărirea penală, procesul și hotărârea judecătorească pentru o infracțiune, astfel încât să fie evitate cazurile în care se renunţă la investigarea cazurilor.
Pedepse
- Pedeapsa maximă pentru aceste infracţiuni trebuie să fie de minimum 5 ani, sau 10 ani, în cazul grupurilor organizate.
- În cazul persoanelor fizice, sancţiunile se pot limita doar la amendă dacă prejudiciul este mai mic de 5.000 de euro.
- Pentru persoanele juridice, pedeapsa poate interzice temporar sau chiar permanent participarea la lciitaţii publice pentru fonduri europene.
- Nu s-au introdus minime pentru pedeapsa cu închisoarea, deşi s-au discutat diverse propuneri.
Pedepsele pentru infracţiuni legate de fonduri europene variază de la o ţară la alta, maximum de închisoare prevăzut de o legislaţie naţională fiind de 12 ani. Perioada medie în care sunt instrumentate astfel de dosare în statele membre variază şi ea, de la 1 an, la 12 ani. Rata medie de condamnare în aceste cazuri este de 41%, cu mediile naţionale de condamnări fluctuând între 14% şi 80%.
