Ministerul Economiei, condus de Dănuț Andrușca (foto), a pus în dezbatere publică un proiect de modificare a HG nr. 775/2015, cea care a stabilit Strategia Naţională de Competitivitate 2015 – 2020.
Speranțele că ceva radical s-ar putea petrece în domeniul în care suntem codașii Europei sunt însă diminuate de următoarea afirmație conținută în proiect și care ar trebui să devină, potrivit ministrului, piatra de temelie a competitivității României:
”Provocările nu reprezintă niște nevoi urgente care trebuie abordate, ci o gândire de tipul ce se poate face pentru a îmbunătăți punctele tari”.
Proiectul noii hotărâri adaugă construcţiile la cele 10 „sectoare economice cu potețial competitiv” identificate acum trei ani şi lasă lista deschisă.
O altă noutate a strategiei prevede: „este nevoie și de un sistem de distribuție eficient, care să asigure legătura între produsele sectoarelor identificate ca fiind de viitor și utilizatorii finali, în siguranță și cu costuri minime”, potrivit notei de fundamentare a proiectului.
Nota de fundamentare a proiectului nu precizează ce indicatori de efciență a distribuţiei are în vedere.
De precizat: Progresele aplicării strategiei adoptate în 2015 și care urmează să fie modificate nu sunt încă cunoscute, deși în 2016 a fost înființat un comitet interministerial de implementare şi monitorizare.
Strategie pe hârtie
Un singur obiectiv din cele 27 din strategie a fost realizat: infrastructura digitală, potrivit unui raport al think-tank-ului „INACO – Inițiativa pentru Competitivitate.
Alte 7 obiective sunt parțial realizate și 19 obiective sunt nerealizate. Așadar, SNC 2015-2020 este până acum 4% realizată, 26% parțial realizată și 70% nerealizată, potrivit INACO.
(Citiţi şi: Competitivitatea României: un obiectiv bifat din 27 – prima monitorizare independentă a strategiei naționale)
Au mai rămas doar un an și jumătate pentru ca Strategia adăugită conform proiectului citat să fie aplicată.
Comitetul Interministerial pentru Competitivitate (CIC), înființat în aprilie 2016, anunța abia în ianuarie 2018 că „a început demersurile de colectare a datelor relevante pentru direcțiile de acțiune stabilite în privința celor cinci priorități menționate în Strategia Națională pentru Competitivitate (SNC)”.
În cei mai bine de doi an de existență, CIC nu a prezentat decât un singur raport, în 4 august 2016, care repetă, în fapt, prevederile generale ale Strategiei și sumarizează actele normative emise de guvern până atunci.
Ținte neidentificate
În rest, la aproape trei ani de la adoptarea strategiei, comitetul interministerial (CIC) încă își mai propunea următoarele „obiective generale:
- identificarea avantajelor competitive ale României în fiecare sector;
- identificarea problemelor majore existente în fiecare sector; identificarea priorităţilor în fiecare sector;
- identificarea companiilor românești inovative din fiecare sector;
- creșterea productivității companiilor românești din diferite sectoare;
- dezvoltarea lanțurilor de valoare;
- creșterea competitivității produselor românești;
- identificarea politicilor publice de susținere a companiilor din fiecare sector;
încurajarea inovării și a transferului de tehnologie; - promovarea de măsuri clare de atragere a investitorilor străini pe fiecare sector în
parte; - alinierea sistemului de educație necesităților actuale și viitoare;
- dezvoltarea clusterelor românești și a antreprenoriatului;
- digitalizare”, potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei din 19 ianuarie 2018.
Speranţa construcţiilor
Introducerea construcțiilor pe lista „sectoarelor de viitor” identificate de Strategia de competitivitate este întemeiată pe estimarea că ponderea în PIB a sectorului menționat are „potențial să ajungă la 15%”.
Nota de fundamentare a proiectului de HG își întemeiază estimarea pe statistica europeană, care spune că sectorul construcțiilor generează aproape 10% din PIB și oferă 20 de milioane de locuri de muncă, ca și pe faptul că „în perioada de creştere economică din 2007-2008 ponderea construcţiilor în PIB depăşise 11%”.
Documentul lasă necompletat tabelul privind „Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani)”, în contextul în care sectorul construcţiilor este departe de a fi impulsionat de subsectorul infrastructurii.
Strategia nu este urgentă
Proiectul de HG semnat de ministrul Economie Dănuț Andrușcă include aproximații care lasă loc la confuzii:
- „Obiectivele stabilite sub umbrela creșterii competitivității acestor sectoare au fost stabilite mai mult într-o manieră proactivă prin identificarea acelor domenii unde România poate avea o contribuție semnificativă la nivel mondial.
- „Așadar, provocările nu reprezintă niște nevoi urgente care trebuie abordate (așa cum se întâmplă de exemplu, în cazul problemei de suplinire a forței de muncă sau de rata crescută de dependență), ci o gândire de tipul ce se poate face pentru a îmbunătăți punctele tari pe care România le are – o mentalitate care de altfel ar trebui adoptată din ce în ce mai larg”.
Iată sectoarele de viitor în care au fost incluse şi contrucţiile:
