vineri

29 martie, 2024

28 iunie, 2013

României îi revin 400 de milioane de euro în perioada 2014-2015 din programul de 6 miliarde euro stabilit de Consiliul European pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 24 de ani, a declarat președintele Traian Băsescu la încheierea summitului european de la Bruxelles.

Principalele decizii adoptate la Bruxelles care privesc România:

  • Banii pot fi alocaţi pentru acţiuni destinate atât persoanelor din mediul rural, cât şi tinerilor din mediul urban, fiind vizate regiunile de dezvoltare Sud Muntenia, Centru şi Sud-Est, în care şomajul în rândul acestei categorii de tineri este de peste 25%.
  • Alocarea pentru România ar putea urca la aproximativ 470-500 de milioane de euro în urma redistribuirii la nivel european a altor 2 miliarde de euro, sursele urmând să fie identificate de Comisia Europeană în următorii doi ani din programele nefinalizate sau pe care au loc dezangajări de fonduri. Guvernul român trebuie să prezinte Comisiei Europene până în ianuarie 2014 „un program corespunzător” privind utilizarea acestor bani.
  • Se va pune accentul pe utilizarea fondurilor europene pentru proiecte de ucenicie şi formare profesională a tinerilor la locul de muncă, iar România are legislaţia adecvată prin legea educaţiei din 2011.
  • România poate accesa două programe ale Băncii Europene de Investiţii (BEI) – programul „Investiţii în competenţe” şi programul „Locuri de muncă pentru tineri”.

Liderii europeni au ajuns la un acord, în noaptea de joi spre vineri, pentru a accelera deblocarea a şase miliarde de euro pentru lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor, ridicând suma acordată acestui plan la opt miliarde de euro în total.

Comisia Europeană a propus ca cele şase miliarde de euro prevăzute pentru angajarea tinerilor în bugetul european pentru 2014-2020 să fie mobilizaţi pe doi ani în loc de şapte. Această „Iniţiativă pentru tineri” priveşte regiunile cele mai afectate de şomajul în rândul tinerilor din 13 state.


Peste 26 de milioane de persoane sunt în şomaj în Europa, dintre care 5,6 milioane au vârste mai mici de 25 de ani. Situaţia este alarmantă în anumite state precum Grecia sau Spania, unde mai mult de un tânăr din doi nu este angajat.


Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. ei da! iata ca si la Romania nasc absorbanti de fonduri, am putea noi parafraza cronicarul…

    cunosc o familie in mediu rural-inca tineri,un copil,ajunsi fromoasa varsta de 35 de ani; zero zile in inregistrari de munca, zero drepturi pentru asigurari de orice natura ori pensie.

    cum au ajuns la aceasta performanta? absolventi de liceu industrial (petrol si gaze, dar OMV Petrom a pastrat numai schelele de unde iese zacamantul singur,fara costuri, si le-a inchis pe restul);
    au cate 5 recalificari facute in somaj fiecare dintre dansii : de la bucatar,frizer,..pana la electronist si adeverinte ce nu conving vreun angajator; nu au bani sa dea dreptu’ pentru a fi angajati;

    spetesc cu ziua,cu saptamana,cu luna in agricultura ori constructii- dar lipsiti fiind de aparare,uneori dupa ce termina perioada sunt trimesi acasa cu promisiuni de plata, alta data….el canta sla pian si, cand are noroc de e prea beat consateanul rom din taraful local mai prinde cate o nunta,un botez, platit la sfert ca nu-i ‘de-a lor’, evident, destul ca prezinta incredere sa-l lase la ‘clapa’ lautarului titular….

    nu fumeaza; nu mai beau macar cate o bere (cand ma duc in zona trec pe la ei si le fac cinste: iau cate un pahjarel de tuica din bere si restul o pun bine, pentru ca mai vin in vizita parintii, nasii…)

    pe sot in primavara l-a intepat un tantar si s-a treszit cu larva de West-Nile in corp; l-am adus in Bucuresti, avea PH foarte basic la analize si pana la urma, dupa investigatii amanuntite a rezultat ca este sanatos,DOAR ca GRAV subnutrit.

    isi cresc copilul si ar incerca o noua recalificare,a sasea; dar… nu mai au varsta…sunt prea batrani la cei 35 de ani…si nu au muncit nicaieri pana in prezent,asa ca…

    Romania, sec.21

  2. 1.Romania nu a putut nici in trecut si nu va putea nici in viitor, sa absoarba banii UE, pusi la dispozitie pentru dezvoltare economica si pentru crearea de noi locuri de munca.
    Cauza acestei situatii, consta in inexistenta unui „program national de reconstructie economica si industriala”, care sa angreneze nu doar niste birocrati in transformarea banilor in intreprinderi si locuri de munca, ci intreaga natiune!
    Ar fi multe de spus, amintind doar, ca un eminent analist economic – prof. Ilie Serbanescu, explica (pe larg) inca din 2006, in ce conditii, banii acordati de UE sau creditele, pot fi transformati in intreprinderi si locuri de munca, in Romania.
    Este adevarat, ca atunci in 2006, dumnealui se referea la credite, dar situatia (cit si logica sa) este la fel de valabila azi, deoarece indiferent ca-i vorba de banii UE sau credite, „tehnica si metodica” transformarii lor in afaceri, intreprinderi si locuri de munca este aceeasi.
    „Daca ar exista un program extrem de concret de dezvoltare, apelul la credite ar avea sens.Dupa cum stim,insa, un asemenea program nu exista si nici nu ar avea vreo sansa de a fi aplicat, daca eventual il va formula cineva, in masura in care sectorul privat isi concepe si isi desfasoara propriile programe…”(Ilie Serbanescu, citat, art. „Dezvoltarea prin indatorarea externa”,Revista 22,nr. 855/26-31 iulie 2006,pag. 4).
    Articolul a fost un raspuns, la indemnul Presedintelui, ca dupa integrare, Romania sa apeleze masiv pentru dezvoltare si la credite, alaturi de banii gratuiti, primiti de la UE.
    La ce credite sa se mai apeleze azi, dupa integrare,cind nici macar banii gratuiti, nu pot fi folositi?
    2.In 2006 situatia Romaniei era buna, banii cu „buletinul” aduceau incasari mari la Buget si investitorii straini erau cu duiumul, incit problema unui program economic „extrem de concret” de dezvoltare nici nu se putea pune.
    In articol, autorul face o constatare care nimeni n-a luat-o in seama nici pina astazi: „…statul roman, dupa ce a cedat catre state sau firme private straine controlul intregii axe majore a economiei, nu mai dispune de pirghii pentru a desfasura strategii de dezvoltare”(citat, acelasi articol).
    Daca azi, cind economia si industria nationala au disparut, iar statul nu mai dispune de pirghii pentru a desfasura strategii de dezvoltare, oare cum ar putea niste „amatori”(ca birocratii Guvernului si noii investitori cu bani UE)sa fie capabili sa transforme banii UE, in afaceri si locuri de munca – in general?
    Fara economie nationala, fara programe nationale de reconstructie economica si industriala, cine si cum sa construiasca o viziune si o „logistica economica”, conform careia, investitorii incepatori sau cei cu afaceri in functiune, sa aiba un „decolaj” economic masiv?
    Putea fi dezvoltarea economica,dupa integrare o „partida” (reusita) in doi, intre niste birocrati (care intocmesc/aproba dosarele cu banii UE) si „investitorii” de ocazie (amatori de geniu, neconfirmati ca pregatirea manageriala), in lipsa unui efort national,politic, administrativ, organizatoric, stiintific, financiar, institutional,etc. pentru dezvoltare?
    Raspunsul a fost NU,pe toata linia celor 6 ani, de continua dezintegrare economica si industriala, de dupa integrarea in UE, in lipsa unui program economic „postintegrare”, de reconstructie economica si industriala!
    3.Viciul principal al guvernarilor de dupa aderare, a fost fara indoiala, lipsa de viziune asupra unor tehnici capabile sa asigure un decolaj economic puternic, sustinut de banii UE, care probabil ar fi fost mult suplimentati, daca Romania i-ar fi putut absorbi.
    Ceeace era in 2006 in opinia prof. Ilie Serbanescu, motorul capabil sa utilizeze banii pentru dezvoltare – respectiv un „program (economic) extrem de concret” – a devenit azi de o oportunitete extrema pentru reconstructia economica si industriala a tarii.Este inimaginabil, ca o tara esuata economic, ca Romania, sa nu aiba un „program de reindustrializare”(postaderare), tragind (economic) mita de coada, de 6 ani,dupa integrarea in UE!
    4.Guvernul Ponta a renuntat la cresterea economica de 3-4 la suta pe an, promisa la alegeri,fara sa inteleaga ca, in lipsa unui „program” de crestere economica,impus clasei politice si adminstrative, invatamintului si elitei intelectuale, populatiei prin mijloace specifice, etc., care sa conduca la cresterea competitivitatii generale nationale – tara ramine incapabila sa absoarba pentru dezvoltare, pina si banii primiti „mura-n gura” de la UE!
    5.D-nii Ponta si Antonescu, ar trebui sa renunte/amine nazarelile si creatiile de „imagine”, privind modificarea Constitutiei si Regionalizarea si sa ceara pubic „proiecte de reconstructie economica si industriala”, pe care sa le coroboreze, construind in final un „proiect national de reconstructie economica si industriala”,unitar si feabil, a carui componente si actiune sa se articuleze cu economia (straina si nationala) existenta, asigurind absorbtia in totalitate a banilor UE!
    Abia dupa aceea, vor exista conditiile, reperele si resursele de informare pentru modificarea Constitutiei si Regionalizare – Constitutia urmind sa sustina si consacre prin caracterul sau Liberal dezvoltarea, iar Regionalizarea devenind instrument local si regional de aducere la indelinire a programului de reconstructie economica si industriala.
    Cu „CONACO”-ul d-lui Vozganian, nu avem parte de reindustrializare,imitatiile fiind praf in ochii „dezvoltarii economica”, cit si tehnici uzuale de aminare la „calendele grecesti” a reindustrializarii Romaniei!
    Fara ca logica si PROIECTELE economice sa devina instrumente directoare la o tara esuata economic, totul se misca numai pentru imagine si din hei-rupism politic, fara sa se caute ca ceeace este important si durabil – dezvoltarea economica – sa fie cuprinsa in proiecte economice majore, care apoi sa determine si impuna anumite modificari constitutionale si schimbari structurale administrative.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. ei da! iata ca si la Romania nasc absorbanti de fonduri, am putea noi parafraza cronicarul…

    cunosc o familie in mediu rural-inca tineri,un copil,ajunsi fromoasa varsta de 35 de ani; zero zile in inregistrari de munca, zero drepturi pentru asigurari de orice natura ori pensie.

    cum au ajuns la aceasta performanta? absolventi de liceu industrial (petrol si gaze, dar OMV Petrom a pastrat numai schelele de unde iese zacamantul singur,fara costuri, si le-a inchis pe restul);
    au cate 5 recalificari facute in somaj fiecare dintre dansii : de la bucatar,frizer,..pana la electronist si adeverinte ce nu conving vreun angajator; nu au bani sa dea dreptu’ pentru a fi angajati;

    spetesc cu ziua,cu saptamana,cu luna in agricultura ori constructii- dar lipsiti fiind de aparare,uneori dupa ce termina perioada sunt trimesi acasa cu promisiuni de plata, alta data….el canta sla pian si, cand are noroc de e prea beat consateanul rom din taraful local mai prinde cate o nunta,un botez, platit la sfert ca nu-i ‘de-a lor’, evident, destul ca prezinta incredere sa-l lase la ‘clapa’ lautarului titular….

    nu fumeaza; nu mai beau macar cate o bere (cand ma duc in zona trec pe la ei si le fac cinste: iau cate un pahjarel de tuica din bere si restul o pun bine, pentru ca mai vin in vizita parintii, nasii…)

    pe sot in primavara l-a intepat un tantar si s-a treszit cu larva de West-Nile in corp; l-am adus in Bucuresti, avea PH foarte basic la analize si pana la urma, dupa investigatii amanuntite a rezultat ca este sanatos,DOAR ca GRAV subnutrit.

    isi cresc copilul si ar incerca o noua recalificare,a sasea; dar… nu mai au varsta…sunt prea batrani la cei 35 de ani…si nu au muncit nicaieri pana in prezent,asa ca…

    Romania, sec.21

  2. 1.Romania nu a putut nici in trecut si nu va putea nici in viitor, sa absoarba banii UE, pusi la dispozitie pentru dezvoltare economica si pentru crearea de noi locuri de munca.
    Cauza acestei situatii, consta in inexistenta unui „program national de reconstructie economica si industriala”, care sa angreneze nu doar niste birocrati in transformarea banilor in intreprinderi si locuri de munca, ci intreaga natiune!
    Ar fi multe de spus, amintind doar, ca un eminent analist economic – prof. Ilie Serbanescu, explica (pe larg) inca din 2006, in ce conditii, banii acordati de UE sau creditele, pot fi transformati in intreprinderi si locuri de munca, in Romania.
    Este adevarat, ca atunci in 2006, dumnealui se referea la credite, dar situatia (cit si logica sa) este la fel de valabila azi, deoarece indiferent ca-i vorba de banii UE sau credite, „tehnica si metodica” transformarii lor in afaceri, intreprinderi si locuri de munca este aceeasi.
    „Daca ar exista un program extrem de concret de dezvoltare, apelul la credite ar avea sens.Dupa cum stim,insa, un asemenea program nu exista si nici nu ar avea vreo sansa de a fi aplicat, daca eventual il va formula cineva, in masura in care sectorul privat isi concepe si isi desfasoara propriile programe…”(Ilie Serbanescu, citat, art. „Dezvoltarea prin indatorarea externa”,Revista 22,nr. 855/26-31 iulie 2006,pag. 4).
    Articolul a fost un raspuns, la indemnul Presedintelui, ca dupa integrare, Romania sa apeleze masiv pentru dezvoltare si la credite, alaturi de banii gratuiti, primiti de la UE.
    La ce credite sa se mai apeleze azi, dupa integrare,cind nici macar banii gratuiti, nu pot fi folositi?
    2.In 2006 situatia Romaniei era buna, banii cu „buletinul” aduceau incasari mari la Buget si investitorii straini erau cu duiumul, incit problema unui program economic „extrem de concret” de dezvoltare nici nu se putea pune.
    In articol, autorul face o constatare care nimeni n-a luat-o in seama nici pina astazi: „…statul roman, dupa ce a cedat catre state sau firme private straine controlul intregii axe majore a economiei, nu mai dispune de pirghii pentru a desfasura strategii de dezvoltare”(citat, acelasi articol).
    Daca azi, cind economia si industria nationala au disparut, iar statul nu mai dispune de pirghii pentru a desfasura strategii de dezvoltare, oare cum ar putea niste „amatori”(ca birocratii Guvernului si noii investitori cu bani UE)sa fie capabili sa transforme banii UE, in afaceri si locuri de munca – in general?
    Fara economie nationala, fara programe nationale de reconstructie economica si industriala, cine si cum sa construiasca o viziune si o „logistica economica”, conform careia, investitorii incepatori sau cei cu afaceri in functiune, sa aiba un „decolaj” economic masiv?
    Putea fi dezvoltarea economica,dupa integrare o „partida” (reusita) in doi, intre niste birocrati (care intocmesc/aproba dosarele cu banii UE) si „investitorii” de ocazie (amatori de geniu, neconfirmati ca pregatirea manageriala), in lipsa unui efort national,politic, administrativ, organizatoric, stiintific, financiar, institutional,etc. pentru dezvoltare?
    Raspunsul a fost NU,pe toata linia celor 6 ani, de continua dezintegrare economica si industriala, de dupa integrarea in UE, in lipsa unui program economic „postintegrare”, de reconstructie economica si industriala!
    3.Viciul principal al guvernarilor de dupa aderare, a fost fara indoiala, lipsa de viziune asupra unor tehnici capabile sa asigure un decolaj economic puternic, sustinut de banii UE, care probabil ar fi fost mult suplimentati, daca Romania i-ar fi putut absorbi.
    Ceeace era in 2006 in opinia prof. Ilie Serbanescu, motorul capabil sa utilizeze banii pentru dezvoltare – respectiv un „program (economic) extrem de concret” – a devenit azi de o oportunitete extrema pentru reconstructia economica si industriala a tarii.Este inimaginabil, ca o tara esuata economic, ca Romania, sa nu aiba un „program de reindustrializare”(postaderare), tragind (economic) mita de coada, de 6 ani,dupa integrarea in UE!
    4.Guvernul Ponta a renuntat la cresterea economica de 3-4 la suta pe an, promisa la alegeri,fara sa inteleaga ca, in lipsa unui „program” de crestere economica,impus clasei politice si adminstrative, invatamintului si elitei intelectuale, populatiei prin mijloace specifice, etc., care sa conduca la cresterea competitivitatii generale nationale – tara ramine incapabila sa absoarba pentru dezvoltare, pina si banii primiti „mura-n gura” de la UE!
    5.D-nii Ponta si Antonescu, ar trebui sa renunte/amine nazarelile si creatiile de „imagine”, privind modificarea Constitutiei si Regionalizarea si sa ceara pubic „proiecte de reconstructie economica si industriala”, pe care sa le coroboreze, construind in final un „proiect national de reconstructie economica si industriala”,unitar si feabil, a carui componente si actiune sa se articuleze cu economia (straina si nationala) existenta, asigurind absorbtia in totalitate a banilor UE!
    Abia dupa aceea, vor exista conditiile, reperele si resursele de informare pentru modificarea Constitutiei si Regionalizare – Constitutia urmind sa sustina si consacre prin caracterul sau Liberal dezvoltarea, iar Regionalizarea devenind instrument local si regional de aducere la indelinire a programului de reconstructie economica si industriala.
    Cu „CONACO”-ul d-lui Vozganian, nu avem parte de reindustrializare,imitatiile fiind praf in ochii „dezvoltarii economica”, cit si tehnici uzuale de aminare la „calendele grecesti” a reindustrializarii Romaniei!
    Fara ca logica si PROIECTELE economice sa devina instrumente directoare la o tara esuata economic, totul se misca numai pentru imagine si din hei-rupism politic, fara sa se caute ca ceeace este important si durabil – dezvoltarea economica – sa fie cuprinsa in proiecte economice majore, care apoi sa determine si impuna anumite modificari constitutionale si schimbari structurale administrative.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: