Anul trecut, 8,782 milioane de europeni erau disponibili să înceapă lucrul dar nu căutau un loc de muncă, potrivit Eurostat. Dintre aceștia, aproximativ 345.000 (aproape 4%) erau români.
Alți aproximativ 2,270 milioane cetățeni europeni își căutau un job dar nu puteau începe imediat lucrul.
Cei doi indicatori, care totalizează așa-numita forța de muncă potențială, au evoluat diferit în ultimii doi ani, precizează Eurostat – în timp ce numărul persoanelor care nu erau imediat disponibile a scăzut, cel al descurajaților, persoanele care nu-și mai căutau un job, a crescut (de la aproximativ opt milioane, în 2005, la 8,8 milioane în 2016).
Datele INS arată că în România trendul este invers, numărul descurajaților scăzând la 345.000 anul trecut, față de 357.000 în anul anterior.
Acestor categorii li se mai adaugă și categoria subocupată a lucrătorilor part – time care ar dori să muncească normă întreagă – 9,481 million europeni, dintr-un total de 45,3 milioane de lucrători cu program parțial.
Ponderea medie în UE a celor care doresc program complet în totalul lucrătorilor part- time este de 20,9%, în timp ce în România, această categorie de salariați reprezintă aproape 30% din totalul muncitorilor cu normă redusă.
Se observă că cei mai mulți lucrători part – time fără voie se înregistrează în Grecia (circa 75%), iar cei mai puțini, în Cehia (aproximativ 8%).
Ca specific național se mai remarcă și faptul că România, cu un procent la mijlocul clasamentului UE în ceea ce privește forța de muncă adițională, cele două categorii se reduc la una singura – persoanele care nu-și caută de lucru (și poate nu au muncit în viața lor). Lipsește practic subindicatorul celor care caută un job dar nu sunt disponibili imediat:
Soluția Guvernului Grindeanu pentru reducerea subocupării: impozitarea part-time-ului ca normă întreagă
De la 1 iulie, Guvernul dorește să impoziteze munca part – time, indiferent că este vorba despre 2, 4 sau ore, la fel ca cea cu normă întreagă – vor fi plătite contribuții corespunzătoare unei norme întregii cu remunerație la nivelul salariului minim pe economie.
Guvernanții speră astfel să scoată la suprafață joburile unde se lucrează program complet, dar se face evaziune.
„Astăzi, în România există 360.000 de contracte de muncă part-time ca unică sursă de venit. Aici vorbim de o zonă de muncă la gri. Contractul se face pe sumă mică, dar e puțin credibil că cineva poate să trăiască dintr-un (astfel de – n. red.) venit”, declara ministrul Finanțelor, Viorel Ștefan.
Datele oficiale arată că în decembrie 2016 existau 712.036 de astfel de contracte, din care circa jumătate trăiau doar din această sursă de venit, pe când alții aveau și un contract cu normă întreagă sau mai multe contracte parțiale.
Din totalul de peste 712.000 contracte part-time, 587.158 erau plătite cu sume de până la 1.250 de lei, salariul minim din acea perioadă. Mai precis, salariul mediu pentru aceste 587.158 contracte era de 543 lei.
De asemenea:
- 34.151 erau plătiți cu sume între 1.250 și 1.500 de lei
- 27.834 – între 1.501 și 2.00 lei
- aproximativ 45.000 de angajați aveau salarii între 2.001 și 4.000 lei
- aproape 12.000 primeau între 4.001 și 10.000 lei
- 1.014 persoane – peste 15.000 lei
