Numbeo.com și-a propus să centralizeze și să compare nivelul prețurilor la cele mai importante produse, veniturile bănești și puterea de cumpărare din cele mai mari orașe ale țărilor lumii.
Asta pe baza datelor furnizate de un număr relativ mare de contributori care să raporteze evoluția prețurilor și a veniturilor.
Fără a intra în detalii mai complicate, rezultatele – cifre foarte concrete, raportate din teren – sunt surprinzătoare.
O comparație între București și Varșovia
Cifrele privind comparația prețurilor și puterilor de cumpărare între București și Varșovia sunt deconcertante.
Deși în capitala României prețurile la consumator sunt cu opt procente mai mici, chiria cu aproape 35% mai redusă, produsele alimentare cu trei procente mai ieftine, iar nota la restaurant cu circa 12% mai mică, puterea de cumpărare este și ea cu 45% mai mică decât în capitala Poloniei :
Situația, aparent paradoxală, spune multe despre diferența de nivel de trai între locuitorii principalelor orașe, de dimensiuni similare, din țări foste socialiste cu economii de structuri comparabile.
Evident, remunerarea activității este mult mai scăzută în București decât la Varșovia, fapt care poate fi explicat prin productivitatea superioară din Polonia (cam șase euro pe ora lucrată în România față de zece euro în Polonia).
(Citiți și: ”România în jocul prețurilor relative și al nivelului de trai la nivel european”)
Față de un indice de referință de 100%, fixat pentru orașul New York, Bucureștiul figurează cu o putere de cumpărare de 37,01%, în timp ce Varșovia apare cu 68,34%.
În mod evident, diferența este, totuși, mai mare decât ne-am putea gândi din simpla comparare a PIB/locuitor în cele două țări. Ceea ce sugerează că și partea din PIB ce revine pentru remunerarea forței de muncă ar fi ceva mai mare în Polonia decât în România.
(Citiți și: ”PIB-ul pe locuitor și consumul efectiv: între jumătatea românească și întregul european”)
Ce-i drept datele nu țin de ”farmacia” statistică, ci sunt agregări de bun-simț făcute pe baza contribuțiilor venite benevol din partea a sute sau mii de respondenți din orașele și țările acoperite de site-ul numbeo.com. Totuși, trebuie reținut că această abordare este mai apropiată de percepția publică decât mediile statistice riguroase, dar care nu prea se regăsesc în situații concrete.
Comparații în România la nivel local
Să vedem însă ce spun aceleași evaluări despre situația prețurilor și a puterii de cumpărare în orașele mari din România.
Fapt de reținut, pe primul loc nu figurează Bucureștiul ci Clujul, care are prețuri ceva mai mici și salarii nete raportate mai mari. Din nou, surpriză atunci când se compară situația la nivelul orașelor mari din întreaga Românie cu cea din București: puterea de cumpărare e ceva mai scăzută în Capitală, din cauza prețurilor mai mari.
De reținut, cele mai mici prețuri raportate se regăsesc, oarecum ciudat, în partea de vest a țării. Unde, probabil, concurența și nivelul superior de educație au efect mai pregnant decât disponibilitățile bănești superioare.
Fără a se dori altceva decât o unealtă de studiu, datele prezentate pun pe gânduri și pot constitui un punct de plecare pentru studii mai serioase la nivel național, mai ales din perspectiva trecerii la o altă viziune a dezvoltării în profil teritorial.
Ele vin să completeze imaginea nivelului de trai în centrele de cristalizare ale nivelului de trai din cele mai importante regiuni.
Se îndepărtează, astfel, confuzia dintre orașele și județele cu același nume, care dădea o aparență de netă superioritate nivelului de trai din Capitală. Inclusiv prin prisma raportărilor de PIB/locuitor concentrate artificial la sediul social din regiunea de dezvoltare București-Ilfov.
În fine, dar nu în ultimul rând, apare și o estimare bazată pe o variantă de ”coș de consum” mai apropiată de uzanțele vestice decât cea tradițională, rigidă și care presupunea mai multe excluderi (de pildă, chiria plătită, ce poate constitui o parte importantă din cheltuielile unei gospodării).
