România este complet expusă riscului de reluare şi extindere a procedurii de infringement împotriva României privind piața energiei, ca urmare a restricţiilor impuse de OUG 114/ 2018.
„Așa cum arată acum OUG 114/218, este 100% probabilă reluarea procedurii de infringement privind nerespectarea Tratatului de Funcţionare a UE (TFUE), respectiv reglementărilor europene privind liberalizarea pieţei de energie”, a declarat un expert independent pentru cursdeguvernare.ro.
Cel puţin trei prevederi ale OUG 114 contravin flagrant TFUE, directivelor și reglementărilor europene în domeniu:
- plafonarea preţului la gazele naturale,
- stabilirea de preţuri administrate la energia electrică de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Enerrgiei (ANRE),
- taxarea cu 2% a cifrei de afaceri a companiilor energetice în favoarea ANRE.
Comisia Europeană a deschis deja o procedură infringement împotriva României privind restricţiile privind exporturile de gaze naturale, dar procesul a stagnat după ce Parlamentul a renunţat la o parte din prevederile controversate ale OUG 64 / 2016 privind piaţa energiei, odată cu transformarea ordonanţei în Lege.
Executivul european a anunţat, încă de la publicarea proiectului a ceea ce avea să fie OUG 114 / 2018, că „va analiza în detaliu acest proiect (compatibilitatea acestuia cu Tratatul, Directiva privind gazele naturale, Directiva privind electricitatea)”.
„Salvgardarea”
Pentru a impune restricţiile de mai sus, Guvernul a invocat implicit clauza de salvgardare în cazuri extreme, aplicabilă timp de 3 ani, precizând că măsurile menţionate se vor aplica de la 1 martie 2019, până la 28 februarie 2022.
„Nu există nici o justificare pentru invocarea vreunui caz extrem. Nu a avut loc nici un dezastru natural, iar piaţa funcţiona foarte bine, liberalizarea acesteia inducând o mare concurenţă între furnizori. Ba chiar au apărut oferte de preţuri de energie electrică sub cele reglementate”, remarcă Corina Murafa (foto), expert în energie la Centrul pentru Studiul Democraţiei.
„Nu rezistă nici argumentul că piaţa gazelor ar fi oligopolistă în România, pentru că există doi producători care acoperă 85% din consum. Piaţa noastră este interconectată cu piaţa europeană prin Ungaria şi Bulgaria şi existenţa ofertelor de import desființează argumentul”, spune un alt expert.
Prin adoptarea 114 / 2018, România încalcă codurile rețelelor energetice și reglementările privind piețele lor de echilibrare. Piețele nu mai pot funcționa normal în condițiile ordonanței.
Obligația de a vinde gazele la 68 de lei / MWh inclusiv pentru companii contravine celei asumate de România de liberalizare completă a pieței.
Cu ochii pe ANRE
De asemenea, OUG 114 lărgește competențele ANRE de „stabilire administrativă a prețului energiei electrice și face nefuncțională piața de echilibrare, în care furnizorii cumpără sau vând energia de care au nevoie când, din diferite motive, nu se închid la un moment dat cu contractele pe termen lung”, a declarat expertul citat.
Formulările OUG 114 privind stabilirea preţurilor la energie electrică au nevoie de clarificările ulterioare ale ANRE.
Ordonanța vorbește de aprobarea tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor casnici, dar şi a celor non-casnici cu mai puţin de 50 de salariaţi şi o cifră de afaceri anuală sau active mai mici de 10 milioane de euro.
„Dacă ar fi vorba doar de consumatorii vulnerabili, nu ar fi așa o mare problemă de infringement, dar trebuie să așteptăm clarificările ANRE”, spune un alt expert.
Taxa şi consumatorii
OUG 114 pune, însă, și „o problemă de neseriozitate. Când s-a impus, impozitul pe profiturile suplimentare din liberalizarea preţurilor la gaze trebuia transformat într-un fond în sprijinul consumatorilor vulnerabili. Nu s-a întâmplat aşa”, aminteşte Corina Murafa.
Acum, din nou, „ordonanţa lăcomiei” prevede o taxă de 2% din cifra de afaceri a operatorilor licenţiaţi de ANRE, care va încasa banii, cu motivaţia reînnoită că ar urma să fie folosiţi „pentru a ajuta consumatorul vulnerabil”, potrivit consilierului Darius Vâlcov, unul din autorii actului normativ.
Mai mult, însă, taxa ar putea fi încă un capăt de acuzare în procedura de infringement.
Reglementările europene prevăd că taxa prelevată de ANRE trebuie stabilite în funcție de cheltuielile acesteia, nu poate fi oricât de mare, iar proporția de 2% este mult prea mare, mai ales că ANRE o stabilise, chiar în decembrie la 0,1%, precizează experții consultați.
ANRE are în vedere mai mult proiecte de dezvoltare, dar este greu de crezut că acestea ar costa sute de milioane de lei, la cât s-ar putea ridica încasările din taxă.
„Doar dacă ANRE s-ar transforma din autoritate de erglementare şi supraveghere într-una de implementare, văd că se naşte o nouă tendinţă”, spune Corina Murafa, referindu-se la transformarea Comisiei Naţionale de Prognoză în administrator al prioeectelor de parteneriat public-privat.
Cui îi (mai) este frică de infringement?
Peste toate, instrumentul infringementului pare să nu mai aibă efectul scontat asupra autorităților românești, potrivit Corinei Murafa.
„Când există zeci de asementea proceduri, ale căror efecte practice – amenzile usturătoare – sunt îndepărtate, funcția lor preventivă pare să nu mai impresioneze pe nimeni în România. Astfel de proceduri au o logică, dar la noi s-a ajuns într-un joc lipsit de logică”, conchide expertul citat.
