Ordonanța Energiei verzi : Când guvernul ignoră piața reală și cifrele experților și zguduie o întreagă industrie

Vineri, 7 iunie, a apărut în Monitorul Oficial vestita Ordonanță de Urgență care modifică Legea energiei regenerabile în România (Legea 220/2008). Decizia, luată la ședința de guvern din data de 4 iunie, pune în fața faptului împlinit atât argumentele care stăteau la baza politicii energetice a României, cât și speranțele celor implicați în piața de energie, de la investitori și producători la consumatorii finali.

Dincolo de propaganda oficială care demonizează energia verde pe baza manipulării cifrelor și a principiilor după care funcționează piața de energie, stau rapoartele profesionale ale ANRE (reglementatorul oficial al pieței), situația din piața reală de energie, precum și anomaliile pe care noua Ordonanță de Urgență le crează, atunci când nu le întreține, în această piață.

Ce prevede, de fapt, Ordonanța de Urgență și cine sunt perdanții ei, de la un capăt la altul al sistemului :

Guvernul, mai aspru decât reglementatorul

Principala prevedere a OU constă în reducerea numărului de certificate verzi și amânarea acordării acestora pentru intervalul 2017-2020.

Astfel:
hidrocentralele noi primesc 2 certificate verzi pe MWh (în loc de 3 – cât prevedea Legea 220);
un certificat verde (în loc de 2) pentru noile centrale eoliene;
4certificate verzi (în loc de 6, cât prevedea Legea) pentru centralele electrice solare.

Demn de menționat este faptul că piața reală avea nevoie de o altfel de reducere pentru a evita supracompensarea energiei verzi. Însă, deși guvernul invocă în adoptarea Ordonanței de Urgență un raport al situației de supracompensare a energiei verzi întocmit de reglementator, chiar reglementatorul – ANRE prezintă cu totul alte cifre de reducere a numărului de cerfiticate verzi.

Astfel, numărul de certificate verzi pe care ANRE le propune spre amânare, în baza evitării supracompensarii și a principiului siguranței sistemului  este mai mic decât cele pe care le-a tăiat guvernul.

De reținut că ANRE, în calitate de reglementator a făcut această analiză pe baza funcționării reale a pieței de energie și pe baza estimărilor de consum și compoziție a coșului energetic, astfel încât să se evite supracompensarea energiei verzi.

Anomalii și perdanți

a), Prima care va resimți efectele ordonanței este piața reală de energie, în care energia verde va fi mult mai redusă chiar decât o cerea raportul de supracompensare al Reglementatorului – ANRE. Aceasta din cauză că producătorii de așa-zisă ”energie nurdară” își vor acoperi furnizarea cu mai puține certificate verzi.

O arată atât cifrele pentru perioada ianuarie-mai 2013, cât și faptul că autoritățile au permis de circa un an și jumătate neaplicarea legii de către funizori și producătorii care fac și furnizare.

Astfel, în perioada ianuarie-mai 2013, numărul total de certificate verzi emise a fost de 4,2 milioane. Doar circa 10% au fost vândute pe bursa OPCOM, alte 40% fiind vândute prin contractele bilaterale. Mai bine de jumătate (2,418 milioane de certificate verzi) au rămas nevândute. Important: faptul că au rămas nevândute nu înseamnă că nu au fost plătite de cineva. Iar aici apare cel de-al doilea perdant:

b), Consumatorul final. Consumatorii au plătit certificatele verzi pe factură, furnizorii au încasat banii de ele, în schimb furnizorii nu au cumpărat de pe piață certificatele verzi pentru care încasaseră banii de la consumatori.

Favorizați sunt în special marii producători de energie termo care fac și distribuție și cărora li s-a permis, în ultimele 18 luni, să încalce legea energiei: să vândă consumatorilor ceea ce nu cumpăraseră din piața reală.

Unul dintre miturile cu care în ultimele luni a fost demonizată energia verde este acela că ea este responsabilă de creșterea prețului la energia electrică. În realitate, certificatele verzi aduc doar circa 11% din scumpirea energiei electrice, scumpire care, dacă piața ar fi lăsată să funcționeze, s-ar compensa cu scăderea prețului la energia electrică. Restul scupirii vine din tehnologia învechită a celor care produc ”energie murdară”, nerestructurarea acestor companii de stat care merg pe pierdere și considerentele politice care stau la baza modificărilor în Legea Energiei.

c), Primii perdanți ai Ordonanței sunt, însă, producătorii de energie verde și, mai ales, cei care au investit în centralele de regenerabile în ultimii ani, luând în serios Legea 220/2008:

-, în primul rând, planurile de afaceri sunt date peste cap, numărul redus la mai puțin de jumătate de certificate verzi care ajung în piață nu mai garantează nimănui viabilitatea unei investiții care se poate izbi oricând de modificarea legislației.

-, în al doilea rând, modul în care funcționează piața potrivit legii e de natură să oprească orice altă investiție, atâta vreme cât nici Legea 220 nu asigura, prin aplicarea ei clară, egalitate între furnizori și obligativitatea acoperirii cu certificate verzi a ”energiei murdare”.

Pentru că Ordonanța mai are un neajuns: aceea că ar putea să fie aplicată (ca și în multe cazuri cu Legea 220) numai din perspectiva producătorilor de energie verde, iar ceilalți jucători de pe piață să poată amâna cumpărarea certificatelor verzi așa cum o fac de mai bine de un an și jumătate. Măcar de s-ar aplica obligativitatea ca, și puținele certificate verzi rămase pe piață să fie folosite pentru acoperirea ”energiei murdare”.

România poate produce, acum, mai multă energie decât consumă, însă adevărata problemă este lipsa unei strategii investiționale care să faciliteze exportul. În locul acestei strategii este blocată energia verde care ar putea ieftini (folosită la maximumul pe care-l permit siguranța sistemului și piața) curentul, iar prin amânarea emiterii certificatelor de energie curată se amână, de fapt, rentabilizarea producătorilor de ”energie murdară”.