Comisia Europeană a lansat miercuri un cadru de parteneriate personalizate cu principalele țări de origine ale imigranților ce ajung în Uniune, cadru care va încerca să stopeze fluxurile înainte de Turcia și va costa opt miliarde de euro, în următorii cinci ani.
În afara acestei sume, Comisia va propune un plan de Investiții Externe (în țările terțe în curs de dezvoltare) pentru atragerea de investiții totale de până la 31 miliarde euro, cu posibilitatea de dublare a fondurilor disponibile, dacă statele membre și alți parteneri participă cu o sumă echivalentă. Planul va ajuta la atingerea unor obiective pe termen lung de combatere a cauzelor migrației.
Aceste investiții sunt similare Planului Juncker, motiv pentru care eurodeputații l-au și botezat marți, la prezentarea lui, “Planul Juncker pentru Africa”, fiindcă majoritatea statelor unde se va aplica sunt de pe acest continent.
Parlamentarii europeni au susținut acest proiect, unii (precum Manfred Weber) considerând că este necesară penalizarea țărilor care vor refuza cooperarea.
Alți eurodeputați, așa cum este și cazul lui Guy Verhofstadt, se opun aplicării în Africa a unor acorduri precum cel cu Turcia, considerând că acordarea de bani în schimbul controlării migrației nu este calea corectă și nu va rezolva problema.
Aceste „pacte” personalizate vor fi adaptate în funcție de situația și de nevoile specifice din fiecare țară parteneră, ținându-se cont dacă aceasta este țară de origine, țară de tranzit sau țară care găzduiește un număr mare de persoane strămutate.
Pe termen scurt, se vor încheia acorduri cu câteva state prioritare, Iordania și Liban (țări ce găduiesc refugiați sirieni), după car vor urma demersurile pentru încheierea celor cu Niger, Nigeria, Senegal, Mali și Etiopia.
De asemenea, CE intenționează intensificarea cooperării cu Tunisia și Libia.
Anul trecut, UE a inițiat deja dialoguri la nivel înalt privind migrația și revizuirile politicii europene de vecinătate, relațiile cu țările-cheie în materie de migrație devenind prioritare, iar summitul de la Valetta 2015 a plasat problema migrației în centrul relațiilor UE cu statele africane.
Fundamentală este cooperarea cu Turcia, țară ce a încheiat un Acord cu UE, însă relația a devenit tot mai tensionată din cauza situației statului de drept din această țară. Înțelegerea riscă să fie anulată oricând și din cauza unor condiții asumate de Europa, precum eliminarea vizelor în această toamnă, considerate nerealiste de multe dintre statele membre.
„Se vor mobiliza toate politicile și instrumentele de care dispunem pentru a îndeplini aceste obiective, valorificând influența colectivă a UE în strânsă coordonare cu statele membre și canalizând toate resursele pe care le putem mobiliza, printre altele prin punerea la dispoziție rapidă a 8 miliarde € în cursul următorilor cinci ani. De asemenea, vom lucra la elaborarea unui plan de investiții externe ambițios, pentru a contribui la crearea de oportunități și la combaterea cauzelor profunde ale migrației. În absența unor rezultate concrete din partea partenerilor noștri în ceea ce privește îmbunătățirea gestionării migrației, trebuie să fim pregătiți, în mod colectiv, să ne adaptăm cooperarea cu aceste țări și ajutorul financiar acordat”, a declarat Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei.
Instrumentele pe care le va folosi UE
Acțiuni focalizate: Asistența și politicile UE vor fi adaptate pentru a produce rezultate concrete. Obiectivele pe termen scurt sunt salvarea de vieți în Marea Mediterană, creșterea ratei de returnare în țările de origine și de tranzit și crearea condițiilor necesare pentru ca migranții și refugiații să rămână aproape de țările lor de origine și să nu se mai aventureze în călătorii periculoase. Măsurile imediate pe care le vom întreprinde cu partenerii se vor concentra pe îmbunătățirea cadrului legislativ și instituțional în domeniul migrației și pe consolidarea capacităților de gestionare a frontierelor și a migrației, inclusiv pe asigurarea protecției refugiaților. În cadrul politicilor UE în materie de dezvoltare și comerț va fi integrată o combinație de stimulente pozitive și negative menite, pe de o parte, să răsplătească țările care doresc să coopereze în mod eficace cu UE în ceea ce privește gestionarea migrației, iar, pe de altă parte, să prevadă consecințe pentru cele care refuză să o facă.
Sprijin consolidat: Toate politicile, instrumentele și resursele UE vor contribui la sprijinirea cadrului de parteneriat într-un mod inovator, focalizat și coordonat. Intensificarea eforturilor de punere în aplicare a planului de acțiune de la Valletta, inclusiv a aspectelor sale financiare, va fi, de asemenea, benefică pentru acest proces. Sprijinul financiar și instrumentele politicilor de dezvoltare și de vecinătate vor consolida dezvoltarea capacităților locale, inclusiv în ceea ce privește controlul frontierelor, procedurile de azil, măsurile de combatere a introducerii ilegale de migranți și eforturile de reintegrare.
Subminarea modului de operare al persoanelor care introduc ilegal migranți, care încearcă să-i exploateze pe migranți în scopuri mercantile, este decisivă pentru combaterea migrației neregulamentare. O politică eficace de returnare va fi crucială în acest sens. De asemenea, pentru a obține rezultate, este necesar să ne inspirăm din experiența cooperării cu Turcia și cu țările din Balcanii de Vest și din EU NAVFOR MED operația Sophia. Trimiterea în continuare de ofițeri de legătură europeni în materie de migrație în țările de origine și de tranzit prioritare va contribui la coordonarea cooperării UE. Platformele de cooperare ale UE privind introducerea ilegală de migranți vor fi finalizate în locații-cheie.
Crearea unor căi legale: Pentru a descuraja populațiile locale să se aventureze în aceste călătorii periculoase este nevoie, de asemenea, să se creeze căi legale alternative de intrare în Europa și să se sporească capacitățile de primire umanitare mai aproape de locul lor de origine. UE va sprijini instituirea unui sistem de relocare global coordonat de ONU, pentru a contribui la distribuirea echitabilă a persoanelor strămutate și pentru a descuraja și mai mult deplasările neregulamentare. Viitoarea propunere privind un sistem structurat de relocare va fi o dovadă clară a angajamentului UE.
Cooperare: Noul parteneriat reunește UE și statele sale membre, pentru a produce rezultate. Avem nevoie de acțiuni coordonate și de o multiplicare a resurselor pentru a putea atinge obiectivele comune. Statele membre sunt invitate să-și aducă și ele contribuția, punând la dispoziție resurse financiare echivalente și lucrând în parteneriat cu UE în ceea ce privește transpunerea în realitate a acestor pacturi
Acțiuni și costuri
Vor fi majorate alocările financiare destinate abordării cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate și, de asemenea, va fi facilitată o mai mare flexibilitate în executarea programelor.
Noua abordare va utiliza o combinație ide resurse pe termen scurt și de instrumente financiare pe termen lung, pentru a produce rezultate imediate și pentru a aborda cauzele profunde ale migrației.
Pe termen scurt, Fondul fiduciar pentru Africa va fi suplimentat cu 1 miliard € (500 de milioane € provenind din rezerva Fondului european de dezvoltare și 500 de milioane € din partea statelor membre).
Comisia propune o revizuire fundamentală a amplorii și a naturii modelelor tradiționale de cooperare pentru dezvoltare. În toamna anului 2016, Comisia va face o propunere privind un nou fond, ca parte a unui plan ambițios de investiții externe, pentru a mobiliza investițiile în țările terțe în curs de dezvoltare, pe baza experienței acumulate în urma Planului de investiții pentru Europa, care a fost o reușită. În acest scop, vor fi mobilizate 3,1 miliarde euro – se preconizează atragerea de investiții totale de până la 31 miliarde euro, cu posibilitatea de a fi suplimentate până la 62 de miliarde euro, dacă statele membre și alți parteneri participă cu o sumă echivalentă.
De asemenea, Banca Europeană de Investiții (BEI) lucrează deja la o inițiativă pentru a mobiliza resurse financiare suplimentare în Africa în următorii cinci ani. Planul de investiții externe se va concentra, de asemenea, pe asistență specifică în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri în țările în cauză.
