NESUSTENABIL: Creşterea puterii de cumpărare, triplă faţă de creşterea PIB!

de Marin Pana | 1.10.2017 .

Puterea de cumpărare a salariilor a ajuns în iulie 2017 la pragul de 180% faţă de referinţa stabilită pentru luna octombrie 1990 ( ultima lună de dinaintea liberalizării preţurilor). Pe prima jumătate din anul curent, nivelul mediu a ajuns la un impresionant 176,7%, de la doar 133,3% în primul semestru din 2015. Este o evoluţie care merită o atenţie special, pentru a vedea dacă poate fi susţinută în timp.

Discuţia se referă la o creştere în termeni reali a veniturilor nete încasate de către salariaţi de aproape o treime pe parcursul a doar doi ani (mai precis 32,5%), TRIPLĂ faţă de nivelul cumulat al creşterii PIB în acelaşi interval de timp. În această situaţie, paradoxal, cererile de majorări de salarii se înmulţesc şi se acutizează în loc să se tempereze, pe sistemul că „pofta vine mâncând”.

Puterea de cumpărare este dată de raportul dintre indicele de creștere a veniturilor de natură salarială și indicele prețurilor de consum. Creșterea puterii de cumpărare se poate realiza numai dacă aceste venituri se majorează mai repede decât cresc prețurile produselor și serviciilor achiziționate din banii câștigați prin muncă.

Am luat în consideraţie primul semestru din fiecare an de după aderarea la UE pentru că, de fapt, deciziile de politică economică privind veniturile, inclusiv şi mai ales pentru anul următor, au fost luate cam în această perioadă şi în baza datelor statistice disponibile potrivit procedurilor standard de strângere, prelucrare şi comunicare din partea INS.

Pentru cei care au o memorie ceva mai slabă, reamintim că puterea de cumpărare a românilor, măsurată ca medie a semestrului întâi, a trecut pragul de 100% din valoarea de referință stabilită pentru luna octombrie 1990 (ultima lună de dinaintea liberalizării prețurilor) de-abia după aderarea la Uniunea Europeană.

Totodată, vă reamintim şi episodul de la mijlocul lui 2010, când tăierea salariilor, concomitent cu majorarea cu cinci puncte procentuale a TVA, a redus brusc puterea de cumpărare a salariilor (de la 123,7% în iunie 2010 la 114,9% în iulie 2010, adică un minus de opt procente de la o lună la alta). De reţinut şi luat aminte, revenirea s-a produs de-abia după patru ani.

Privind retrospectiv, se poate observa că decizia de a majora puternic salariile luată după mijlocul lui 2008 nu arăta, iniţial, atât de rău pe hârtie iar decalajul faţă de creşterea economică (altminteri record istoric) a fost în prima parte a anului de doar 4,2%. Adică undeva la mai puţin de jumătate sau la jumătate faţă de isprăvile făcute în politica de venituri pe primele semestre din 2016 şi 2017.

Atenţie, nici măcar în 2008, când am avut o creştere economică de 8,8% şi nu de 5,0% ca în 2016 sau 5,7% ca în 2017, nu s-a mers atât de departe cu majorarea puterii de cumpărare ( 13,4% a fost sub valorile de 15,8% din 2016 şi 14,4% din 2017) ca în ultimii doi ani. Eroarea majoră a fost făcută când s-au luat măsurile de creştere pentru 2009.

Care odată aplicate, nu au mai putut fi reversate decât în 2010 şi ne-au costat acordul de împrumut cu FMI şi dublarea datoriei publice. Respectiv plata şi în prezent an de an de an cam a 1% din PIB (mai mult decât dacă nu greşeam cu creşterea exagerată a salariilor) în contul datoriei rămase de atuncibani cu care puteam face în fiecare an şi accesare de fonduri şi autostrăzi şi şcoli şi spitale etc.).

Prin 2013, creşterea de PIB era pe la 40% faţă de 1990 iar cea a puterii de cumpărare a salariaţilor pe la +20%. Se putea spune că există o rezervă de suplimentare a veniturilor peste evoluţia PIB ( provenită din trecerea greutăţilor aferente ieşirii din criză aproape exclusiv pe spinarea angajaţilor, dar acesta este alt subiect). Rezerva aceasta s-a epuizat.

Produsul Intern Brut a crescut în termeni reali între 1990 și 2016 cu 58%, în timp ce puterea de cumpărare a salariilor a crescut cu 59% (media lunară a anului trecut). Adică s-a revenit, în condiţii capitaliste, la corelaţia cu posibilităţile date de PIB din vremea socialismului (ca să nu mai acuzăm exploatarea excesivă a muncii; dacă nu cumva se făcea, pe cale logică, şi atunci)

Ce facem acum este să forţăm, din nou ( după experienţa din 2008, din care se pare că nu am învăţat mai nimic) ruperea corelaţiei dintre rezultatul economic şi remunerarea celor care îl obţin. Cu observaţia că balanţa înclină mai degrabă spre cei care nu îl obţin direct (bugetarii) sau nu îl obţin deloc, din calitatea pe care o au (pensionarii).

Dacă vă uitaţi pe verticala celor zece corelaţii dintre creşterea puterii de cumpărare şi avansul înregistrat de PIB, se poate vedea că situaţia nu este atât de evident aiuritoare ca în 2009. Când s-au dat bani în plus ( doar +6,4% !) pe baza deciziilor luate în a doua jumătate a lui 2008 de unde nu se puteau da, economia intrând în scădere pronunţată.

În 2015, majorarea puterii de cumpărare a fost mai mare (+6,8%) decât în 2009, dar nu ne-am trezit cu o criză mondială. Puterea de cumpărare a fost păstrată la un rezonabil avans relativ la majorarea PIB, adică aproape trei procente, numai datorită „puşculiţei” rezervelor de subremunerare acumulate în perioada crizei.

2016 a adus epuizarea corelaţiei menţionate, între PIB şi puterea de cumpărare (aceasta este ordinea corectă, pentru că mai întâi ar trebui să ai de unde şi abia apoi să dai). În 2017, în pofida avansului de 5,8% al PIB (autoîntreţinut de forţarea consumului) am început să trăim periculos, mult în afara „decorelărilor” prezentate pe ultima coloană şi ajunse în zona de două cifre pe semestrul unu 2016.

Atunci încă s-a dat fără a afecta foarte grav echilibrele din economie. Deşi trimiterea deficitului bugetar de la -0,8% din PIB în 2015, cu îndeplinirea obiectivului stabilit pe termen mediu şi obţinerea certificării de premiant al clasei, către nivelul de -3% din PIB cu care am ajuns printre codaşii clasei şi cu perspectiva de actuali corijenţi, nu a fost în regulă.

Tocmai pentru că s-a refăcut în ritm susţinut corelaţia dintre PIB şi puterea de cumpărare în 2016, nu se putea merge fără riscuri majore pe acelaşi drum în 2017. Pur şi simplu, puterea de cumpărare nu poate să crească ani la rând în ritm triplu faţă de PIB, pentru că nu se poate matematic iar riscurile de cădere ulterioare sunt majore ( de aceea ne-a solicitat şi UE măsuri urgente de echilibrare a finanţelor publice).

Cu atât mai puţin este exclusă continuarea carnavalului creşterilor salariale în 2018. An pentru care o serie măsurile de majorări salariale din sectorul bugetar au fost deja anunţate. Corecţia prin inflaţie (inclusiv pe canalul deficitului de cont curent şi al cursului de schimb) şi costul prin îndatorarea suplimentară a ţării sunt deja o certitudine. Ferească Sfântul ca şi condiţiile internaţionale să devină nefavorabile.

Publicat la data de 1.10.2017 .

4 comentarii

  1. maria
    2.10.2017, 1:05 pm

    Din pacate chiar daca fundamentata, analiza asta se aplica pe fiinte vii care nu au cunoscut decat austeritatte si taieri de-a lungul vietii. Cu un asemenea discurs o sa ramanem pe veci cu PSD-ul. Frumos ar fi sa identicati o cale prin care lumea sa o duca mai bine nu sa ii condamnati la o viata de frustari cu promisiunea utopica-copiii o vor duce mai bine? cui ii pasa de asta?

  2. babic
    4.10.2017, 7:21 am

    @maria

    Cu alte cuvinte, ati prefera un discurs care să eludeze realitatea.
    Păi… asta ar insemna concurență neloială la adresa PSD ! ☺

    “Frumos ar fi sa identicati o cale prin care lumea sa o duca mai bine nu sa ii condamnati la o viata de frustari ”

    Nu exista alta cale doamnă decat munca onestă, intr-un stat de drept, sub domnia legii, in care conducatorii sunt alesi pe criterii de performanta și nu pe promisiuni mincinoase, iar coruptii primesc pedepse grele.

  3. Cristache Mihai
    6.10.2017, 7:05 am

    Ca de obicei autorul foloseste o baza de date impresionanta .
    Un singur lucru ii reamintesc : PIB in 2017 ( estimat ) va fi dublu fata de cel din 2007 ( anul aderarii la UE ). Comparatia cu anul 1990 este o gaselnita . Deci mai este loc de crestere a puterii de cumparare comparand 100% cu 80%. QED.
    In rest numai de bine

  4. Robert
    17.10.2017, 10:50 am

    In 1990 erau 8.2 milioane de salariati, in 2016 erau 4.6 milioane. Asta inseamna ca un lucrator roman in 2016 muncea de 1.8 mai mult fata de 1990, in timp ce puterea de cumparare doar a tinut pasul cu crestere PIB.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Stabilitatea economică a României: alarmele anului 2017, așa cum se văd din indicatorii europeni

România începe să prezinte tot mai multe semnale de avertizare pentru analiza economică pe termen scurt fundamentată de Eurostat, cu valori situate semnificativ în...Citeste mai departe »

Marin Pana

Avansul salariului real – o listă a anomaliilor: Administrația urcă cu 44% peste Sănătate, Industria prelucrătoare coboară la sub 90% din media pe economie

Câștigul salarial mediu brut anunțat de INS pentru luna august 2017 a fost de 3.290 de lei cu 1,2% mai mare faţă de luna...Citeste mai departe »

Marin Pana

Peste 1 miliard de euro lunar: atât a ajuns deficitul comercial prin supraturarea consumului

Pe fondul celor mai reduse exporturi din ultimele şapte luni, deficitul comercial lunar a depăşit din nou pragul de un miliard de euro în...Citeste mai departe »

Marin Pana

Atenţie la cursul de schimb, în țara care consumă din import!

Poate că ar fi util să vedem cum au evoluat în timp prognozele referitoare la cursul de schimb euro/leu efectuate de Comisia Naţională de...Citeste mai departe »

Marin Pana

Încă un paradox: Țara cu cea mai mare creștere a prosperității oficiale din care fug cei mai mulți oameni în timp de pace

Populaţia rezidentă a României a fost la 1 ianuarie 2017 de 19.638 mii persoane, în scădere cu 122 de mii de persoane faţă de...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Gabriel Biris

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Radu Crăciun

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Gabriela Drăgan

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Criza Spaniei, Revoluția Identitară Globală și perspectiva separatismului. Va recunoaște Putin Catalonia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Nu mai este nicio îndoială, Spania s-a scufundat brusc într-o criză a statalității de o gravitate fără precedent în istoria ei postbelică...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română