Judecătorii şi procurorii au vocaţie egală sub aspectul eligibilităţii în funcția de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, se arată în motivarea deciziei prin care CCR a admis mai multe obiecţii de neconstituţionalitate la legea de modificare a Legii 317/2014 privind organizarea şi funcţionarea CSM.
Este a treia lege din primul pachet al reglementărilor pe Justiție, toate fiind returnate Parlamentului pentru rezolvarea unor probleme de neconstituționalitate.
„Legea fundamentală nu face niciun fel de distincţie sub aspectul desemnării doar a unui judecător în funcţia de preşedinte sau doar a unui procuror în funcţia de vicepreşedinte al CSM, ci menţionează că preşedintele CSM este ales dintre magistraţii judecători şi procurori aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat.
Prin urmare, în actualul cadru constituţional, judecătorii şi procurorii, în calitate de membri aleşi ai CSM, au vocaţie egală sub aspectul eligibilităţii fie în calitatea de preşedinte, fie în calitatea de vicepreşedinte al Consiliului”, se precizează în motivare.
Modificarea votată de PSD și ALDE spunea că președintele CSM este ales din rândul judecătorilor, iar vicepreședintele – din procurorii membri ai Consiliului.
Legea încă în vigoare nu conține diferențe între cele două feluri de magistrați, ci precizează doar că atunci când președintele este judecător, vicepreședintele trebuiesă fie procuror, și invers.
În opinia CCR, instituirea unei astfel de diferenţieri între membrii CSM judecători şi procurori intră în contradicţie cu principiile constituţionale.
„Atât timp cât Constituţia reglementează (…) Consiliul Superior al Magistraturii ca reprezentant, în egală măsură, al celor două ramuri ale magistraturii – judecătorii şi procurorii – şi garant, în această calitate, al independenţei Justiţiei – în componenta sa referitoare la autoritatea judecătorească, respectiv instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public -, legea organică nu poate institui o diferenţiere, în cadrul aceleiaşi categorii a magistraţilor aleşi membri ai Consiliului, sub aspectul vocaţiei de a fi ales ca preşedinte al CSM doar în privinţa judecătorilor, membri aleşi ai Consiliului. Această opţiune a legiuitorului organic este incompatibilă cu prevederile art. 16 şi ale art. 133 alin. (3) din Legea fundamentală”, se mai menţionează în motivare.
O altă modificare declarată neconstituțională este cea referitoare la sintagma „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii”.
În motivarea soluţiei de admitere, CCR a reţinut că prevederile art.I pct.5, cu referire la art.7 alin.(51) din Legea 317/2004, conţin paralelisme legislative, aceeaşi soluţie juridică fiind reglementată şi la art.I pct.4, cu referire la art.7 alin.(5) teza întâi din lege, ceea ce contravine dispoziţiilor din Constituţie cu privire la principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii.
Motivarea CCR:
„Prevederile art.I pct.15, cu privire la sintagma ‘comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii’ cuprinsă la art.18 alin.(2) lit.b) din lege, sunt neconstituţionale (…) prin raportare la dispoziţiile art.1 alin.(4) din Constituţie, referitoare la principiul separării şi echilibrului puterilor în stat„.
Opinia separată a Liviei Stanciu – Legea este neconstituțională în întregul său
În opinia Liviei Stanciu, fost președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, legea de modificare a Legii nr. 317/2004 ar fi trebuit declarată în întregime ca fiind neconstituțională.
Ea explică în opinia separată că unele modificări aduse Legii nr. 317/2004 sunt „lipsite de logica juridică a unei reglementări coerente”, în timp ce în cazul altora „este imposibil de făcut o coroborare (…) care să ducă la o concluzie logico-juridică”.
Prin felul în care a fost dezbătută și adoptată în Parlament, a fost încălcat principiul bicameralismuluiprevăzut în Constituție, deoarece s-a apelat la „o procedură mixtă, care nu cunoaște reglementare sau temei juridic”, mai spune Livia Stanciu.
„În cadrul procesului legislativ desfășurat la Senat a fost operat un număr de 25 de modificări, completări sau abrogări, dintre care 16 cu semnificație deosebită în economia și filosofia legii. Toate aceste modificări, completări sau abrogări operate direct de Senat, fără a fi supuse dezbaterii Camerei Deputaților, deturnează, fiecare în parte, dar și împreună, în totalitatea lor, voința primei Camere sesizate, precum și scopul inițial și principal al propunerii legislative”, argumentează fosta șefă a ICCJ.
