Morala unei societati este bazata pe reperele si valorile insusite print-un proces educational, care include familia si institutiile relevante cu care copilul, si mai apoi adolescentul, intra in contact. Interactiunea intre individ si societatea in care traieste, este de fapt intalnirea intre moralitatea individuala si cea a societatii contemporane lui. Aceasta interactiune este unul din subiectele preferate de Platon. In Republica, Socrate reda o discutie avuta la Pireu. Printre cei care isi spun punctul de vedere se numara si Glaucon. Gyges, păstorul descris de Glaucon, găsise un inel care îi permitea să devină nevăzut. Nevăzut fiind, Gyges a putut ocoli legea la adăpostul nevederii semenilor săi putând dobândi averi şi putere. Glaucon, adica Socrate, considera ca oamenii sunt morali doar pentru ca n-au incotro.
Este greu de apreciat daca dreptatea (morala) tine de natura umana sau ea este incrustata in fiecare din noi, in functie de bagajul moral pe care l-am asimilat. Lupta intre morala individuala si dorintele si aspiratiile materiale trebuie mediate si nu lasata in mana individualului. In conceptia lui Platon, in mitul lui Gyges omul (pastorul) in momentul in care gaseste inelul nu se mai gandeste la semenii lui si face in asa fel incat sa-i fie lui bine.
Deci conflictul dintre bagajul moral si oportunitatile care se ivesc poate duce la “pierzania” individului si la mari carente in mecanismele societatii din care face parte.
Singurul mediator social intre oportunitatile care promoveaza individualul prin “inelul lui Gyges” este justitia. O justitie efectiva si incoruptibila va anihila puterile acestui inel. Aceasta a fost si concluzia lui Socrate in povestea lui Platon.
Democratiile moderne au generat legi mult prea interpretabile si functionarii care aplica aceste legi mult prea tentati de oportunitatile materiale oferite de statutul lor. Pentru a media oportunitatile nefaste, generate de “inelul lui Gyges,” atat de insusit de oligarhii romani, talhari la drumul mare sunt necesare unelte inexistente astazi in legislatia romaneasca. Unelte fara de care democratia nu se poate apara (vezi articolul “Dictaturi sau democraţii originale ” )
Nici mafia si nici talhari de genul Madoff nu ar fi putut prinsi, acuzati si judecati fara o legislatie prin care democratiile moderne se pot apara in fata unor oameni de genul Vîntu si multi asemanatori lui, politicieni sau potentati ai vremurilor in care traim.
Am sa mentionez cateva acte legislative si sisteme de impunere, pentru o lectura detaliata a interesatilor. Statele Unite: RICO Act; Patriot Act; CCE (Continuing Criminal Enterprise). Australia: legislatia de impunere ACC (Australian Crime Commission); Canada: CISC (Criminal Intelligence Service Canada) si OSFI (Office of the Superintendent of Financial Institutions). In Europa pot da exemplul Italiei cu articolul 41, desi este clar un element legislativ care restrictioneaza “drepturile omului” si care nu a fost anulat sau nici macar condamnat de CEDO. (Linkurile sunt mai jos)
Din nefericire nu numai legislativul nostru este dificitar si incapabil, justitia romaneasca nici macar nu se gandeste sa aplice si bruma de legislatie existenta. Ultimele evenimente legate de judecatoarea Burlan si ajutorul dat lui Vîntu, faptul ca Dinel Staiciu la fel ca Omar Hayssam si multi altii inaintea lor reusesc sa fuga, redau spusele judecatorului Cristian Danilet ( “Cifrele pe care le-am analizat arata indubitabil ca a crescut increderea in justitie si calitatea actului de justitie: sunt mai putine reclamatii adresate CSM, sunt mai putin cereri de exercitare a cailor de atac si sunt mai putin dosare infirmate in caile de atac”) intr-o perspectiva hilara si nerealista! Dl Danilet nu intelege ca oamenii au obosit si nu mai au incredere in procesul judiciar si de aici provine scaderea. Puteti citi felul in care legea este incalcata si obstructionata de membri ai justitiei romane in articolul publicat pe blogul Politeia.
CCE (Continuing Criminal Enterprise) –
ACC (Australian Crime Commission)
CISC (Criminal Intelligence Service Canada)
OSFI (Office of the Superintendent of Financial Institutions)
4 răspunsuri
Am vrut si eu sa postez pe blogul lui Danilet, dar exact ce spuneati, m-a apucat lehamitea. Interpretarile sunt vadit in neconcordanta cu realitatea. Se spune despre cele trei trepte ale minciunii (normala, sfruntata si statistica). Datele prezentate sunt pur si simplu aruncate acolo, si mi-a facut impresia ca se conporta conform unei alte vorbe celebre „confunda dorintele cu realitatea” (stalin – daca nu ma insel).
Sa spui brut ca 30% din instante au peste medie (cu marota – nu au personal si nici salarii) este o falsa lauda, pentru ca media este prin definitie calculata de cifre ce se afla peste si cele ce sunt sub ea. Si se revine obsesiv la marota salariilor si subfinantarilor (cu o cifra ca 90% din finantari merg la salarii – de fapt o dovada a proastei administrari a sistemului nu a subfinantarii lui).
Cu regret (pentru mine), judecatorul Danilet – s-a antepronuntat – problema justitiei (in opinia lui) nu este coruptia endemica ci subfinantarea cronica. Nu ai ce argumente sa aduci acestui tip de gandire.
Suntem blestemati cu un legislativ corupt si rauvoitor, o justitie corupta si impotenta si un executiv corupt si incapabil.
Salut Dan!
Din nefericire ai dreptate. Personal incep sa-mi pierd incredere intr-o reforma in justitie asa cum mi-am pierdut increderea intr-o reforma a clasei politice!
Care stat de drept si de unde ? 🙂
Salutare si aici . 🙂