Legea care dă liber la numirea directorilor companiilor de stat după bunul plac al reprezentanţilor Guvernului, adoptată miercuri de Camera Deputaţilor, vine după mai bine de doi ani de provizorat la șefia celor mai importante firme controlate de stat.
Deja suspendată prin înlocuiri la vârful companiilor de stat, după metoda mandatelor provizorii de 4 luni și, uneori și mai reduse, OUG 109/2011, care este amendată de lege, este pe cale să fie desfiinţată de facto.
Încă din 2015, guvernele alianței majoritare au operat numeroase schimbări în conducerile companiilor de stat fie pentru a-și asigura acordul noilor directori sau administratori cu deciziile mai mult sau mai puțin strategice urmărite, fie pentru a recompensa loialitatea unor persoane.
Nu în ultimul rând, în joc sunt şi contracte pe bani mulţi.
Metoda „4 luni”
Încă din mai 2015 au fost create mijloacele legale pentru instaurarea provizoratului prin amendarea OUG nr. 109/2011 cu o altă OUG, care prevede că autoritatea tutelară poate desemna administratori provizorii cu mandat de 4 luni, cu posibilitatea prelungirii dar nu mai mult de 9 luni.
Mandatul provizoriu de 4 luni a devenit în acest an principala caracteristică a modului în care Guvernul își numește favoriții în companiile pe care le controlează. Accesul maganerilor profesioniști la conducerea acestora a fost puternic obturat tocmai de această caracteristică a guvernanței corporatiste promovată de Guvern.
Exemplele vin din domeniul transportului dar mai ales din energie. Nu au scăpat companii ca Poşta Română sau Loteria Română şi, în general, sunt puţine companiile care au scăpat de schimbări la vârf explicate ambiguu, sau deloc explicate.
„Exceptarea întreprinderilor de stat de la aplicarea legislației privind guvernanta corporativă va afecta profund negativ performanța acestora”, apreciază Asociația Administratorilor Independenți (AAI).
Companiile de stat (IE) înregistrau pierderi semnificative până la adoptarea OUG 109/2011 și concentrau majoritatea arieratelor în economie. După implementarea OUG 109, care a însemnat selecția unor manageri profesioniști, performanța acestor întreprinderi s-a îmbunătățit, potrivit AAI, care citeză un raport al Ministerului de Finante.
Dintre situațiile în care s-a mimat aplicarea principiilor de mimarea guvernanței corporatistă a companiilor de stat, cazul Tarom este un record: compania, aflată în mari dificultăți financiare și administrative, se află la al cincilea director general interimar din 2017.
Tarom
Directorii generali ai Tarom s-au succedat la Tarom cu o frecvență de unul / lună și au venit cu experiențe dintre cele mai variate: de la cea a unui inginer de la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Eugen Davidoiu (cu studii la la Institutul Diplomatic Român, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, totuși), la o șefă a agentiei Tarom-Tel Aviv, la un pilot de linie care a renunțat repede la provocare și la actualul director general, Wilhelm Wolf, fost dealer auto.
Criza Tarom constă în perpetuarea strategiei corporatise de tip căpuşă, prin contracte de achiziţie neperformante şi supradimensinoarea pesonalului. Astfel că până acum câștigătoare a fost rezistența la toate planurile de restructurare ale companiei.
(Citiți și În căutarea răspunsului: Ar trebui compania TAROM închisă?)
Tarom estimează pierderi de 206,79 milioane de lei în bugetul de venituri şi cheltuieli rectificat pe 2017, de aproape cinci ori mai mari decât în bugetuzl anterior.
Nuclearelectrica
Compania care operează singura centrală nucleară românească părea să scape de valul de schimbări corporatiste la vârf care se anunţa la începutul anului, dar în toamnă a avut câștig de cauză Cosmin Ghiţă (28 de ani), fost consilier al premierului Mihai Tudose pe probleme de minerit și energie.
Nuclearelectrica are proiecte de multe miliarde de euro: cel de retehnologizare şi extindere a duratei de viaţă a Unităţii 1 şi,respectiv, ca și cel, foarte sensibil pentru Comisia Europeană, de construcţie a reactoarelor 3 şi 4, cu China General Nuclear Power.
Guvernul are nevoie de oameni foarte loiali la conducerea companiei și a numit şi doi directori generali adjuncţi interimari, riscând chiar un conflict de interese, pentru că unul, Dan Laurenţiu Tudor, este încă director adjunct în cadrul Electrocentrale Bucureşti şi este şi membru în consiliul de supraveghere al Hidroelectrica. Aceştia sunt (cel puţin teoretic), producători concurenţi cu Nuclearelectrica.
(Citiţi şi La Nuclearelectrica au fost numiți doi noi directori provizorii)
Între timp, alţi membri ai conducerii Nuclearelectrica pleacă de bună voie.
Romgaz
Unul dintre cei doi mari producători de gaze naturale ai ţării se află în litigiu are un istoric de câțiva ani de litigii cu Curtea de Conturi. Unul dintre acestea vizează decizia acestei instituţii de a impune recuperarea de către companie a 160 de milioane de lei, contravaloarea gazelor pe care le-ar fi vândut prea ieftin.
Pe de altă parte, Romgaz are celebrul antecedent de a fi acordat o donaţie de 400 de milioane de lei pentru bugetul de stat.
Romgaz a înregistrat un profit net de peste 1,18 miliarde lei, în primele nouă luni din acest an, în creştere cu 65,9%, comparativ cu perioada similară din 2016, din venituri totale mai mari cu 414,5 milioane lei (+14,7%) faţă de perioada similară a anului 2016.
Transgaz & Transelectrica
Interese strategice şi unele mai mărunte sunt implicate şi în cazul celor doi mari operatori ai monopolurilor transporului de gaze naturale, respectiv electricitate pe magistralele naţionale.
Transgaz tocmai a semnat, în noiembrie, contractele de execuție cu constructorii pentru Faza 1 de construcție a gazoductului BRUA, care trebuie să lege Bulgaria, România, Ungaria de hubul Baumgarten, din Austria, printr-o conductă de 582 km, din care aproximativ 479 kilometri fac obiectul primei etape a construcţiei de pe teritoriul românesc.
(Citiți și Gazoductul BRUA: Transgaz a semnat contractele de execuție cu constructorii pentru Faza 1)
Pe de altă parte, Comisia Europeană investighează eventuala strategie de restricționare a exportului de gaze din România, prin Transgaz.
La rândul său, „în curtea” Transelectrica se află OPCOM, operatorul pieței de energie electrică, care ar trebui să fie şi unica bursă de gaze naturale din România, potrivit unora dintre vederile partidului de guvernământ.
Totodată, preţurile gayelor naturale şi ale electricităţii depind de tarifele administrate de transport din care provin veniturile celor două companii.
