marți

19 martie, 2024

3 aprilie, 2016

mp21În goana după banii necesari procesului de echilibrare bugetară, Guvernul Boc a redus cu 25% salariile bugetarilor, a majorat TVA de la 19% la 24% și a decis supraimpozitarea investițiilor pe termen mediu și lung (peste un an), de la 1% la 16%.

Primele două măsuri au fost reversate total sau aproape total (ar mai fi un singur punct procentual reducere a TVA, planificat pentru anul 2017).

În schimb, ultima a fost ”uitată”, ceea ce descurajează economisirea pe termen lung și o pune pe picior de egalitate cu speculațiile financiare. Asta în pofida faptului că dezvoltarea sustenabilă a țării ține de stimularea plasamentelor pe termen mediu și lung. Plasamante de natură să aplatizeze curba creșterilor și reducerilor de consum.


Acestea se conturează tot mai abrupt în ultimii ani, după cum un guvern sau altul alege să apese pe accelerația exporturilor sau a consumului populației, pentru că la investiții publice nu prea s-a înghesuit nimeni să performeze

De aceea, ar fi necesară anularea și a ultimei dintre cele trei măsuri, mai ales în condițiile în care creșterea cel puțin robustă a creditării reclamă creșterea economisirii interne.

Taxarea cu 16% a câștigurilor din plasamente negarantate pe termen mediu și lung nu face sens nici din perspectiva punerii lor pe picior de egalitate la nivel fiscal cu taxarea dobânzilor încasate pentru depozitele bancare, depozite care sunt garantate în limita a 100.000 de euro pe deponent și bancă (concret aproape pentru toți românii).

Reamintim celor care au memoria mai scurtă că pe parcursul anului 2009, altminteri an de criză și de cădere maximă a PIB, câştigul obţinut din transferul unităţilor de fond a fost scutit de impozitare. În prima jumătate a lui 2010 s-a introdus o impozitare diferențiată, care avea sensul de a taxa de o manieră rezonabilă aceste câștiguri.


Astfel, dacă perioada de deţinere a unităţilor de fond era mai mică de un an, impozitul perceput se situa la 16%, din care 1% era reţinut de societatea de administrare. Dacă perioada de deţinere era de peste un an, impozitul perceput era numai cel de 1% reţinut de societatea de administrare. Rațiunea a prevalat doar șase luni, după care s-a ajuns la taxarea cu 16% indiferent de perioada de deţinere a titlurilor.

Efecte: descurajarea economisirii în paralel cu explozia consumului

Ieșirea din criză s-a produs, refacerea salariilor bugetarilor a avut loc și mai mult decât atât în sănătate și învățământ, taxarea mărfurilor și serviciilor s-a redus înapoi spre nivelul de plecare și mai mult decât atât pentru alimente dar taxarea investițiilor personale a fost lăsată ca și cum foamea de bani a bugetului a rămas valabilă numai pentru economisirea personală.

În treacăt fie spus, diferența foarte clară de taxare și de proceduri administrative trimite pe cei care vor să investească în activități mai dinamice spre varianta pasivă a titlurilor de stat, care sunt scutite de impozit și de declararea veniturilor obținute pe această cale (a se citi din dobânzile plătite de către contribuabilii români).

Mai mult, au fost introduse și alte formalități, de natură să descurajeze suplimentar economisirea în fonduri private de investiții. Începând cu 1 ianuarie 2013, câştigul net/pierderea netă anuală înregistrată în urma răscumpărării unităţilor de fond, respectiv impozitul anual datorat în urma acestor tranzacţii, se determină doar în baza declaraţiei anuale depuse de contribuabil.

De reținut, potrivit ordinului 3.483/2008 al ANAF, se taxează așa-zisele câștiguri contabile (diferența dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare) pe principiul first-in, first-out, pentru a se maximiza impozitarea investitorilor.

Nu se acceptă nici aplicarea impozitului pe diferența de preț aferentă ultimelor unități de fond achiziționate (principiul last-in, first-out), care ar semnifica taxarea unui surplus temporar de resurse care a fost plasat în finanțarea economiei și nu aruncat în consum, și nici aplicarea pe diferența dintre prețul de vânzare și media ponderată de achiziție a unităților, care ar fi fost firească dat fiind caracterul fungibil al unităților de fond deținute ( toate valorează la fel, indiferent de momentul și prețul de achiziție).

Chestiunea nu este una marginală, mai ales în contextul în care consumul se inflamează pe zi ce trece iar ritmul de creștere al cererii agregată va duce la mijlocul acestui an la un surplus față de PIB-ul potențial. Surplus de natură să creeze presiuni în sensul afectării echilibrelor macroeconomice, obținute cu destulă dificultate în ultimii ani.

De altfel, majoritatea românilor nu dispun nici de sumele necesare, nici de cunoștințele și nici de timpul care ar trebui să îl aloce pentru a-și dirija economiile direct către bursă și nici nu dispun de un consilier bancar dedicat, care să le achiziționeze titluri de stat (la un cost redus minim recent de la 10.000 lei/titlu la ”doar” 5.000 lei/titlu) .

Or, interesul economic al societății pe termen lung într-o economie funcțională de piață este este acela ca banii să meargă, pe un managemant privat, într-o proporție cât mai mare direct pentru sprijinirea activității productive, nu doar pentru creditarea achizițiilor de mărfuri și locuințe sau pentru acoperirea deficitelor pe care statul are tendința de a le majora în condiții de refinanțare facilitată.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Economia României a suferit în ultimul deceniu unele dintre cele

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: