”În iulie 2012 au apărut semne că în România libertatea politică s-ar putea deteriora. Aratăm că aceste semne reflectă un deficit substanțial de libertate economică, cu rădăcini adânci în drepturile de proprietate precare și în corupția înaltă. Deficitul explică atât lipsa domniei legii, cât și faptul că mulți oameni au fost nevoiți să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă.
În mod particular, numărul celor dependenți de redistribuire (în principal salariați, pensionari și asistați din banii publici) a devenit nesustenabil de mare. Numărul votanților dependenți de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalți votanți. Ei îi votează pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creșterea ei” – scrie Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, într-un studiu trimis redacției cursdeguvernare.ro și întitulat ”Jaful versus Dreptul de a Nu Minți”.
”În România, deficitul de libertate economică a apărut în urma unui jaf “subtil” de mari proporții, la care toată lumea a asistat după 1989, dar pe care foarte puțini l-au observat. Obiectul jafului a fost libertatea economică, adică “libertatea de a prospera în interiorul unei țări fără intervenția guvernului sau a unei autorități economice (…)
În România, o parte importantă a economiei a rămas conectată la puterea politică. Puterea economică cu adevărat separată de puterea politică nu a fost suficient de mare pentru a ține în șah puterea politică. Separarea insuficientă a puterii economice de cea politică a împiedicat apariția domniei legii și a creat premisele pentru limitări ale libertății politice sau ale celorlalte libertăți non-economice.” – spune Lucian Croitoru.
”România are o libertate economică relativ redusă. În clasamentul The Heritage Foundation/The Wall Street Journal pentru 2012, România se situează pe locul 62 din 179, cu un indice general al libertății economice (IGLE) egal cu 64,4, intrând în categoria economiilor cu o libertate economică moderată. Atingerea acestui nivel a fost dificilă. Până în 1996 economia a fost represată (IGLE mai mic decât 50). Din 1997 și până în 2007, economia a fost preponderent neliberă (mostly unfree), cu IGLE mai mic decât 60. Abia în anul 2007 indicele a crescut peste media mondială și totodată peste pragul de 60, economia începând să opereze cu o libertate economică moderată. IGLE se calculează pe baza a 10 sub-indici care măsoară libertatea, fiecare indicând diferite aspecte ale acesteia (fiscală, financiară, monetară, de comerț etc.).
Fundamental mi se pare însă faptul că dintre cei 10 sub-indici, cei mai mici au fost indicele referitor la drepturile de proprietate și indicele privind corupția, adică indicii care caracterizează domnia legii.” – scrie consilierul guvernatorului BNR.
(Citește AICI varianta integrală a lucrării)
”Sub-indicele drepturilor de proprietate a fost 30 începând din 1995 (anul în care a început publicarea indicilor) până în 2008. Abia în 2009 a crescut la 35 și s-a stabilizat la 40 în perioada 2010-2012. Sub-indicele asociat corupției este încă și mai mic, și anume 37. Spre comparație, în Germania acești indicii sunt egali cu 90 și respectiv cu 79 în clasamentul pe 2012. Acești doi indici caracterizează domnia legii în societate. Nivelul lor redus în România arată că suntem o societate fără respect față de ideea de domnie a legii.
Cei doi sub-indici confirmă cunoașterea noastră că, de-a lungul ultimilor 22 de ani, drepturile de proprietate au fost neclare. Prea multe întreprinderi au rămas pentru prea mult timp în proprietate publică. Astfel a fost posibil ca puterea economică să rămână în mâna grupurilor de interese politice. Stimulentele financiare importante au rămas disponibile pentru politicienii care exercitau controlul asupra întreprinderilor rămase în proprietatea statului. Cu o libertate economică insuficientă nu s-a putut reduce puterea politicienilor asupra oamenilor. (…)
Ca rezultat, libertatea economică a oamenilor și firmelor este relativ joasă. Libertatea piețelor, de care depinde creșterea economică sustenabilă, a rămas precară. De aceea nu avem o clasă de mijloc extinsă, iar cea care există este vulnerabilă. De aceea nu suntem la fel de prosperi și nu avem o civilitate similară cu a occidentalilor. De aceea criza ne apasă mai tare decât pe cei din occident.
Deoarece toate libertățile derivă din drepturile de proprietate, neclaritatea acestora a avut drept consecință alterarea tuturor libertăților. Esența acestui fenomen o constituie faptul că la 22 de ani de la căderea comunismului, în țară nu domnește legea. (…)”
În opinia lui Lucian Croitoru, nici venirea la putere a unei alianțe politice de centru-dreapta nu a fost cauzată de dorința clară a electoratului de-a consolida o libertate economică, ci mai degrabă din cauza unui indicator perceptibil al guvernării anterioare – problema corupției generalizate:
”În 2004, populația a votat împotriva corupției, pe care a asociat-o cu guvernarea Năstase, adică împotriva celei mai vizibile rute de reducere a libertății economice.
Deși alianța politică DA, catalogată de percepția publică de centru-dreapta, a câștigat alegerile, populația nu a votat pentru o guvernare de centru-dreapta, care promitea creșterea libertății economice mai ales prin clarificarea drepturilor de proprietate și introducerea domniei legii. Populația a votat alianța DA pentru că promitea reducerea corupției și, ca și alianța politică adversă, nu viza în niciun fel reducerea dependenței de redistribuire.
Dimpotrivă, dependența de redistribuire a crescut, în timp ce reducerea corupției a rămas un deziderat. Guvernele din perioada 2005-2008 au beneficiat de boomul economic mondial și au practicat o “generozitate” nesustenabilă și socialmente ineficientă, care a crescut atât numărul cât și beneficiile salariaților, pensionarilor și asistaților din bani publici. Aceasta a făcut redistribuirea în ansamblu nesustenabilă.”
”Democrația nu garantează libertatea economică. Democrația înseamnă, așa cum spunea William Greider (1988), alegeri colective ale celor bogați și săraci, indiferent dacă sunt proprietari sau nu. Cu alte cuvinte, puterea politică nu aparține numai proprietarilor. Dacă din democrație rezultă o alterare a drepturilor de proprietate concomitent cu creșterea la niveluri nesustenabile a redistribuirii, atunci libertatea economică scade.
Cu un nivel scăzut de libertate economică, puterea politică se poate transforma ușor din democratică în nedemocratică, iar în democrație se poate ajunge ușor la tirania majorității. (…)
Criza actuală este folosită pentru a reduce și mai mult, în numele unor idealuri frumoase, libertatea economică. Privatizările sunt amânate în ideea că pe timp de criză valoarea întreprinderilor privatizabile scade. Reglementările devin excesive mai ales în sectorul financiar, știut fiind că, în România, sub-indicele libertății financiare este al patrulea cel mai slab dintre cei zece sub-indici care caracterizează libertatea economică. (…) Chiar dacă semnele apărute în iulie 2012 privind posibila alterare semnificativă a libertății politice ar fi reversate, problema rămâne. Fără o creștere adecvată a libertății economice pe rutele menționate, nu este decât o chestiune de timp până când vor apărea reduceri ale libertății politice.” – concluzionează Lucian Croitoru.
5 răspunsuri
Stimate domn Croitoru,
Nu avem libertate economica pentru ca nu exista libertate politica.
Cind vom avea libertate politica atunci cu siguranta ca vom avea libertate economica.
Cel mai relevant exemplu este articolul din legea partidelor, care spune ca un partid se infiinteaza cu 25000 de semnaturi din 18 judete.
Ginditi-va ce ar fi daca un SRL sau un OnG s-ar infiinta doar daca ar avea 25000 de semnaturi din 18 judete.
Competitia si piata libera, mai alea ce politica duce la o piata libera economic.
Studiu foarte bun și clar dar problemele pe care le ridică și clarifică sunt binecunoscute.
Adevărata întrebare e. cum se poate ieși din cele două cercuri vicioase?
Primul este cel al unei clase politice votate de dependenții de asistență, care vor face politici de asistență pentru dependenții de asistență care vor vota din nou clasa politică pe bază de promisiuni pentru asistență.
Cel de-al doilea cerc vicios: cum poate funcționa libertatea economică cu o clasă politică venită la putere pentru accesul la puterea economică, din care își vor lua banii opentru a finanța politica, prin care se vor întoarce la putere ca să dețină din nou puterea economică?
Cele două cercuri sunt tangente: O clasă politică ajunsă la putere rupe de la gură 10% din puterea economică pe care o investește în asistența pentru marea masă.
Cum pot fi sparte cele două cercuri?
Studiul este intr-adevar exceptional si merita o analiza pe masura , dar doua afirmatii sar in ochi imediat.
Mai intai , afirmatia tautologica de mai jos :
” În România, deficitul de libertate economică a apărut în urma unui jaf “subtil” de mari proporții, la care toată lumea a asistat după 1989, dar pe care foarte puțini l-au observat. Obiectul jafului a fost libertatea economică, adică “libertatea de a prospera în interiorul unei țări fără intervenția guvernului sau a unei autorități economice ”
„Subtil”?! Putini l-au observat ?! Jaful a fost atat de „subtil” incat a fost remarcat pana si de nea Gheorghe de la tara care a redat fara efort si in cel mai plastic limbaj ceea vedea de ani de zile si cu ochii lui : ” astia (toti) fura cu acte, dom`ne! ”
Apoi, o alta afirmatie tautologica binecunoscuta care pledeaza retroactiv in termenii folositi de istoricul Securitatii Marius Oprea pentru necesitatea dreptatii sociala :
„Jefuitorii sunt moștenitorii politici ai Partidului Comunist Român (PCR), partid care, prin cvasieliminarea proprietății private a confiscat, pentru aproape 45 de ani, toate libertățile (economică, de exprimare, politică). Moștenitorii politici ai PCR au fost nevoiți acum 22 de ani să permită libertatea politică, dar nu s-au predat.”
Nu cred ca era nevoie sa treaca doua decenii pentru ca specialistii sa ajunga la aceste concluzii.
Nea Gheorghe a fost de la inceput mai putin subtil , dar mult mai pragmatic si a reactionat mult mai rapid la ceea ce avea in fata ochilor , si in limbajul lui :
” pleaca ai nostri, vin ai nostri si noi ne uitam ca prostii ! ”
Pe scurt, si pentru a fi onesti cu societatea romaneasca , daca se urmarea cu adevarat interesul national, interesul public si binele social, acest studiu trebuia sa apara in mod obligatoriu …in anii `90 , pentru ca nu-mi imaginez ca specialistii B.N.R. nu stiau aceste lucruri inca de acum 20 de ani . Dar trebuiau sa-si mentina „neutralitatea”, si si-au mentinut-o. Va dati seama totusi, ce impact politic si social teribil ar fi avut acest gen de studiu atunci ?! Dar el apare acum , la spartul targului ( sic!) , cu o intarziere de peste doua decenii, cand nu mai poate avea nici un impact social real si joaca exact rolul bomboanei pe coliva !
N-as crede ca nu mai are rost. Majoritatea esecurilor (reformelor, revolutiilor, miscarilor etc.) se datoreaza acutei lipse de cultura – cultura politica, economica, sociala. Tocmai goana dupa solutii rapide si imbatabil eficiente ne tranteste mai urat la pamant. Poate ca n-ar fi rau sa ne gandim putin, inainte sa incercam saltul, doar fiindca „nu mai putem continua asa”. Si daca o facem „in masa” (inclusiv Nea Gheorghe – cu zambet), poate chiar intelegem la timp rostul si efectele pe termen lung ale uneia sau alteia dintre hotararile guvernantilor „nostri”. Cred ca meritam un dram de luciditate dupa 22 de ani de „hai sa vedem asta cum e”.